Hexbachtal

Nu mi-a placut niciodata sa particip la demonstratii, actiuni cetatenesti si nici chiar la greve. De cind sunt in Germania am fost de citeva ori pus in situatii nasoale, eram presat sa particip la proteste. Chiar in firmele unde mi-am cistigat chiflele au fost mai multe asemenea actiuni pe care, cu talentul meu romanesc, am reusit sa le evit, sa ma fofilez, am fost ba in delegatii, ba mi-am luat liber. Nu-mi place sentimentul de turma, mi se face pielea gaina cind se scandeaza, cind se strig lozinci. 
Poate ca port in mine virusul actiunilor "democrat-patriotice" din Romania, dar nici nemtii nu sunt mai prejosi, as zice chiar ca la ei simtul turmei e chiar mai dezvoltat. 


Dar de data asta, pt. prima data in viata, m-am hotarit sa actionez. Prima actiune a fost azi-dimineata, cind m-am dus sa cumpar chifle si pe vitrina se afla o hirtie in care se colectau semnaturi. Fara ezitare mi-am trecut numele real si am semnat cu foc. Vinzatoarea, pe care o cunosc de multi ani, a fost extrem de socata sa afle numele meu real-intreg, atit de caraghios pt. ea.

E vorba de Hexbachtal. Recunosc, sunt indragostit de Hexbachtal. E un fel de padure, dar destul de mica, un fel de mlastina, dar nu chiar mlastina, oricum o zona verde, verde rau, protejata atit de tare ca nimeni nu are voie sa faca nimic, nici sa taie iarba macar. Cica acest biotop natural ofera sanse multor vietuitoare si plante salbatice, ma rog in limita spatiului. In Hexbachtal se afla si o crescatorie de pastravi, pe care a tinut-o Günther, dar a murit si a preluat-o Jusub, sau mi se pare ca Ahmed. La crescatorie ajung in vro zece minute cu bicicleta si, fiind mare mincator de peste, o vizitez des, desi Jusub sau Ahmed a scumpit masiv pestele, comparind cu Günther. Pe acolo se mai afla si o herghelie de cai unde o duc pe nepoata sa calareasca, si o crescatorie de caprioare. 

Cu ani in urma am mers cu maica-mea sa culegem urzici, era o zi de primavara f. calda si erau f. multi plimbareti. La un moment dat o vad pe maica-mea, care nu stia o vorba germana, ca se converseaza f. viu cu o nemtoaica, ma apropii sa vad care-i baiul si aflu ca nemtoaica a intrebat ce face maica-mea cu urzicile, iar maica-mea i-a explicat dindu-i si reteta de gatit; ramine un mister cum s-au inteles. Nemtoaica mai zicea ca si ea a mincat asa ceva in timpul razboiului. Maica-mea i-a spus ca e buna in timpul postului.

Ei bine, aceasta adevarata Dumbrava minunata e in permanenta amenintata de capitalisti verosi, au fost multe tentative de transformare a acestei zone in zona construibila. Intii au zis ca-i pericol de infectii si trebuie canalizata, bastinasii au iesit pe baricade si au zis "Nein", pin-la urma au canalizat-o dar, subteran, asa ca nu se vede nimic. Acum insa e extrem de amenintata, cauza: refugiatii. Orasul in care locuiesc trebuie sa primeasca 500 de refugiati pe luna, deja nu prea mai e loc unde sa-i bage. Si le-a venit ideea magica, Hexbachtal, vor sa bage containere, evident cu tot tacimul, canalizare, electricitate, strazi. 
Bastinasiii pretind ca nu au nimic impotriva refugiatilor cred insa ca asta e doar o schmecherie, sa puna mina pe Hexbachtal, s-o construiasca si chiar si dupa ce nu vor mai fi refugiati, vor putea sa extinde constructiile.