O zi trista pt. biciclisti

Sunt un biciclist pasionat, mai ales vara, si primavara, si toamna, da nu iarna.
Conform legislatiei germane cind mergi cu bicicleta ai voie sa bei o bere, doua, sau chiar mai multe, pina la 1,6 la mie.
Ma rog, uneori 1,6 e prea putin, da orsicit, iata insa dragi prieteni ca fortele raului, probabil la presiunea teroristilor musulmani, sau poate a abstinentilor, sau poate sa dea o lectie Greciei, sau rusilor, au propus scaderea acestei limite la 1,1 la mie.
Sunt pe cale sa organizez o petitieonline, prieteni nu trebuie sa ne lasam, de ce am murit la revolutie, ma astept la implicatii grave in economie, mersul cu bicicleta e extrem de sanatos, sunt sigur ca aceasta masura idioata ii va provoca pe extrem de multi sa renunte.

Fiti alaturi de noi!

Consulatul Romaniei la Bonn

Consulatul Romaniei de la Bonn.

De cite ori calc pamintul Romaniei sunt emotionat. Emotia se mentine si-n cazul in care vizitez Consulatul Romaniei, in definitiv si acesta e considerat pamint romanesc.

Consulatul de care apartin e in Bonn, pe vremuri a fost Ambasada, dar cind s-a mutat capitala la Berlin a fost degradat la statutul de Consulat. Cladirea e absolut mareata, a fost ridicata in 1984 si urma sa dovedeasca superioritatea comunismului. Se afla intr-o zona frumoasa, chiar pe malul Rinului. Se spune ca ar fi una din cele mai mari cladiri din strainatate a Romaniei. Am avut ocazia s-o vizitez la ziua Nationala a Romaniei, interiorul e de asemenea maret, mult lemn masiv, candelabre. Se spune ca pe vremuri ar fi fost un cuib de spioni, cred ca erau destul de multi daca iei in considerare suprafata totala, daca nu ma-nsel, cladirea principala, ca sunt mai multe, are noua etaje.

Ai carte, ai parte

In referatul de astazi voi vorbi despre meserii, in general, si despre inginerie, in special.

Cel putin in Romania meseria de ing. nu era(e) prea bine vazuta. De la celebrele bancuri cu tiganci care injurau „inginerule“, la „n-are nici un talent, va ajunge ing“, la „ai sa ajungi intr-un costum de haine ca un ing.“, si pina la asemanarea dintre un ing si un ciine, ambiii au privirea inteligenta dar nu stiu sa se exprime. Daca mai punem la socoteala si salariile mizerabile ale ing. din perioada comunista, ca deee, era statul proletarilor inginerii nefiind nici cai nici magari, nici intelectuali, nici proletari, eu, cel putin, nu prea eram mindru de mine si aveam o incredere f. limitata in posibilitatile mele, chiar daca proiectasem ceva avioane cu un oarecare succes, zic eu, azi.