Ieri am fost in Viena, pa drum imi venisera niste idei geniale sa scriu ceva despre mersu la munca, pe vremuri, cu autobuzu 334(?), din Balta Alba la Baneasa, si acum. Am fost in Viena de peste 40 de ori, mai intotdeauna plecat dimineata si venit seara, cu avionu, asa cum mergeam cu autobuzu. De citva timp am si statut de VIP, pot intra in Lounge si minca si bea. Imi imaginam ce as scrie, era extrem de amuzant, rideam singur doar gindindu-ma.
Azi am avut o zi splendida, la munca mi-a mers deosebit de bine, am iesit pe scena sa prezint niste proiecte, sefii m-au laudat. Dupa-masa am jucat fotbal, a fost un pic greu, f. cald si umed, da a fost tare placut. Apoi am baut bere, a inceput sa ploua, s-a racorit un pic.
M-am asezat sa scriu postarea imaginata ieri, intii am vizitat-o pe iubita mea Lia , tare m-a intristat, am ramas mut, mi-a pierit inspiratia, am mai vagabondat prin ziarele si blogurile romanesti, senzatia de amareala s-a transformat in depresie, furie.
Poate ca ar fi bine ca un timp sa ma detasez de Romania, imi pare nespus de rau, da nu ma mai tin nervii. Nu stiu, zau, sa mai tin acest blog, sau sa ma retrag in egoismu meu? Nu astept de la nimeni nici incurajari, nici injuraturi, sunt numai niste ginduri negre!
Neamțule dragule, eu ce să-ți spun? Că să trăiești aici e și mai rău? :)) N-am crezut vreodată, la 20 de ani, chiar neinfectată de sechelele și traumele și temerile și disperarea celor care au trăit înainte de 89, că la 32 voi trăi umilința, scârba, servilismul, mizeria umană pe care o trăiesc acum. Am ajuns la vorba ta, dacă mă băteau ai mei poate făceam și eu o școală care să-mi dea o meserie cu care să pot emigra decent :) Așa o să plec să fiu "cetățean de mâna a 10-a", ca să nu mai fiu aici cetățean model cu studii superioare, forță de muncă și idei, încă tănără, cu coloana strâmbă doar de la scolioză, care până de curând chiar mai aveam doze de optimism și energie să fac ceva. De câteva zile parcă ies și eu din apatie și depresie. În furie. Și eu sunt pe model din ăla, de furia mă inspiră (dacă nu la scris, măcar la luat decizii). Simți nevoia de o pauză? Ia-ți-o, dar promite-mi că o să fiu iubita ta și de acu înainte :) Că nu mor caii când vor câinii.
RăspundețiȘtergereLio, fi-miu are 31 de ani. Nu-mi place sa fiu patetic si sa dramatizez, am avut si eu odata 32 de ani, pa vremurile alea grele. Mi-am gasit atunci o insula de "fericire" cit poate fi fericirea de fericire, familie, cerc de preteni, fotbal, bridge, chefuri si mai ales munca mea, am avut noroc pe unde am umblat ca mi-a placut ce am facut chiar daca nu-ntotdeauna am fost bine platit.
RăspundețiȘtergereMa deprima sa aud ca voi astia tineri, pe undeva va invidiez pt. tineretea voastra, ce n-as da sa mai fiu si eu tinar, ajungeti sa fiti disperati, umiliti. Tu esti o fata frumoasa, dasteapta, sensibila, ce fel de societate e asta in care oameni ca tine ajung sa dispere?
Ma simt cumva impotent, as vrea sa pot face ceva, sa strig, sa urlu.
Sunt sigur ca vei reusi sa iesi din impas, eu voi face o pauza, am certitudinea ca atunci cind ne vom "vedea" din nou te voi regasi ca atunci cind te-am cunoscut.
Mult curaj si noroc iti doresc!
Pacat ca-ti iei pauza, asa ne mai ajutai sa trecem si noi prin criza asta mai cu zambetul pe buze, macar pana s-o mai termina, ca nimic n-o fi vesnic, nici chiar Base, Boc et co. :D. Dar asa... :(((((
RăspundețiȘtergereAuzi Neamtule, da' 2-3 zile de pauza ti-ajung? :P
Plictisitoare apasarea asta. Parca scoate ce este mai rau din oameni, criza.
RăspundețiȘtergereO pauza e tot timpul buna.
Bafta la rebalansat :P
Eu te inteleg perfect. Sunt - vorba Liei - "cetatean de mana a 10-a" in tara in care am ales sa emigrez, dar traiesc civilizat, decent, curat si fara umilinte. Asa cum nu am putut trai 35 de ani in Romania, cu tot jobul meu bine platit. De ce? Fiecare contact cu Romania imi lasa un gust amar, ma intristeaza sau ma infurie. De ce aici se poate si acolo nu? Ca tot oameni sunt si astia....
RăspundețiȘtergereNo, am trăit s-o văd şi pe asta...
RăspundețiȘtergereNeamţuleee...
Salut Neamtule.
RăspundețiȘtergereSe pare ca ne-am inecat cu totii , chiar si cei dinafara si chiar daca situatia din tara nu ne atinge ( vorba vine , ca sentimental..) in neputinta.
Butonam in favoris si am dat de blogul tau , probabil ca l-am sauvgarde vreodata , habar n-am.In orice caz imi zic hai sa te salut... si dau de asta.
Eu sant muult mai evoulata ca tine. N-am crezut cand un prieten nordic mi-a zis odata cand a fost in Romania " peste 50 de ani veti fi poate ca Italia".
N-am crezut nici cand a doua oara mi-a zis :" am gresit , o suta , dar nici ca Italia n-o sa ajungeti".
Asta era "demult" , un an doi.
Acum eu zic ca esti dragut .Din partea mea , un singur cuvant mai am : SILA.
Ma cunosti un pic , stii ca nu vine nici pe departe din vreun "naspesus".
Si sa nu-mi zici ca nu tine si de oameni.
Te pup si apropo habar n-am sa manipulez lista ta , asa ca bineinteles ca nu sant anonim dar sant lil si nu stiu cum s-o scriu.
Numai bine.
lil.