Am participat si eu, ca intregul popor, la dezbaterea
merdenea vs croissant. Trebuie sa spun ca sunt complet neutru, nu mananc nici
una, nici alta, poate f rar placinta cu branza, care parca e tot cam asa ceva.
De asemenea nu am nici o inclinare spre unt, sau margarina, in lunga mea viata
uneori se spunea ca margarina, alteori ca untul ar fi mai bun. Eu preferam f
rar piine prajita frecata cu usturoi si cu untura.
M-a impresionat tare cum un baiat curatel, ma refer la cel
cu ochelari de la Mitza, unu care se exprima ingrijit, ai zice ca are si
scoala, poate fi atat de idiot. Dar timpenia nu tine cont de nimic, e acolo si
gata!
Legat de arta culinara, ca asa se spune ca ar fi o arta, am
avut relatii ciudate. In copilarie nu mancam aproape nimic, se spunea ca
traiesc cu aer, unchii imi spuneau ca daca n-as avea pielea, mi s-ar imprastia
oasele. Mai tirziu, in tinerete, am inceput sa mananc dar nu conta ce, mancam
pe fuga.
De abia la batranete am inceput cu adevarat sa gust ce
mananc, asta fiind un fel de inlocuitor, cum se spune orgasmul batranetii.
Am avut si eu perioada mea buna la loc cu soare, in care
mi-am permis, sau am fost chiar invitat, la restaurante selecte, chiar in
miezul templelor Haute cuisine. Desigur sunt bune, chiar f bune, desi maidanezu
din mine a preferat tot din astea pamantesti. De ex. din bucataria franceza
prefer broastele, dar imi plac f mult si stridiile.
Un loc special il ocupa omletta, nu, nu e preferata mea, dar
e de mirare cat de apreciata e. Am vazut un film artistic frantuzesc, in care
pt postul de bucatar la un restaurant de lux era modul de preparare a
omlettei.
Asta imi aminteste de Mont Saint Michel, o mica localitate unde
nu am fost dar am planuit de multe ori. E de fapt o mica insula/peninsula, care
in functie de maree poate fi sau nu atinsa pe picioare..
Prin 1888 Mama poulard, atentie se citeste Pulard, dar va
rog putina seriozitate, a inventat o omletta, ca altceva nu prea aveau pe acolo,
care a ramas celebra. De fapt „secretul“ ei ar fi ca ouale se bat mar, minute,
ore in sir. Exista zvonuri precum ca s-ar bate albusurile si galbenusurile
separat, dar neconfirmate de ultiele sapaturi.
Oricum restaurantul Pulardului exista si azi si e extrem de
vizitat, ceea ce face ca o amarata de omletta sa ajunga la vreo 50 de euroi, de
parca ouale ar fi de la closca cu pui de aur. Dar atentie, trebuie sav a grabiti
ca refluxul vine f rapid si puteti ramane blocati pe acolo, sau sa fiti scosi
de salvamari.
Cine vrea poate vedea meniuul aici.
Bretzel vs Covrigi de Buzău
RăspundețiȘtergere