A mai trecut un an!

 

Motto

Qui n'a pas l'esprit de son âge,

De son âge a tout le malheur. Voltaire

Da, e adevarat, am mai imbatrânit cu un an. Ma mir si eu, niciodata nu am mai fost asa de batrân, asa spun de fiecare data. Deja incep sa exagerez, stiu! Pina acum mai aveam o scuza sa spun ca sunt doar matur, putin batrior, da acum nu mai merge, trebuie sa privesc adevarul in fata, da sunt batrân!

Poate ca a sosit, in sfirsit, momentul ala mirific sa aflu cine sunt! Domnul Dorin Tudoran, pe care-l stimez f mult, spune: “poate că nu știu exact ce sunt, dar știu foarte bine cine nu sunt”. Eu nu stiu nici macar cine nu sunt.

Tot domnul Dorin Tudoran spune: „Cel mai lung drum din viața unui om este drumul spre el însuși; uneori poate fi chiar un efort sisific.” Vorba aia, tot pe drum pe drum pe drum., si la mindra nicidecum.

Si sa spunem ca ai ajuns la tine insuti, si ce-i cu asta? Te simti mai bine? Daca afli ceva nasol despre tine, cum iti va cadea? Ca mintenas vine depresia. Nici macar nu am ajuns sa ma accept eu pe mine, asa cum sunt, ar fi fost si f greu, pt ca nu stiu cum sunt.

Dar ce conteaza, ce conteaza cine sunt si cum sunt!? Pe cine intereseaza cine sunt pasarile care cânta-n padure? Cânta si gata! Nu ca as fi vreo pasare, dar orsicit!

Ajunge sa gândesc, gândesc exist!

„A râvni gloria înseamnă a prefera să mori dispreţuit mai degrabă decât uitat”. (Cioran)

*****************

Si Schopenhauer, ce spune Schopenhauer?

Dar de ce percepem noi, la bătrânețe, viața pe care am trăit-o ca fiind atât de scurtă? Pentru că o considerăm la fel de scurtă ca amintirile noastre despre ea.

Sau:

„Majoritatea oamenilor, desigur, care au fost întotdeauna plictisitori, devin la bătrânețe tot mai mult ca niște automate: gândesc, spun și fac mereu aceleași lucruri și nicio influență externă nu poate schimba nimic la ei sau evoca ceva nou. A vorbi cu astfel de oameni în vârstă este ca și cum ai scrie în nisip: impresia se estompează aproape imediat.“

Dar mie si acest Schopenhauer mi se pare plictisitor. De fapt la batrânete te apuci de filozofie!

Iata ca de frica de nu a deveni plictisitor nu fac altceva decit sa spun ce spun altii!

*************************

În ajunul morţii înţeleptului Socrate, un prieten se duce la închisoare să-l viziteze şi dădu acolo peste un profesor de muzică, care îl învăţa pe filosof un cântec la liră.

– Păi cum – exclamă prietenul – mâine vei muri şi astăzi mai înveţi un cântec nou?!

Iar Socrate i-a răspuns:

– Dar când să-l mai învăţ, dragul meu?

Poate ma apuc de pian, pt asta am si profesor privat.

Deci tot la asta am ajuns, invatati, invatati, invatati (Lenin), ce am facut toata viata, dar merge si un paharel de tuica, o plimbare adinca, o intilnire intre prieteni, sau, mai ales, sinul familiei, sa-ti vezi nepoata!

Sau cum spune Trump „The best thing you can do is deal”!