Cineva intreaba pe o
platforma, “Privind în urmă.. credeți că ar fi fost un proiect mai de succes
daca se colabora cu Iugoslavia și pe IAR-99 Șoim & G-4 Super Galeb? Dacă nu
la nivel tehnic.. macar comercial.”
Gasesc intrebarea f interesanta, dar nu-mi
permit sa raspund acolo, unde e o atmosfera destul de toxica, prea multi... dar
mai bine ma abtin.
1.
Am fost de
cel putin 40 de ori la Soko Mostar. Apropos un oras, pe atunci, fermecator.
2.
De fiecare
data ni se prezenta Galep, toata linia de fabricatie. Deja incepuseram sa stim
meserie. Pot spune ca nu eram impresionati. Fara falsa modestie, dar ajunsesem
sa-i depasim pe “sirbi”, nu, nu datorita numai mie :), ci mai ales datorita
colegilor matematicieni.
3.
In
comisiile in care am lucrat nu se luau prizonieri, era vorba de reclamatii,
modificari etc. lucruri care costau multi bani. Deci scandalul era programat si
un ton ridicat, sau chiar amenintator era la ordinea zilei. Si-n asta sunt f
bun :)
4.
La o asemenea
intilnire, in care incordarea era la maxim, auzim din incaperea alaturata,
tipete, scandal, ragnete. Din sirba, pe care reusisem sa o invatam, intelegem
ca nu e vorba de probleme tehnice, ci de mult mai mult, interetnice.
5.
In comisia
din care faceam parte erau si reprezentanti ai armatei, dar, sunt sigur, si de
la secu. Ma imprietenisem tare cu colonelul de aviatie care conducea comisia. Ajunsi la hotel deschidem ultima sticla de vodca si-mi spune prietenul
meu ca acum incepe. Eram prea naiv si prea increzator in bunatatea lumii si nu
am inteles ce vrea sa spuna, am crezut ca e beat.
6.
Sunt sigur ca nu multi au reusit
sa urmareasca rationamentul, dar concluzia ar fi ca o colaborare pe Galeb nu ar
fi fost nici tehnic, nici politic un avantaj pt Ro, dezmembrarea Iugoslaviei
fiind cumva pecetluita. Nu stiu ce
ar fi insemnat din pct de vedere comercial, dupa cum stiu ca nici Galeb nu a
fost un mare succes.
Si astfel am avut
sansa sa scoatem ceva extrem de misto, chiar mai misto decit credeam noi ca
suntem in stare. Ceva care ar fi meritat mult mai multa ingrijire, dragoste.
Chiar si azi, dupa atita
amar de ani, cred ca s-ar fi putut, si inca s-ar mai putea, mult mai mult.
Să înțeleg că ați fost la Mostar prin anii'80. Nu știam că deja era programată destrămarea Jugoslaviei încă de atunci. Narativa este că americanii cei răi au distrus țara sârbilor cei buni. Când colo, ei aveau probleme interne, etnice și confesionale, că limba este aceeași.
RăspundețiȘtergerenu mai stiu exact anul, dar cred ca a fost mai tirziu, probabil 85-86, 87 chiar, era la citiva ani dupa moartea lui Tito. Nu am vorbit de "programare", a fost doar o impresie, sau de fapt mai multe obtinute la firul ierbii. Si, mai ales, nu a fost impresia mea, ci mai mult a colonelului de aviatie.
ȘtergereTaica-meu spunea cu ani buni inainte de '90. Fa un gard in jurul lor, arunca arme inauntru tarcului si se omoara intre ei.
RăspundețiȘtergereDobar Dan !
RăspundețiȘtergereProblemele interetnice in Jugoslavia nu au fost niciodata rezolvate, prezenta lui Tito ca presedinte al Jugoslaviei le-a tinut aplanate, Tito fiind croat.
Dupa moartea lui Tito sarbii au revendicat conducerea de facto a Jugoslaviei si asa a disparut Jugoslavia.
Cred ca ai dreptate, totusi e trist, cind ma plimbam pe Kalemegdam, parcul la confluenta Savei cu Dunarea, si vedeam pe fiecare alee cum juca fiecare in traditia lui, ma gindeam ca e o convietuire armonica intre diferite natii, religii, etc. Mai tirziu am inteles ca acesta grupare pe natiuni nu era o unire ci, mai degraba, o despartire.
ȘtergereOricum, ce s-a ntimplat mai tirziu m-a intristat enorm si mi-a distrus increderea in oameni.
Cum sa zic, perioada ww2 a fost salbatica in Jugoslavia.
RăspundețiȘtergereCrime peste crime, ustasii croati faceau concursuri de omorat sarbi in lagarele lor, castigatorul a avut recordul de cca 1000 de sarbi ucisi intr-o noapte, chiar si clerul croat s-a implicat in elimarea sarbilor, un exemplu e Fra Sotona
https://en.wikipedia.org/wiki/Miroslav_Filipovi%C4%87
Germanii au vrut sa le desfinteze armata croatilor, se saturasera de crimele lor, asta a fost realitatea.
Apoi a urmat masacrul de la Bleiburg, unde partizanii au ucis si aruncat prin pesteri 60000-200000 de croati.
Dupa 1945 politia secreta a lui Tito, UBDA, a continuat executiile liderilor croati din exil, croatii loveau si ei, dovada asasinarea ambasadorului jugoslav din Suedia in 1971
https://en.wikipedia.org/wiki/1971_Yugoslav_Embassy_shooting
Aspectele acestea nu se stiau in Romania dinaintea lui 1989, realitatea e ca ura s-a acumulat si a rabufnit dupa moartea lui Tito, comunismul nu a reusit sa elimine ura interetnica, dovada ca Franjo Tuzman, primul presedinte croat, un criminal de razboi care a scapat nejudecat, fusese partizan si general-maior in JNA, Armata Populara Jugoslava.
https://en.wikipedia.org/wiki/Franjo_Tu%C4%91man
Se stia cite ceva, poate nu atit de amanuntit ca mai tirziu. Dar, eu cel putin, credeam, speram, chiar ii dadeam de exemplu, ca au reusit sa treaca peste grozaviile trecutului si sa construiasca o societate armonioasa. Venind din Romania, Jugoslavia parea paradisul!
ȘtergereBTW
RăspundețiȘtergerehttps://www.tehnomil.net/2025/05/25/avionul-de-lupta-supersonic-al-lui-ceausescu/
"Salutari d-lui ing. Mihail Calomfirescu!"
Multumesc, nu am stiut, acum e prea tirziu sa mai bag si eu niste comentarii!
ȘtergereE adevărat că Jugoslavia părea paradisul pentru noi, îmi amintesc înainte 1989 cum mă uitam la programele lor TV, că la noi erau doar două ore, trebuia să faci niste adaptări la televizoare pentru sonor, că altfel vedeai filme mute, alte timpuri!
RăspundețiȘtergerePăcat de țara aia, chiar dacă s ar fi despărțit într un final, puteau să evite distrugerile și crimele din anii 1990.
Ce să zic de comentarii, nu cred că e prea târziu, dar e părerea mea, oricum nu cred că ar deranja pe nimeni, eu zic că ar fi utile.