Comunicare

Statistica ne invata ca cele mai multe scandaluri in familie, uneori chiar crime, divorturi, se intimpla in perioadele de sarbatori. De asemenea, ne mai invata ca virusul a dus la intensificarea conflictelor familiare. Deci, se cumuleaza doua cauze care pot deveni explozive. Psihologii nu dau explicatii clare, unii spun ca sarmalele arse ar fi de vina, altii, rau intentionati, ca alcoolul, vremea, copiii. Cei mai versati psihologi vorbesc de comunicare, spun ca prin comunicare se pot atenua/explica/rezolva neintelegerile. Altii spun ca tocmai comunicarea ar fi cauza neintelegerilor pt ca unu spune ceva, alta, ea, interpreteaza cumva altfel, el se-nfurie... si iese scandalul. Eu, cind eram tinar, nu eram f comunicativ, mai ales cu strainii. Acum, la batrinete, m-am schimbat cumva, intru des in vorba cu oameni straini. Fie pe strada, la cumparaturi, la circiuma etc. De fapt f rar am prima initiativa, mai degraba ma las angrenat in discutii. De exemplu ma aflam la schi. Apropos, nu am mai fost de doi ani, tare imi lipseste. Ma tem ca nici nu as mai putea schia veodata, conditia fizica ma lasa pe zi ce trece si ce e mai rau, e ca n-am chef sa fac ceva pt a o imbunatati. Dar eram intr-o zona de schi mareata, Italia, Sella Ronda. Nu era f multa lume, astfel ca „sirmele“, respectiv cabinele, teleschiurile, gondolele erau goale si nu stateai de loc la coada. Eram impreuna cu o buna prietena care schia f bine. Ne urcam intr-o cabina, din aia rotunda unde stai in cerc. Se suie si inca cineva, un tip cam de virsta mea, f bine echipat si cu o aliura f sportiva. Nu pleaca bina cabina ca tipu incepe sa ne povesteasca viata lui. Era neamt, a fost functionar de stat, de rang ceva mai inalt. Cind au plecat copiii de acasa a facut ce a facut si a iesit la pensie, ceva mai devreme. A plecat in concediu cu nevasta in Portugalia, s-a indragostit de zona, si-a lichidat tot ce avea in Ge si a cumparat acolo o casa, chiar pe malul marii. Se simte f bine acolo, participa cu entuziasm la proiecte locale de dezvoltare. In fiecare an vine la Sella Ronda. Venea cu o grupa de prieteni buni, intre timp mai toti s-au lasat de schi, asa ca schiaza singur. Dar schiaza enorm, ne-a aratat appul de schi, ajungea si la 70 de km pe zi. Este enorm, eu de abia reuseam vreo 40, si asta impins de la spate de prietena, in mod normal de abia faceam vreo 30. In toata urcarea nu am reusit sa scoatem nici un sunet, a vorbit fara intrerupere. Ajunsi sus a iesit ca din pusca, si-a pus schiurile si dus a fost, sa faca kilometri. Schia f bine. Vorbeam cu prietena, si ne/ma intrebam, oare de ce a simtit respectivul nevoia sa ne povesteasca viata lui, chiar asa in rezumat? Nu era nimic spectaculos, nici macar nu se lauda. Eram straini, stiam ca nu ne vom vedea niciodata. De ce? Sau de ce simt eu nevoia sa va povestesc acesta intimplare? Vedeti, asta inseamna comunicare/socializare, sa povestim ceva fara sa intereseze pe cineva, ca sa nu iasa scandal.