marți, 2 iulie 2013
On revient toujours a nos premiers amours!
zic bilbiiti de francezi. Si totusi s-ar putea sa existe o saminta de adevar. Io, la virsta mea matusalemica, am dat in mintea adolescentei, am inceput sa-mi las plete. De fapt toata viata mi-am dorit sa port plete, in tinerete incercam, da nu prea se putea, cel tirziu la examen trebuia sa ma tund, mai apoi devenisem "om serios" cu familie si meserie si nu se facea. Da acum la batrinete cui ii mai pasa? Sau cine mai poate sa-mi interzica? Si sa bat in lemn ca n-am chelit, asa ca-mi fac de cap, pe cap, pina la Craciun voi putea juca rolu mosului fara peruca. Ce-ar fi sa-mi las si barba? Si burta?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Barbă... nuș'.
RăspundețiȘtergereDepinde dă pilozitate facială... nu vrei să arăți ca ceva ce a tîrît pisica în casă.
Burtă... mdeah; iar e cu dute-vino... ți-o lași, dup-aia te vaieți că nu mai poți să fagi nod la șireturi.
Plete... DA!
Culoarea e impresionantă, ceva bucle p-acolo avem, chestia e că treb să îngrijești claia.
Dă-i și spal-o... dă-i și aranjeaz-o dîn foarfecă... munci grele bre!
Da' crez că ai putea să faci un ecsperiment, ce dreaq'!
:-)