Intilnire cu Ursula pe
drumuri europene.
O tinta f ambitioasa a
fost si castelul Poenari, dar am avut noroc ca niste ursi au bulit gardul
electric si astfel ne-au scutit de urcarea celor citeva sute de trepte. Da, Transfagarasanu e misto, desi cind am fost noi pe acolo era inchis,
de la km 114, sau asa ceva. L-am facut de mai multe ori.
Am facut popas la Vidraru, frate, gol, golut,
de unde vor iesi kw pe ora, habar nu am. Mai pe sus era o echipa cu capcane pt
ursi, cica-i prind si-ii duc mai departe. Unii spun ca se-ntorc mintenas la
loc.
E si un hotel acolo, frumos, civilizat, merita
vizitat.
O zona deosebita care ar merita gustata, in
linistea ei. Dar, nu stiu daca e bine sa fie luata cu asalt, sau sa fie cumva protejata.
Mi-as imagina ca o taxa de intrare
ar fi buna, stiu ca voi fi injurat, dar austriecii practica aceasta metoda,
uneori pt locuri mai putin spectaculoase si mai putin aglomerate. Taxa ar putea
fi folosita pt curatarea zonei si chiar a lacului,
La intoarcere, hop, ne
intilnim cu Ursula, cu doi din cei sapte copii ai ei. Statea la cersit, dar nu
la cersit agresiv, nu, statea de parca i s-ar fi cuvenit asa ceva, credea ca-i
o taxa ca e ea frumoasa si simpatica.
Nu am incercat sa-i
aflam preferintele culinare, nici nu aveam nimic la noi, si tuica o terminasem
cu o seara inainte, asa ca am salutat-o respectuos si ne-am vazut de drum. La
citeva zile am aflat ca s-a redeschis catelul Poenari si ca fusese prinsa Ursula
cu doi copilasi si mutata la Bruxelles, sau nu stiu unde. Nu stiu daca era
vorba de cea pe care o vazusem noi, ea era oricum la vreo 40 km mai in vale
decit cea de la castel. S-ar putea sa mai fie pe acolo. Daca o vedeti
trimiteti-i salutari din partea noastra.
.jpg)
