Slovenia e o tara mica, chiar f mica. Lumii de azi a daruit
doua personaje, pe Melania, prima doamna a Americii si pe Pogacar.
O simpatizez pe prima doamna, o consider chiar mai doamna
decat pe consoarta lui Obama, sau Doamne fereste, a lui Clinton. Nici aia a lui
Micron nu mi se pare o comoara. Fiecare cu doamna lui.
A mea imi place f mult!
Dar Pogacea, Pogacea e un superman, nu numai ciclistul, ci
omul. Am imbatranit si am devenit f sensibil la lucruri mici, chiar si atunci
cind vad ca cineva ofera scaunul cuiva mai suferind. Pana si a-i tine usa unei
doamne la intrare mi se pare deosebit, mai ales ca, cel putin in Germania,
poate sa fie jignitor, ca doar suntem egali. Aceste mici gesturi, da cumva
naturale, cind ii zimbesti cuiva care traverseaza strada, cind esti la volan si
cineva iti acorda prioritate, desi dupa lege nu o ai, aceste gesturi f rare in
ultima vreme ma umplu de blegeala batraneasca.
Ati vazut Tour de France, ati vazut etapa 20, cand Pogacea
il ia efectiv in spate pe del Toro pt a-l ajuta sa ramana pe locul trei in
clasamentul general?
Ati vazut etapa finala, pe Montparnase? Un spectacol
grandios, un spectacol al barbatiei, al imposibilului, al fair playului. Nu am
vazut scene de impins, bine ca nu a fost nici o echipa argentiniana,
Da de Carapaz ce spuneti? Dar de tragediile celor cazuti,
accidentati, eliminati din cursa?
Merci France, merci Pogacea!

Nu credem așa performanțe dobândite natural!
RăspundețiȘtergereda si mie mi-e teama sa nu fie Amstrong, dar totusi sper, inca mai am un rest de incredere in oameni! neamtu tiganu
Ștergere