Marele Umberto Eco a
spus, cu putin inaintea mortii:
“Rețelele de
socializare dau glas legiunilor de idioți care înainte vorbeau doar la cârciumă
după un pahar de vin, fără a prejudicia comunitatea [...] Acum au aceleași
drepturi de exprimare ca un laureat al Premiului Nobel.”
Pe de o parte mie mi
se pare Umberto Eco un fel de Cartarescu, a scos treaba aia cu calugarii, si cu
trandafirii, care ma rog... da nu stiu daca a iubit femeile. Cind a spus
chestia cu idiotii mi s-a parut ca vine din oftica, ca vorba lui nu mai era
litera de biserica si ca acum avem voie si noi, idiotii, sa ne exprimam. Nu vad ce e rau intr-un pahar de vin!?
Dar de ce nu am avea si noi voie sa spunem
ceva? Poate ca uneori o nimerim chiar mai bine decit Eco si toti sfintii.
Ce mi se pare
interesant insa e ca retelele de socializare se filtreaza cumva, se autoselecteaza
si, culmea, indiferent daca sunt, sau nu, moderate, controlate. Exista unele
retele care mustesc de inteligenta, cultura, umor si altele unde se aduna cu
adevarat idiotii.
As putea da un
exemplu, o platforma care a fost cindva o speranta a dialogului inteligent, o
platforma cu specific militar, dar deosebit de interesanta. Intre timp a fost
confiscata de, vorba lui Eco, idioti, care idioti au atras alti idioti, ca
astia se simt bine impreuna. Si cind se aduna idiotii,
oamenii inteligenti, cu bun simt se retrag. Bravo lor, daca se simt bine, necazul e ca acestia ar reprezenta armata
romana, armata care apara Romania! Oare se simte cineva comod sa vada valul de
cretini care ar fi chemati, in caz de ceva, sa apere scumpa noastra tara?
Domnule inginer, cu regret va marturisesc faptul ca ati devenit mult prea serios pentru acest anotimp.
RăspundețiȘtergereNecazul este ca presupuneti lucruri imposibile despre aceia:
"necazul e ca acestia ar reprezenta armata romana, armata care apara Romania! "
Nu stiu cat mai urmariti dvs presa mioritica. Daca totusi o urmariti, va veti lovi inevitabil de 2 constatari dezarmante: Galati si Constanta.
Armie de loisir, marina de loisir, ofiterime increzuta si rupta parca din experimentul Pitesti.
Nu vreau sa merg prea departe in istorie, unde armia regala macelarea cu mandrie 14000 de tarani.
In Romania contemporana, totul a ramas setat la extremele salbaticiei comuniste.
Putini din armie fost-au chiar un model de seriozitate, devotament si cultura, iar aceia is' uitati prin arhive de biblioteci ori muzee.
Li s-o mai da "d'un temps a l'autre" numele lor unor arme (tehnica) ori unitati, dar cam atat.
Multe tare s-or mosteni printre "caste", iar armia nu-i o exceptie.
In speranta ca gradina dvs va va mai ameliora putin dispozitia, va urez toate cele bune!
I.V.
Obisnuiesc sa compar Romania si Germania, si nu stiu daca ar fi ocomsolare, dar si prin Ge e cam la fel..
Ștergere