Bärlauch

 

Primavara iese ursu din barlog, slabit tare si maninca si el sarmanu ce mai gaseste pe tapsean. Cica, daca nu prinde vreo blonda mai zemoasa se multumeste cu Bärlauch, ca d-aia-i zice asa, Bär=urs.

Noi, ursii de la oras, am fost indopati toata iarna de blonde, sau brunete, si ajungem rotofei ca trebuie sa mincam leurda, cica slabeste.

Am fost in padure si am gasit-o, nu era inca prea mare, chiar era o chinezoaica pe acolo, zicea ca e “small”. Chinezii le maninca cu radacina cu tot, cica ar fi chiar afrodisiatice, ca d-aia se-nmultesc astia ca iepurii. Dar am luat citeva frunze, pt salata. S-a dovedit extrem de frageda si gustoasa.

Mi-am amintit, si am mai povestit, cum cu multi ani in urma cind iubita mea mamica ne-a vizitat in Germania am cules urzici. Era tot asa primavara calda, toti nemtii iesisera la plimbare prin paduri, ca ziceai ca-s paduchi. Draguta mea mamicuta era tare bisiericoasa, si era perioada de post, dar nu prea indraznea sa ne spuna ca ar minca niste urzici. Tiganii de pe aici nu vind urzici, ei primesc ajutor social. Asa ca ne-am apucat noi sa culegem, spre mirarea nemtilor plimbareti. O doamna nemtoiaca a intrebat-o pe mama, care nu stia o boaca germana, ce facem cu ele. Am incercat sa traduc da mama deja se pornise sa explice cum se gatesc si cit de bune sunt. S-au conversat pret de peste un sfert de ora, una in germana si alta in romaneste, cindva nemtoaica si-a amintit ca mincau si ei asa ceva in timpul razboiului. Acum de gaseste doar la farmacie, sub forma de tot felul de pilule sau ceaiuri.

Dar pana acum sunt f mici, inca sunt greu de recoltat. Deci ne-am limitat la leurda, am facut o salata imensa, la care am adaugat si ceapa si usturoi verde, de la mine din gradina, pus de cu toamna.