Mos Gerila si Mos Craciun

Craciun si Mos Gerila Am multe sarbatori de iarna la activ. Atit cu Mos Gerila, cit si cu Mos Craciun. Unele au fost frumoase, altele triste, unele emotionante, unele plictisitoare. Citeva din cele care mi-au ramas in memorie. Culmea e ca cele din copilarie nu au ramas prezente. Nu stiu ce cadouri am primit, desi sunt sigur ca am primit de fiecare data ceva, parintii si rudele ma iubeau nespus, dar probabil nu a fost niciodata ceva deosebit. De altfel eram destul de nesuferit, nu-mi doream niciodata nimic, desi, nici pe departe nu aveam prea multe, din contra. Cred ca nu era usor pt parinti sa se cazneasca sa-mi daruiasca ceva si sa vada ca le iau cu indiferenta. Una din amintirile pregnante e deja din perioada in care eram deja adult in toata firea. In Institut aveam o sectie de design formata, in mare parte, de muieri haioase. Seful sectiei era un batrinel cam decrepit care se dadea mare. M-am imbracat in Mos Craciun si am navalit, impreuna cu liota de fete, in biroul sefului. L-am luat tare la intrebari, daca a fost cuminte, daca a chinuit fetele si l-am pus sa spuie o poezie. S-a pierdut, spre hazul adunarii, precum un pusti. Am plecat si am aflat ca ulterior s-a dezmeticit si a vrut neaparat sa afle cine a fost Mosu, drept pt care a dat telefon la portar si l-a somat sa-l opreasca pe Mos Craciun (Gerila). Una din obsesiile sarbatorilor era procurarea bradului. Pe atunci se lucra si-n ziua de Craciun si eu inca nu luasem brad. Dupa munca m-am intilnit si cu niste colegi sa sarbatorim si ne-am cam intins. Intr-un tirziu am realizat ca trebuie sa cumpar brad. De unde? Am mers cu un taxi de colo colo si nici o sansa, nu exista nici un brad. Undeva am vazut un loc ingradit, unde se vindusera brazi, dar nu mai ramasesera decit niste crengi. Am sarit gardul, am cules crengile, am mers acasa, le-am legat cu sfinta sirma romaneasca si a iesit cel mai frumos brad. *********** Alta, de cu totul alta factura, a fost in 1989, atunci cind Mos Gerila s-a transformat in Mos Craciun. Nefasta deja plecase in Germania, ramasesem ca baiatul si urma sa petrecem noi doi, desigur si cu bunicii din partea ei, sau a mea. Evenimentele de atunci insa au sustras atentia multora, incl a mea, de la sarbatori de iarna. Umblam pe strazi, zi si noapte, sa simt miros de impuscaturi. Cindva l-am luat si pe fi-miu sa vada, spre ingrijorarea bunicilor, vorba aia, Sa nu uiti Darie. Nu mai stiam ce zi e, eram obosit, extrem de agitat si excitat, nu mai stiam daca am mincat ceva, sau nu. Stiu doar ca-ntr-o dimineata, ascultam radioul si aud o voce diafana care ne spune, Dragi ascultatori, azi e Craciunul. Era prima data cind auzeam cuvintul Craciun la radio. Craciun fericit tuturor!