What a Wonderful World, Lied von Louis Armstrong

O f buna si veche prietena imi spune, citez: „Sigur trăiești în alta lume. [...] Este greu sa te situezi în realitate in RO“

Sigur ca traiesc in alta lume, de fapt fiecare dintre noi traieste in lumea lui dar:

Traiesc de 35 de ani in Germania. Si nu traiesc intr-un ghetto, asa cum se mai intimpla, ci am trait multi ani numai printre nemti, saptamini in sir vorbeam doar germana. Nu am TV romanesc! Stiu ca multi care nu au trait in occident au o parere extrem de idealizata vis a vis de OMUL occidental. Parerea mea e ca nu sunt diferente intre romani si nemti (occidentali), nici macar in ceea ce priveste mult invocata educatie, ci omenii sunt la fel, cam peste tot.
Un mic exemplu:
Pe vremuri mergeam des in delegatii cu avionul. Ajunsese ca si cum as lua autobuzul. Se pleca f devreme, dis de dimineata. Odata s-a anulat un zbor si s-a anuntat ca trebuie sa ne prezentam la un ghiseu sa ni se dea banii inapoi, sau sa se gaseasca alta solutie. Marea majoritate a pasagerilor erau oameni educati, care mergeau la munca, dar la o munca cit de cit intelectuala, nu la spalat vase. S-a pornit o lupta pe viata si pe moarte. S-au uitat toate bunele maniere, se impingeau, se injurau se scuipau, care sa ajunga mai in fata la coada care se formase.

Paris, expozitie aviatie, Le Bourget. Nu mai eram in sistem si intram cu pulimea. O mare de lume. Control sever, doua porti cu niste lesinati. Dura o vesnicie. Le grand nation incepe sa fluiere, se-nghesuie, si se cucereste Bastille, nu se mai controleaza nimic, nici macar bilete de intrare.

Tot Paris, JEC, JEC World is the global trade show for composite materials and their applications. Era frig, multi venisera cu haine groase, sau bagaje pe care le lasasera la garderoba. Organizarea frantuzeasca se face din nou simtita. La inchiderea expozitiei se face o coada imensa la garderoba. Multi vroiau sa prinda avionul. Se face scandal fluieraturi, veste mai putin galbene. Unii sar pur si simplu in garderoba si-si iau singuri hainele.

Inca odata Paris. Greva taxiurilor. Un ami francez ma duce la aeroport. Acolo greva securitatii. O mare de lume. Fluieraturi, injuraturi. Practic se rup cordoanele de control, practic se intra fara nici un fel de control.

Nu era nici o deosebire fata de cozile ca lapte din perioada cirmaciului!

Ca d-aia spun, omul de rind e la fel peste tot, cind trebuie sa stea la rind!