Prostia este un dușman al binelui mai periculoasa
decât răutatea.
Se poate protesta împotriva răului, se poate
expune și, dacă este necesar, se poate preveni prin forță. Răul poartă
întotdeauna în sine sămânța propriei distrugeri, lăsând în oameni cel puțin un
sentiment de neliniște. Împotriva prostiei, suntem lipsiți de apărare. Nici
protestele, nici violența nu pot realiza nimic aici; argumentele sunt
ineficiente; faptele care contrazic propriile prejudecăți pur și simplu nu
trebuie crezute - în astfel de cazuri, persoana proastă devine chiar critică,
iar dacă sunt inevitabile, pot fi pur și simplu respinse ca incidente izolate
nesemnificative. Spre deosebire de
persoana rea, persoana proastă este complet mulțumită de sine; de fapt,
devine chiar periculoasă, recurgând ușor la atac atunci când este provocată.
Prin urmare, se recomandă mai multă prudență față de persoana proastă decât
față de persoana rea. …
La o inspecție mai atentă, devine clar că
fiecare demonstrație externă puternică de putere, fie ea politică sau
religioasă, afectează o mare parte a populației cu prostie. ... Zicala biblică
conform căreia frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii (Proverbe 1:7)
afirmă că eliberarea interioară a omenirii pentru a trăi responsabil înaintea
lui Dumnezeu este singura modalitate adevărată de a depăși prostia.
Dietrich Bonhoeffer
"Efectul Ușurarii"...parca ai spune ca tine de avioane, dar nu.
RăspundețiȘtergerehttps://en.wikipedia.org/wiki/Easiness_effect
Daca vrem sa complicam:
RăspundețiȘtergereToni Prat: Inerția mentală
Inerția mentală transformă repetiția în evidență. Ceea ce a fost văzut de o mie de ori încetează să mai fie o opțiune și ajunge să fie perceput ca singura posibilitate. Nu este nevoie de niciun argument: obișnuința devine lege. În imagine nu este nicio eroare. Apa se varsă, răspunde presiunii, conducta funcționează, dar pentru că traseul nu corespunde așteptării noastre, imaginea pare ciudată datorită inerției mentale
În plan social, Pierre Bourdieu a transpus acest lucru: „habitus”-ul face să acționăm după tipare încorporate fără a ne mai gândi. Inerția mentală există în viața cotidiană cu o naturalețe dezarmantă: gesturi, comportamente și ritualuri se repetă fără o funcție reală, doar pentru că „așa se face”. Totul ar putea funcționa la fel și în alt mod, dar obișnuința acționează ca o frontieră invizibilă.
https://antoneseiliviu.wordpress.com/2026/03/27/toni-prat-inertia-mentala/