IAR 99

 IAR-99 Șoim avansează...cu pasul melcului: Baza Aeriană Boboc încă așteaptă IAR-99 modernizat de Avioane Craiova | DefenseRomania.ro

Am primit o stire, nu stiu daca sa rid, sau sa pling. Mi-am mincat o parte de tinerete la Craiova si nu a fost cea mai placuta. Acolo am vazut ce-nseamna umilinta. Sa stai la usa directorului, sa te rogi sa-ti semneze delegatia pt a putea pleca acasa. Uneori nici nu stiai de ce ai ajuns acolo! Nu-l interesa ca ai cumva copii mici, nevasta tinara dornica, sau s-a spart teava la calorifer, nu-l interesa ca ai deja bilet de tren si daca iei altu il platesti din buzunar, ca nici dracu nu-ti deconteaza doua. De fapt nu-l interesa nimic decit sa se dea mare ca tu esti un nimic si el Dumnezeu, ca asa era educatia manageriala atunci, umilinta pe cale ierarhica.

La Craiova l-am inteles pe impuscat, olteanu tot oltean ramine. Eram putini care traiam calvarul delegatiilor la Craiova, dar nici sefii de “acasa” nu intelegeau ca cei 18 lei diurna nu ajung nici pe o masea si cind se-mparteau amaritele alea de prime tot premiantii aveau parte.

Am colindat lumea in delegatii, nicaieri nu am fost atit de umilit, nici in Ge, unde eram un pirlit de Ausländer, niciunde nu exista sistemul ca firma la care te duci sa-ti aprobe plecarea, e vorba de o incredere elementara intr-un specialist. Niciuna, cu exceptia Chinei, la aia ni se semna o hirtie cu orele prestate zilnic.

Un exemplu: la IAR 99 am proiectat ampenajul orizontal si vertical. Am trimis documentatia, la timp, nu asa, si dupa o perioada am ajuns la IAV Brasov si am discutat cu citiva baieti simpatici proiectul. Erau citeva lucruri care trebuia se fie perfectionate, mai ales legate de etansarea structurii fagure. Am mers acasa, am facut respectivele modificari/corecturi am trimis documentatia la uzina si poate, nu mai stiu, am mai vorbit de citeva ori la telefon, sau poate chiar am mers acolo. La putin timp a fost livrat specimenul de proba statica. Cu citiva dintre ei am ramas prieten si azi.

La IAR 93, printre altele am proiectat, la serie, zona C23-28 formata din cadrele de prindere aripa, cadre frezate si zona planului central cu rezervorul integrat nr 3, si cel de cauciuc nr. 4. Documentatia se trimitea intii la VTI Zarkovo, la sirbi, care o analizau si trimiteau un raport de asimilare, cu observatiile lor. Se putea intimpla sa fie mai multe runde de discutii privind anumite solutii. Cind cadeam de acord se faceau cinci exemplare ozalid pt uzina Craiova si o copie pe film pt sirbi. In cazul de care vorbim, au trecut cel putin trei patru luni si nu am auzit nimic. Cindva primesc insa un raport stufos pe multe pagini, adresat de directorul uzinei, ministrului Teodorescu, care-l trimite mai departe directorului institutului meu, cu rezolutia “solutionare urgenta” si care ajunge la mine.

Nu vreau sa fac pe nebunu, dar cam 80% erau aiureli, se critica de dragul criticii, sau cum se spunea pe atunci, pt “proiectare tehnologica” si cei 20% mici corecturi. Culmea e ca il cunosteam pe cel care se ocupa de aceasta zona in uzina, era chiar mai tinar decit mine. Si el ma cunostea pe mine si avea nr meu de telefon.

 

Cind a fost penibila sarbatorire a 50 de ani de la zborul IAR 93, a vorbit la Bucuresti si directorul de atunci, al Craiovei. A spus ca lucrurile merg f bine, iar intirzierile sunt cauzate de aminarea livrarii unor componente. Asta a fost acum aproape un an.

Si totusi la Craiova au fost si oameni minunati, adevarati specialisti, cu care am fost si sunt f bun prieten, mi-e mila de ei ca au trebuit sa reziste acelei atmosfere imputite.

Si totusi IAR 99 merita sa existe! Poate daca ar fi incaput pe alte miini, Bacau, Brasov, sau chiar IRMA Bucuresti ar fi avut alta soarta.

As avea niste idei extrem de crete privind dezvoltarea unui avion de succes pe baza platformei 99.