Un vechi prieten

 

Ticalosul de medic psihiatru, care m-a enervat peste poate si care nu a mai aparut, sper ca a dat coltul, mi-a amintit de un f vechi prieten.

Din pacate s-a prapadit relativ tinar. Era de origine germana si a reusit sa ajunga f tinar in Ge, imediat dupa absolvirea medicinei. A fost primit cu bratele deschise si s-a specializat in psihiatrie. A avut mare succes in meserie. A avut o situatie materiala mult peste medie, mai ales ca si sotia avea un job f bun.

Relatiile dintre noi erau un pic ciudate, eram extrem de deosebiti. El era deosebit de cult, avea o biblioteca colosala, pe care chiar o citise, avea o cultura si o cunoastere muzicala deosebita, cu mii de placi, discuri, de muzica clasica. De asemeni era un mare cunoscator in domeniul picturii. Desi ar fi putut vizita toata lumea, concediile lui se limitau la Bucovina si nu oriunde, ci numai la casa unui preot. Cindva si-a cumparat pamint undeva pe valea Prahovei si si-a construit, cu extrem de multi bani, o casa replica exacta a casei preotului. A cheltuit enorm pt a drena dealul si a aduce mesteri din Bucovina specializati in lemn. Am vazut proiectul, facut de o casa de arhitectura renumita. Nu a apucat, din nefericire, sa locuiasca nici o noapte in casa terminata, cindva dupa multi ani, cind era gata, nu a putut intra in propria curte deoarece niste vecini binevoitori descarcasera vreo trei camioane de moloz in fata portii lui. Si asta desi platise cu bani grei niste unii sa-i pazeasca casa.

Relatiile dintre noi erau ciudate. Pe de o parte era un baiat f bun, unul care avea acea aura a medicului gata sa ajute.

Dar ma dispretuia enorm, dispretuia ingineria si tehnica. Dispretuia ca eu eram cu bautura, sportul si chiar cu femeile. Iubea ce era vechi si traditional. Avea o masina f veche, cele noi nu aveau suflet, spunea el. A venit la mine, sa mergem in Olanda sa-si cumpere bicicleta olandeza. Am incercat sa-i spun ca e cea mai nasoala solutie, olandeza cintareste peste 20 de kg., pozitia e extrem de nepotrivita si are numai trei viteze in butuc. O fi buna in Olanda unde-i totul plat, dar prin Ge e o catastrofa. Bineinteles ca a luat-o si a mers cu ea maxim 20 de km, citiva ani, pina la moarte.

Era complet impotriva computerelor, am facut chiar o competitie, el cu tonele de carti si eu cautind in computer. A fost f dezamagit ca l-am batut.

Desi nu ne iubeam, totusi din cind in cind se invita la noi, sau ne invita la el, simtea nevoia sa comunicam. Poate ca eram pt el un caz! Avea nevoie de o confruntare. Ne contraziceam in permanenta, politic el era f de stinga si o recunostea, nu apucase sa vada realizarile comunismului in Ro.

Cindva, pe fondul unor contraziceri, propune sa jucam sah, era ca si cum ar fi vrut sa dovedeasca odata pt totdeauna ca sunt nimic pe linga el. El era un jucator de bridge deosebit de bun.

Cindva, in trecutul meu, am avut probleme destul de mari si m-am cufundat in jocul de sah, asa cum unii se cufunda in alcool, sau in droguri, incercind sa uit realitatea. Ajunsesem chiar la un anumit nivel, si studiasem destul de mult.

Pe scurt, i-am luat prima partida fara sa sufle. Desi femeile pregatisera masa de prinz, a insistat sa mai jucam o partida. I-am luat-o si pe asta cu mina stinga. Prietenul meu se infurie extrem. Se inroseste, arunca tabla de sah si are o reactie nervoasa violenta, cu tipete si pumni in masa. Femeile, a mea si a lui, reusesc cu greu sa-l linisteasca.

Mi-am amintit de Stefan Zweig, Jucatorul de sah.

Era un fumator inrait, fuma numai Gitane fara filtru.

Intr-o duminica a mers cu masina la gara sa cumpere presa straina. A murit la volan in parcarea garii!

Au trecut ceva ani, tare imi lipseste!