Motto
Qui
n'a pas l'esprit de son âge,
De
son âge a tout le malheur. Voltaire
Da, e
adevarat, am mai imbatrânit cu un an. Ma mir si eu, niciodata nu am mai fost
asa de batrân, asa spun de fiecare data. Deja incep sa exagerez, stiu! Pina
acum mai aveam o scuza sa spun ca sunt doar matur, putin batrior, da acum nu
mai merge, trebuie sa privesc adevarul in fata, da sunt batrân!
Poate
ca a sosit, in sfirsit, momentul ala mirific sa aflu cine sunt! Domnul Dorin
Tudoran, pe care-l stimez f mult, spune: “poate că nu știu exact ce sunt, dar
știu foarte bine cine nu sunt”. Eu nu stiu nici macar cine nu sunt.
Tot domnul
Dorin Tudoran spune: „Cel mai lung drum din viața unui om este drumul spre el
însuși; uneori poate fi chiar un efort sisific.” Vorba aia, tot pe drum pe drum
pe drum., si la mindra nicidecum.
Si
sa spunem ca ai ajuns la tine insuti, si ce-i cu asta? Te simti mai bine? Daca afli ceva nasol despre tine, cum
iti va cadea? Ca mintenas vine depresia. Nici macar nu am ajuns sa ma accept eu
pe mine, asa cum sunt, ar fi fost si f greu, pt ca nu stiu cum sunt.
Dar
ce conteaza, ce conteaza cine sunt si cum sunt!? Pe cine intereseaza cine sunt
pasarile care cânta-n padure? Cânta si gata! Nu ca as fi vreo pasare, dar
orsicit!
Ajunge sa gândesc,
gândesc exist!
„A
râvni gloria înseamnă a prefera să mori dispreţuit mai degrabă decât uitat”. (Cioran)
*****************
Si
Schopenhauer, ce spune Schopenhauer?
Dar
de ce percepem noi, la bătrânețe, viața pe care am trăit-o ca fiind atât de
scurtă? Pentru că o considerăm la fel de scurtă ca amintirile noastre despre
ea.
Sau:
„Majoritatea
oamenilor, desigur, care au fost întotdeauna plictisitori, devin la bătrânețe
tot mai mult ca niște automate: gândesc, spun și fac mereu aceleași lucruri și
nicio influență externă nu poate schimba nimic la ei sau evoca ceva nou. A
vorbi cu astfel de oameni în vârstă este ca și cum ai scrie în nisip: impresia
se estompează aproape imediat.“
Dar mie si
acest Schopenhauer mi se pare plictisitor. De fapt la batrânete te apuci de filozofie!
Iata
ca de frica de nu a deveni plictisitor nu fac altceva decit sa spun ce spun
altii!
*************************
În
ajunul morţii înţeleptului Socrate, un prieten se duce la închisoare să-l
viziteze şi dădu acolo peste un profesor de muzică, care îl învăţa pe filosof
un cântec la liră.
–
Păi cum – exclamă prietenul – mâine vei muri şi astăzi mai înveţi un cântec
nou?!
Iar
Socrate i-a răspuns:
–
Dar când să-l mai învăţ, dragul meu?
Poate
ma apuc de pian, pt asta am si profesor privat.
Deci
tot la asta am ajuns, invatati, invatati, invatati (Lenin), ce am facut toata
viata, dar merge si un paharel de tuica, o plimbare adinca, o intilnire intre
prieteni, sau, mai ales, sinul familiei, sa-ti vezi nepoata!
Sau
cum spune Trump „The
best thing you can do is deal”!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
comentati