Jurnal de Corona XLII

Azi a fost 1 Mai.

Versurile: Maria Ranteş

Muzica: Ciprian Porumbescu

Rîde iară primăvara,

Peste cîmpuri, peste plai,

Veselia umple ţara,

C-a venit Întîi de Mai!

Muncitorii au pornit

Şi-ntr-un glas s-au înfrăţit!

Şi ei azi sărbătoresc

Unu Mai muncitoresc.

Înfrăţiţi azi cu ţăranii,

Muncitorii-n joc şi cînt,

Prăznui-vor în toţi anii

Libertatea pe pămînt.

Peste mări şi peste ţări,

Se adună pe cărări,

Lumea toată în alai

Pentru al nostru Întîi de Mai.

In Roma peste tot e inchis, mai ales muzeele, ghinion, tare am fi avut chef de un muzeu. Am cautat cremwursti cu mustar, de 1 Mai intotdeauna maninci cremwursti cu mustar. Dar nu am gasit.

Ghidusu zice sa mergem la Appia Antica, ca acolo merg romanii.

Eu am o idee si mai buna, hai sa mergem la Amalfi, stiu acolo un restaurant excelent. Desigur nu e asa aproape, dar ce conteaza. Asta e avantajul excursiilor virtuale, poti merge unde vrei mintenas. Da Gemma e un restaurant micut, poate cel mai bun din Italia, imi pare si rau ca va spun.

Nu exista localitate din lume sa nu aiba restaurant italian, cred ca e si la Paunesti. Dar majoritatea sunt cu bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă, Unde pătrunde ziua printre fereşti murdare, care ofera pizza, ravioli si alte resturi. Ca ravioli inseamna de fapt resturi, resturi cumva amestecate si cica e formidabil. De pizza ce sa mai vorbesc, mincarea amaritilor si mai si ingrase. Nu mai suport pizza de cind lucram in Ge si era sa intru in inchisoare. La un mic birou de proiectare pe la ora 5 PM venea sefu si zicea: Michael, luam o pizza? Platea el, dar asta era semn ca vom munci pina pe la 10-11 noaptea. Odata am muncit pina la 3 noaptea. Cu ce ma duc acum acasa? Patronu imi da Mercedesu lui. Ma sui, cu ochii impaienjeniti de ecran, nu prea reusesc sa-l pornesc, Mercedesurile pe care le vazusem eu in Ro, pe fereastra, aveau cutie manuala, asta automata. Deodata vine o masina din fata cu farurile aprinse. Ies unii din masina, ma extrag, miinile pe capota, pistolul in ceafa. Politia..., din zona se furasera multe masini. N-aveam acte, doar din alea de azilanti. Noroc ca patronu statea pe balcon si fuma. Vede chestia si ma salveaza. Politistii cind au auzit ca sunt roman au vrut sa ma angajeze translator, nu am vrut.

Sau porcini. Am luat odata crezind ca-i o fleica mare de porc. Ti-ai gasit, erau doua ciumperci. Sau minestrone, ce-i minestrone, un fel de bulion.

Dar exista si cucina italiana de virf.

Am rezervat la Da Gemma. Ne intimpina un barbat falnic, de un metru cincizeci si ne vorbeste in germana, m-a vazut pe mine mai blond. M-am bucurat ca vorbea germana, dar el nu, pt ca el nu o vorbea. Dupa accent mi-am dat seama ca e italian din sud.

Ne conduce direct la o masa pe terasa. Toate mesele erau ocupate. Semn bun. O terasa micuta. Ce bem. Sefu vrea tuica cu miere, da n-are, fetele trag un limoncello, in pahare inghetate, eu iau un Fernet branca, desi ei o beau dupa masa. Si o grappa.

Ce dorim sa servim? Ne uitam pe menu si nu aveau cremwursti cu mustar. Giorgio, ghidu nostru, deja italian sadea, sare cu pizza. Ma uit la el amenintator, ii dau un picior pe sub masa. Ceva mai sfios indrazneste sa spuna spagheti. Ii mai dau un picior.

Iau conducerea, si-i spun chelnerului, in germana, aduceti-ne ce va place dumneavoastra. Il vad cum ii infloreste fata, ma mir ca a inteles. Zice ceva de gli Antipasti, con Alici, paccheri con gamberetti, de primi piati, il Risotto con gamberi rossi cotti e crudi con limone sfusato d'Amalfi, de l’Agnello in due cotture con tortino di patate e funghi si de il Filetto di Manzo, Filetto di manzo gratinato in crosta di pane alle erbe con patate e carciofi.

Nu sunt sigur ca am inteles tot. Carciofi trebuie sa fie cartofi prajiti. Ne mai ofera si la Zuppa di Pesce Zuppa di pesce in stile "da Gemma dal 1872" (min. 2 pers.) pt € 80.00, portia. Giorgio, devenit intre timp Gheorghe, si mai are putin si e Titi, zice ca lui nu-i place supa si ca precis are oase. Cadem de acord sa renuntam la supa pt ca ne umfla. Desi conform calendarului ortodox azi e dezlegare la peste.

Suntem de acord cu propunerile chelnerului, chiar in momentul in care Giorgio s-a dus sa se spele pe miini. Pleaca extrem de fericit...

Sa ne faca asteptarea mai usoara aduce niste la Caprese. Delicios, cu pomodore de Salerno. Mai apoi vine cu niste Alici, astia sunt niste pestisori, fantastic, stia ca avem dezlegare. Il chem si-l intreb cum le face. Se iau pestisorii, de fapt sardine, se desfac si se pune intre ei cascaval si se baga scurt la cuptor cu pezmet deasupra. Ma abtin sa mai comand o portie, ca mai vin si altele.

Risotto e de fapt orez am inteles, dar avea niste bucatele de carnita, ceva neidentificat, extrem de gustos. Ne contrazicem, unu zice ca-s ciuperci, altu pui, altu peste. Il intreb pe Mario, nu stiam cum il cheama, dar asa i-am zis eu si am vazut ca raspunde. Era homar. Am banuit eu.

Un vin alb usor merge pina aici. Sefu vrea bere, ii dau un picior pe sub masa. Ne aduce vinul casei, un vin sincer din struguri Biancazita und Biancatenera. Se potriveste perfect.

Deja ne cam saturasem. Dar mai urmeaza. Mario ne cheama la Focular. Un fel de gratar dar nu pe carbuni, ci era o flacara mare, cumva lateral. Ne roaga sa ne alegem bucatile de carne. Iau un Filetto di Manzo, aleg unul mai mic, fetele vor miel, Giorgio zice ceva de pizza, nu pot sa-i dau un picior. Il rog sa fie in singe. Pune tot felul de plante, chestii. Absolut fantastic. Fetele au orgasm.

Dar, unde-i vinu, pt barbati aduce un vino rosso, Tramonti rosso Costa d’Amalfi doc 2010, puterea ursului. 2010 a fost un an bun, eram mult mai tinar. Fetele ramin pe alb, mai usor.

Ne gindim sa luam si desert. Sefu-ghidu zice ca luam la pizzerie. Fetele nu maninca dupa 6, deja se facuse 7.

Ar mai merge un limoncello si precis un fernet.

Ne aduce nota de plata, platesc cu carte, nu ma uit la pret, cred ca depaseste cumva preturile biletelor de avion, sau mai mult!  Cineva vrea sa socoteasca in pensii.

Mario ne felicita ce bella donna avem! Ne conduce la iesire, si el si tot corpul de bucatari ne saluta in lacrimi. Ne fac si poze, cica ne pun la panoul de onoare. Ce-nseamna prietenia intre popoare!

Plecam fericiti, mai putin sefu care cauta o pizzerie.