marți, 6 octombrie 2009

Minte proasta de muiere, partea II-a si ultima

Ieri cind v-am lasat eram inca in WC.
Dupa pauza de prinz ne asezam din nou la discutii. Sefii mei incearca sa salveze ce se mai poate salva si-ncep cu diferite propuneri. Clientii se mai linistisera si vin si iei cu diferite idei. Io m-a ghemuiam pa scaun intrat in letargie, livid, ochii dati peste cap, mi-era frica sa respir.

La un moment dat insa sefu mare de la client, care nu spusese mai nimic zice: „As vrea sa ne-ntoarcem la propunerea Tiganului, gasesc ca are un mare charm“ (propunerea, nu Tiganu). Nota: in lb. germana se foloseste f. rar aceasta expresie, charm. Si-nca o nota: managerii nemti nu sunt asa jucausi ca cei romani, intii asculta ce zice fiecare si mai apoi vorbesc.

Ca la un semnal toti aia care ma facusera de rahat incep sa gaseasca chestii pozitive in ideile mele, chestii de care io nu fusesem in nici un moment constient. Treaba se termina intr-un entuziasm general, mai putin io care nu stiam daca exist, daca m-am nascut vrodata, daca visez sau ie real.

Epilog
Fostu meu sef e debarcat la scurt timp dupa acest episod. Io sunt in geschäft de 15 ani. Imi place mult munca si ma simt ca pestele-n apa. Nefasta si-a cumparat o multime de pantofi.

Morala
In spatele fiecarui barbat ie o muiere.

42 de comentarii:

  1. Avea dreptate Lia, divina-i femeia cand barbatu-i destept si-i promite pantofi. E-nstare sa-i faca si vraji, numai sa-i castige. Io cred ca asta-i explicatia neamtule, nefasta-ti facu niste vraji de succes. Esti un norocos, s-inca unul cu sarm!
    Frumoasa poveste, multam!

    RăspundețiȘtergere
  2. Femeile cu curul bombat au intotdeauna dreptate. Da, intotdeauna. Alea snur, doar uneori. Cel putin din punctul meu de vedere. Oricum, de obicei se trateaza o tematica ce prezinta putina importanta din punctul meu de vedere, asa ca pot sa fiu de acord cu toate. Ca nu ma doare gura.

    RăspundețiȘtergere
  3. Tuluvoaie, Iştenem, din nouă câţi ieream şi cu sergentu zece, rămas-am numa io şi n-am în pept inimă de_ce... De fugit, de-aia! Că tătă lume o vrut foncţie în echipă, numa io nu, şi, iaca, amu, numa io fug ca proasta (cica să mă antrenez), în vreme ce ăia cu foncţiile or spălat putina!!! Da une puşca lu Zebedeu fug io ca zăluda? Dracu ştie!!! Da_dacă-or zîs că tră să fugim, io una fug! Că io, dacă zâce şefu să fug, io fug, că io ascult de şef! Nu contrează că nu trăbă, ori că nu-i di ce, io fug! Am dat o raită pe la Fumi şi-o zâs că i-i dor de Cluj. Hai!? Cui nu i-i dor de Cluj? Da_de Cluju_Cluj, nu de Cluju_boc. Şi pe la Andrei am dat o raită: neşte poiezi plicticoze, nuş cine dreaq citeşte aşe ceva. Poeziile ca poeziile, da saramuriliiii, maaamă, mamă, numa te uiţi la ele şi să-năcresc crastaveţii (că tăt îi sezon de murături!).
    Tăt îi bine când să gată cu hepiend fericit! Că vai de ăla bărbat a cărui muiere n-are destui pantofi! Noroc cu Neamţu că le ştie zâce de te unjă la inimă! Daca_nu_nu!

    RăspundețiȘtergere
  4. venii de la munca aia care-mi place mult. A fost o zi obisnuita, da buna. Am gasit vro trei solutii la niste probleme pe care nu le avem.

    Uii ce de comentarii, am scris atit de frumos si cu suflet, ie drept ca bune ca decit mult si fara rost, mai bine putin. Romanasii or fi in greva sau Doamne fereste la munca!

    Inimioara mai bine povesteste ceva de Cluj, n-am fost niciodata p-acolo, sau parca am fost odata da am uitat. Ie adevarat ca ploaia vine de la Cluj, p-aici ploua mult, da Cluju-i departe.

    RăspundețiȘtergere
  5. In mod special pentru cei care inteleg cum sta treaba cu pensiile de lux, dar este util si pentru ceilalti, am pus pe blog o cazuistica referitoare la acest tip de privilegii. Cu fotografii, cu date concrete, verificabile, un caz care evolueaza chiar acum in Romania. Astept de la voi si alte exemple, la fel de concrete si documentate. Adresa este: http://andreisamericandream.wordpress.com/

    RăspundețiȘtergere
  6. Final tragic, da' asteptat.
    Arbaitu ie arbait, pantofii ... pantofi, ghishaftu ? nu sunt HR sa stiu care ii spilu'. Da nimic de valea Moselei, a Rhinului sau alte rezervatii de astea naturale, unde isi mai spala ochiu si gatleju, tat' muncitorul insetat. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Florine fusei cu citva timp in urma la Würzburg, am prezentat ceva. Am mers cu masina, trebe sa-ti spun ca e o incintare sa vezi si-n stg. si-n dreapta numai vii sclipind in soare, incolonate frumos pe dealuri. Nu m-au platit cu bani, de altfel nu prea merita ca trebe sa-i declari sa platesti impozit. Mi-au dat un cadou, o cutie mare, mare. Le-a mai dat la citiva da nu au vrut sa le ia ca erau cu avionu si erau greu de bagat. Mi le-a dat tot mie.

    Le-am deschis in parcare, vin, vin, vin, da nemtii nu stiu sa faca vin rosu, iar ala alb nu-mi place, i l-am lasat nefestei si musafirilor. Printre altele era in pachet si un gelee din vin cu chili???

    RăspundețiȘtergere
  8. Neamţule, azi mă duc la Cluj. După-masă. Da, din câte-mi aduc eu aminte, e oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână. Iar aici, la noi, tătă una ploaie di le Cluj vine... Acuma, şi ploile-s de multe feliuri...
    Daca_nu_nu!

    RăspundețiȘtergere
  9. No, Neamţule dragă, am fost la Cluj. În afară de maşini, praf, drum în lucru şi aglomeraţie, n-am văzut nimic! Nu-mi mai spune nimic oraşu ăla. Nu mai e cetatea ce-o ştiu io. E o metropolă în miniatură (ierti figura de stil, dar ii musai!). Aglomeraţi n-ar fi mare lucru, dacă ar fi şi drumuri. În plus, m-am dus cu daraveli, am rezolvat si am plecat rapid. Cam aiurea...
    Da ce-i aşa linişte pe aici? Unde-i echipa?

    RăspundețiȘtergere
  10. hei draga inimioara se zice ca nu-i bine sa-ti vezi dupa ani dragostea din tii.

    Nu stiu de ce ie asa liniste, probabil ca postarea mea a fost prea grea. Voi lipsi si io vro saptamina, imi iau in serios rolu de bunic.

    Pe curind!

    RăspundețiȘtergere
  11. Heeeeeei!!! Ce-ţi veni??? Unde pleci? După ce ne-ai făcut să dăm năvală aici, muieri după toate măsurile???!!! Blonde şi brune, slabe şi grase, coapte şi necoapte, ne laşi cu ochii-n soare şi-o faci pe bunicul??? (Nu că n-ai ave motiv la aşe mândreţă de nepoată!) Să i-o spui lu mutu, nu mie! O săptămânăăăăă???? Aşa ceva, de necrezut! N-a văzut Berlina şi Vienul aşa abandon măiestru!!!
    NU vreau să faci pe bunicul! Vreau să ne cânţi! Au nu-i chiar ăsta farmecu echipei? De toate naţiile, din toate lumile!!! Chiar când mi-au spus nişte fete de-ale mele: ”Să ştiţi că tare ne-a plăcut ce ne-a scris Neamţu pe blog! Am învăţat ceva din experienţa lui! Ceva de băgat la cap şi de ţinut minte pe viitor, că nu se ştie când păşim şi noi la vreo angajare de-aia cu bucluc!”
    Ascultă, aici la mine:
    Unu, mare maestru şi priceput condeier, zicea că dragostele sunt bune când sunt împărtăşite. Numa că, vezi tu, dragostele-s de multe feliuri: unele-s cu năbădăi, altele-s cu urmări, câteodată atât de adânci că par de nevindecat, mai ales alea de tinereţe. Da parcă scrie la carte că păcatele tinereţelor nu se vor pune la cântar. Că, dacă s-ar pune, vai de capul meu!!!, nici Augustin nu s-ar chema astăzi ”Sfântul Augustin”, nici Toma n-ar fi fost Doctor Angelicus şi aşa mai departe.
    Acuma io ştiu că, de la o vreme, omu să uită mai mult în urmă decât înainte. Da mai ştiu şi că omu, care-i om, ştie şi ce să ia cu el şi ce să lase jos. Aşe că, Neamţule dragă, fă de bine şi ne cântă aici, pe blog, ce-ţi vine la inimă, că-i fi tu ţîgan, da eşti ţîganu nost!
    Io gândesc că-i mai onorant să fii ţîganu nostru, decât domnu nimănui!
    Dacă_nu_nu!

    RăspundețiȘtergere
  12. Bine, Neamţule, dacă nu vrei să spui nimic, atunci îţi voi spune eu: am tipărit prima carte din viaţa mea!!! Nici la asta n-ai nimic să-mi spui?
    Daca_nu_nu!

    RăspundețiȘtergere
  13. P.S. Dacă vrei să ştii, era să mor de frică...

    RăspundețiȘtergere
  14. Inimioara, sunt mindru de tine, sunt sigur ca o sa fie un mare succes. Binenteles ca vreau si io cel putin un exemplar cu autograf.

    Bravo, te felicit din inima, la mai multe, inceputu-i greu ca dupa aia vine Nobelu.

    P.S Acum am un moment de liniste, dupa baia nepoatei, sunt rupt de sale. Voi mai controla din cind in cind da nu voi putea scrie opere noi.

    RăspundețiȘtergere
  15. Nu-i nevoie, dragă, să scrii musai ceva nou, dacă nu-ţi vine!!! Dacă, Doamne fereşte, se naşte vreo capodoperă??? Acuma vrei să mă detronezi??? Chiar azi, când m-am dat pe-aici vedetă??? (M-am dat pe dracu! Dacă m-ai fi văzut ce inimioară aveaaaam, cât un vârf de ac!) Da, no, am fost bravă! Nu m-am lăsat, ca-n cântarea aia: Nu mă las şi nu mă las/Numa pănă păste-un ceas!...
    Bineînţeles că-ţi voi păstra un exemplar! Şi un autograf! (Maaaamă, ce mişto eee!!! Mai fac chestii de-astea sportive, să ştii! Şi, dacă nu mor înainte, de frică, de nu dau la autografeee... de ni n-ai văst aşe ceva!!!). Auzi, mai ţii minte poezia aia de ţi-am scris-o pe nuş ce blog??? Şi aia e în volum. Că-mi plăcea de ea. De-aia m-am dus ieri în Cluj, după carte; numa c-am fost ca badea ăla: ”Mărg în Cluj, viu din Cluj...”
    No, iaca, asta am făcut io az şi m-am gândit să-ţi spui şi ţîie! Poate că-ţi dau ambiţ şi mi-i spune: Cum vrei să ne dovedim? În luptă dreaptă ori pe gazon? În capodopere să ne tăiem, ori în 11 metri să ne luptăm?...
    Şi io ţ-oi zâce: Tăt-tăt-tăt...
    Dacă_nu_nu!

    RăspundețiȘtergere
  16. Nu-ti fie teama ca nu as putea fi concuretu tau la literatura. Io merg la sectia stiinta. Am publicat si io niste articolase prin reviste tehnice, nimic extraordinar da mai stii. Cu citva timp in urma m-a sunat unu la munca si mi-a vorbit romaneste. Era un romanas traitor prin ge. Mi-a zis ca ie mindru sa vada ca un roman publica in Ge.

    Tare ciudata e senzatia sa-ti vezi numele "incrustat" pe o publicatie. Te uiti si nu-ti vine sa crezi. Sigur ca ti-e frica, oare ce or zice cititorii?, oare nu cumva ti-ai pus sufletu pe tava? Parca ai dat ceva din tine. Io cind fac o masina mai misto sunt trist cind se vinde, parca as vrea s-o pastrez numai pt. mine.

    Voi bea mai multe pahare pt. tine si golurile pe care le voi da ti le dedic.

    RăspundețiȘtergere
  17. Am un preten pe forumu ZIUA, are nick synd si a zis urmatoarele:
    -------------------------
    Natural, Herta Müller este germanca (nu-mi place termenul "nemtoaica" deloc, pentruca suna vulgar si are o etimologie straina), dupa nume, educatie si cultura. A parasit Romania in 1987 stabilindu-se in Berlinul de Vest (ciudata optiune pentru acele timpuri!). Sosise, totusi, in tara ei?

    Sa vedem ce spune autoarea intr-un interviu acordat cotidianului Süddeutsche Zeitung Nr. 232 din 9 octombrie 2009, p. 14:

    "...Dann kam ich hier an, und ich bin natürliche nicht in eine Heimat gekommen. Ich lebe hier, aber hier bin ich nicht zu Hause, weil ich nicht von hier komme - und dort war ich nicht zu Hause, weil ich von dort komme, weil ich nicht dazugehörte. Semprun hat das so gesagt: Nicht die Sprache Heimat, sondern was gesprochen wird. Und so, wie über mich gesprochen wurde in der Heimat, die es hätte sein sollen, war ja am deutlichsten, dass es keine ist".


    Pentru cei care nu cunosc limba germana in traducere libera: "... Apoi am venit aici si, natural, nu am venit in patrie (Heimat), pentru ca eu nu vin de aici- iar acolo nu eram acasa, pentru ca eu nu i-am apartineam. Semprun a spus asa: nu limba este patria, ci ceea ce se vorbeste. Si asa, cum s-a vorbit despre mine in patrie, care ar fi putut sa fie, a [dovedit] cu cea mai mare claritate ca nu este"


    Herta Müller este "heimatlos". Destinul si sentimentele impartasite de Herta Müller sunt proprii sau ar trebui sa fie tuturor celor care, constransi de imprejurari, de obicei nefaste, si-au parasit locurile si tara natala.

    "Heimatlosigkeit" te urmareste, indiferent cat de mult te-ai amagi, pana la moarte!

    RăspundețiȘtergere
  18. Incet, incet, butura devine o amintire pe acest blog. Asa au facut si comunistii, ajungand la o sete si o foame generala. Asta e, in limbaj universal, manipulare. Und sunt cutiile ale primite, cu vin? Ce e abureala asta cu premiul Nobel pentru literatura? Ce premii au luat vinurile germane? Aud?

    RăspundețiȘtergere
  19. @ Andrei
    Ce e cu tonul acesta închizitorial? De unde atâta superioritate? Eşti cardinal? Papă? Pontif? Sfântul Duh?
    Andrei, pentru numele lui Dumnezeu!, fii rezonabil, monşer!

    RăspundețiȘtergere
  20. Andrei, asa-i ma la bautura, unu zice una altu zice alta. Vinurile nemtesti mai ales alea rosii sunt proaste, alea albe mai merg.

    RăspundețiȘtergere
  21. Hop, şi io! Vin de pe la boxpublica. M-am distrat oleacă: Inimărea e bine, mersi de întrebare, Victor aşijderea, iar Bibi e într-o formă de zile mari!
    Dacă_nu_nu!

    RăspundețiȘtergere
  22. Mă distrează Bibi ăla de mor! Tipu are deja un stil: peste săptămână, e sobru; în week-end, o ia pe arătură şi-i însulăie pe tăţi fără nicio cruţare, pretextând că-i liber şi are vreme s-o dea cu păhărelul. Îi mortal tipul. Şi când îi văd pe tăţi cum să chinuie să-l pună jos, ba prin imprecaţie, ba prin peroraţie, râd de mă tăvălesc. Iar pe Bibi îl doare la bască de comentariile lor...
    Nenorocire! Am râs de m-am prăpădit...

    RăspundețiȘtergere
  23. Acuma, Neamţule, că văd cum ne-am împuţinat, om tăifăsui noi, că pe mine nu mă-ntere nici cine eşti, nici cum îţi omeneşti musafirii, dacă-i omeneşti cum trăbă...
    Dacă_nu_nu.

    RăspundețiȘtergere
  24. Si pa mine ma amuza Bibi, ie haios foc, m-am conversat cu iel odata de muzica.

    Mai ie unu haios pe ZIUA, de fapt ZIUA a fost inceputurile mele forumiste, unu Calugaru.

    Interesant e ca de multe ori amatorii forumisti sunt mult mai buni decit ziaristii profesionisti

    RăspundețiȘtergere
  25. No...
    Tu pomeneşti aici de d-na Herta Muller. Nu ştiu mare lucru despre ea, deci mă cam depăşeşte chestiunea. De aceea m-am şi dus pe boxpublica, şi am rămas trăsnită când am văzut ploaia de postări şi comentarii pe tema asta. Pro şi contra. O fi, n-o fi, până nu citesc ce-a scris femeia, nu pot spune nimic.
    Din comentariile de pe acolo, însă, am desprins două idei:

    Una:
    Că doamna în cauză este mai preocupată de ce a trăit domnia-sa decât de literatura în sine... Păi, ce-i literatura altceva, dacă nu ceea ce trăim, noi şi alţii, transpus în cuvânt??? Să spui că principalul contributor în cartea cu pricina este regimul politic din România acelei vremi e ca şi când ai spune că principalul actant în romanul lui Camus e... Ciuma! Păi, cam da! Este! Oare ce-l interesa pe omul ăla mai tare? Ciuma sau literatura?
    De cealalată parte, trebuie să recunoaşteţi că aveţi, totuşi, o anumită dificultate în a ieşi din epoca aia: vă bântuie, vă frământă, vă hăituieşte încă, pe toţi din generaţia aia, şi tare mă tem că nu veţi scăpa niciodată de spectrul ei.

    Alta:
    Am impresia că, iniţial, românii s-au bucurat de reuşita doamnei, dar au schimbat macazul în momentul în care s-a spus: scriitoare germană de origine română. Cel puţin aşa am priceput eu. Dacă-i aşa, vreau să spun că chestiunea nu e nouă şi că întotdeauna o reuşită a fost revendicată de toţi, iar un eşec a fost imputat altcuiva. A se vedea, spre exemplu, numai cazul lui Cantemir, săracu, pe care nimeni nu l-a vrut, iar acum îl revendică o grămadă de lume.

    Cât despre apatrizi..., greu de discutat. Socrate a preferat cucuta unei vieţi fără de patrie. Eu mi-am imaginat întotdeauna că nu poate fi uşor să te rupi de ai tăi. De aceea am fost alături de toţi desţăraţii, indiferent ce motiv i-ar fi izgonit de acasă. De aici încolo, ce motiv au ei să revină, pe ce căi, cu ce mijloace, cu ce scop, dar, mai ales, care este urmarea faptului că, asta mă depăşeşte cu totul. Deocamdată sunt la faza în care mai cred în bune-intenţii. Dar, fraţilor, dacă vă pasă de noi, ajutaţi-ne, nu ne puneţi la colţ cu afirmaţii îndoielnice, subrede şi, uneori, meschine!
    Dacă_nu_nu!

    RăspundețiȘtergere
  26. ma bucur ca nu e nimeni pe aici. M-am retras in acest colt si pling, pling, pling cu sughituri.

    Serbia Romania 5-0,

    RăspundețiȘtergere
  27. No, nu te năcăji! Niciun câtig nu-i fără pcherdere şi nicio pcherdere nu-i fără câştig...
    Dacă_nu_nu!
    P.S. Ui, dacă vrei, plâng şi io cu tine..., aşe, să nu plânji sângur...

    RăspundețiȘtergere
  28. Da, auzi, măi Neamţule, am şi io o întrebare, chiar dacă nu mă ştiu la fotbal: Chivu ăla-i fotbalist ori ce mama supărării îi??? Că mie nu mi-i prea clar ca caută pe-acolo şi în afară de faptul că umblă prin cluburi de fiţe şi că are maşini bengoase, io altu ceva nu ştiu despre el... Oi fi io vo ignorantă, nu zic...
    Dacă_nu...

    RăspundețiȘtergere
  29. Ei hai, ca fotbalul nu e frumos daca nu are parte si de surprize sau scoruri de forfait. Si daca fu sa fim noi ciuca batailor in ast' tur de calificari, asta e, sa ne fie invatatura de minte. Iar eu am tras urmatoarea invatatura: fotbalul romanesc are nevoie de tinere talente, dar cum astea numai pe maidane si in cluburi de amatori se descopera si se formeaza, viitorul ne spune ce trebuie sa facem. Pacat, o sa duc dorul maidanelor dintre blocuri, se pare ca astea, din motiv de prea multe masini si de "urbanistica" moderna, vor disparea, au si disparut majoritatea deja. Mai ramane solutia cluburilor de amatori. Cotizatie modica, ora programata de acces la teren amenajat, si-un pensionar antrenor sfatos si artagos. Neamtule, te simti?

    RăspundețiȘtergere
  30. Nu sarbii au castigat cu 5-0. Noi am pierdut, iar scorul putea sa fie mult mai mare. Asta este rezultatul strategiilor din fotbalul romanesc, al coruptiei din bransa. Cei care fac bani din acest sport, au alte ratiuni decat corectitudinea si spectacolul. Si, aici, ca si-n politica, trebuie o reforma totala. Eu propun un referendum.

    RăspundețiȘtergere
  31. Ha!-Ha!-Ha!
    No, aici, spre deosebire de politică, m-oi duce la referendumul propus de Andrei. Serios. Numa să faceţi voi un studiu solid, veniţi apoi cu datele pe site si ne spuneţi cu cine să votăm, vorba aia... Da... fără blaturi!
    Şi, dacă ţine figura şi vedem că nu dăm cinstea pe ruşine, mă duc şi la alelalte alegeri.
    Dacă_nu_nu!

    RăspundețiȘtergere
  32. Bună dimineaţa, Neamţule! Încă mai plângi?
    Dacă_nu_nu.

    RăspundețiȘtergere
  33. Acum, cand constat ca s+au am dus aburii bauturii specifice lansarii blogului, va invit la niste chestiuni serioase. Nu vreau sa spun ca asta cu fotbalul nu e serioasa, dar este in schimb o legatura intre ele.Pot sa pun pariu, ca inteligenti cum sunteti o sa o descoperiti. Pe urma, votati sau nu, e treaba voastra, dar eu am tinut sa va tin la curent si sa va reimprospatez usor memoria.

    RăspundețiȘtergere
  34. Am uitat sa va spun unde. Aici:
    http://andreisamericandream.wordpress.com/2009/10/12/multi-romani-dau-semne-ca-au-uitat-cine-este-ion-iliescu/
    Neamtule, cum stai cu documentarea privind diferentele dintre muscatura de tantaroaica gravida si bazaitul zglobiu al tantarasilor?

    RăspundețiȘtergere
  35. @ Andrei
    Eşti culmea apogeului! Chiar ai luat-o de bună pe aia cu băutura??? Doamne, Doamne! Pe-acolo, pe la voi, oamenii nu ştiu de glumă???
    No, dacă_nu_nu!
    Am văzut filmarea cu Ion Iliescu. Probabil ai dreptate: mulţi or fi uitat. Dar generaţia mea n-a prea ştiut. Iar cei care vin după noi... nici atâta!

    RăspundețiȘtergere
  36. Neamtule
    Ai grija ca de cand nu ai mai scris nimic pe blog, ratele si gastele au inceput sa-si faca de cap. Au varsat apa din lac in afara casetei in care e pusa fotografia de mai jos. Nu e mare lucru pentru un inginer sa faca un resize la imagine si sa stabileasca normalitatea, mai ales unul din perfecta Deutschland.
    Anonimooo
    Imi pare bine ca ai reusit sa afli sau sa intelegi cum stau de fapt lucrurile. Cand iti trec gloante pe la urechi si iti risti viata pentru libertate, nu poti sa uiti chestii d'astea si nici sa mai permiti comunistilor sa omoare si sa distruga oameni si viitorul unei tari, cu nici un chip.

    RăspundețiȘtergere
  37. Uppps! Mesaj pentru mine...

    Andrei, să ne înţelegem: ai adresa mea de mail, ai numele meu, prin urmare poţi verifica şi vei vedea că eu exist (de altfel, sunt convinsă ca ai facut deja acest lucru). Până aici e ok; dacă nu voiam, nu-ţi dădeam numele real. Prin urmare, cred că, cel puţin în privinţa suspiciunii, am căzut de acord: iaca, tu ştii cine sunt eu; eu nu ştiu cine eşti tu şi nici nu mă interesează, câtă vreme tu consideri că e suficient cât ştim.
    Până aici, no problem, mie îmi convine situaţia asta, că mă interesează dialogul şi opinia, nu bârfa şi contrele.

    Da. Ştiu. Ştiu că aţi fost generaţia de sacrificiu. Ştiu că v-aţi îngropat aci tinereţea şi cele mai nevinovate visuri. Mai ştiu şi că v-au trecut - nu o dată - prin furcile caudine; cum ştiu şi că aţi plătit cu toate astea libertatea noastră de acum. Mulţumim. Nu e vina noastră că ne-am născut mai târziu; poate Dumnezeu ne-a ferit, cine ştie...

    De cealaltă parte, însă, trebuie să admiţi că majoritatea s-a salvat (scuza sasafonia, dar ma concentrez pe argumentare, nu pe chestiile astea minore): aţi plecat care pe unde aţi putut, iar noi nu vă condamnăm. E dreptul vostru şi vi se cuvine după alea multe pe care le-aţi îndurat. Ok.

    Dar este şi dreptul meu să cred că reveniţi de dragul/dorul nostru. Dacă aveţi alte intenţii/planuri/resentimente, m-aş bucura să-mi spui, ca să mă retrag: NU MĂ INTERESEAZĂ! NU NE INTERESEAZĂ cine eşti, cine e Neamţu, cine e Nemo, cine e Tanti Jeni etc. De ce nu vrei să înţelegi, pentru numele lui Dumnezeu???

    Eu sunt profesoară de română (ştii că sunt, ce s-o mai lungim). Îmi place să discut cu voi: îmi place stângăcia din exprimarea voastră; îmi place, de asemenea, forma literară îngheţată pe care aţi dus-o cu voi şi pe care voi n-o mai sesizaţi. Îmi place cum solidarizaţi acolo, în... pribegie, ca să nu-i zic surghiun.
    Dă-o dracului de treabă! Nu vă reproşăm nimic!
    Tu chiar crezi că-n pozele astea e Neamţu??? O fi, no!, că şi io m-am lăudat pe-aci cu silueta uneia...
    Andrei... eşti om în toată firea.
    Chiar nu ştii de glumă???

    RăspundețiȘtergere
  38. Aoleo, am uitat să semnez:
    Dacă_nu_nu!

    RăspundețiȘtergere
  39. Inimioaro, ai scris cu suflet, doar o corectare, nu exista voi si noi, poate exista io si voi sau tu si noi sau iel si noi da "voi si noi" nu se eSista.

    RăspundețiȘtergere
  40. Aşa-s io, sufletisdă câteodată... De fapt, aşa-s io!

    Auzi aici (ca acuma ma iau si de tine), cum dracu să nu existe noi şi voi??? Depinde de unde te uiţi. De unde mă uit eu, există. Iată de ce:

    1. Există nişte ”noi” care formează o categorie ignorată azi. Cine suntem noi ăştia?

    Suntem nişte unii care ne-am născut pe vremea lui Ceau, dar n-am apucat să trăim pe atunci: n-am crescut cu cheia de gât (că locuiam cu bunicii), n-am stat la coadă (că locuiam la ţară, deci nu trăiam din raţia lui Ceau, ci din pâinea de casă a bunicii) şi n-am apucat să fim atinşi la deblă de ideologia aia, pentru că am început să pricepem taman într-o vreme în care lumea se cam lehămeţise de comunism (adecă i se lungise urechile de foame aşteptând, vorba lui Creangă...). Adaug la acestea şi un soi de... patriotism local, dacă vreţi, că aici la noi, oamenii au rămas cu frică de Dumnezeu: zicea bunică-mea că n-avem unde ne-ajunge, dacă ne-am semeţit până-ntr-acolo de-am făcut semeteu în casă la vlădica!
    Paranteză: Şi mai zicea bătrâna că ”or vint tălharii ăştia şi-or scos tăte cărţile-elea scumpe di la popi pe marjinea Târnăvii şi le-o dat focu; şi-or fujit jitarii şi-or strâgat cât or putut la oamnini, pe hotară: ”Haidaţi, măi oamini buni, că arde Evanghelia!” Şi-or lăsat oamenii lucru şi-or fugit cu carăle şi-or scos cărţile din foc şi-or plecat cu ele, car după car, pe calea Clujului pănă la Aiud. Şi-acolo le-or lăsat la on popă, pare-mi-se, şi nu mai ştie nime ce s-o ales de ele.” (O parte au fost recuperate, dar nu asta e important acum.)
    Buuun. Bun.
    Noi, ăştia - care nu-s numai eu - n-avem vreun motiv anume să-i iubim pe comunişti; dar nici n-avem nuştiuce tare legate de salamul cu soia (că nu-l mâncam) sau de libertatea de expresie (că n-am apucat).
    Ce-am observat?
    În discursuri, în analize, în dezabteri etc., ”noi” ăştia NU existăm. Există ori ”eroii” care-au purtat cheia de gât, ori confraţii de suferinţă care au stat sub gloanţe la revoluţie (eroi pe bună dreptate, fără îndoială), ori mai ştiu eu ce categorie, dar nu există oamenii neimplicaţi/neafectaţi, care ar putea avea o judecata cât de cât la rece. Ba, mai mult, dacă n-ai mâncat salam cu soia, n-ai... origine sănătoasă????!!!! Uuuuuups.
    Ăştia suntem ”noi”. Cine sunteţi ”voi”, asta numai voi ştiţi.

    2. A doua categorie de ”noi” este a celor care au ales să rămână în ţară, din tot felul de motive. Ei, mai nou, bag de seamă că s-a încetăţenit deja ideea aia cu ”exodul inteligenţelor”, care nu m-ar deranja, dacă s-ar înţelege prin această sintagmă faptul că au plecat nepermis de mulţi oameni de calitate remarcabilă. Aşa este, iar noi le simţim lipsa cu vârf şi îndesat. Dar, pe lângă aceştia, au plecat şi o grămadă de loaze, care rabdă foame sau îşi câştigă existenţa... vai de capul lor.
    Însă bag de seamă că sintagma asta a fost deja denaturată, insinuând că deştepţii au plecat (toţi?!), iar proştii au rămas (nu o dată mi s-a spus: dacă eraţi aşa deştepţi eraţi de mult dincolo; dar n-aţi plecat că nu v-aţi fi descuracat). O fi şi aici un dram de adevăr.
    Da, acuma întreb şi io:
    Care-s ăia buni? Care-s ăia răi???
    De ce-s buni? Că zice X?
    Sau, din contră:
    De ce-s răi? Că zice Y?

    Concluzia în comentariul următor...

    RăspundețiȘtergere
  41. No, poftim, că tot veorbeam de funie: Dacă nu pot înţelege ceva, apoi musafirii nepoftiţi îs ăia! Domnule, mi-ai stat un cincinal în occident, vii şi-mi spui cât de deştepţi îs ăia şi cât de civilizaţi, că nu te duci la nimeni dacă nu-ţi anunţi vizita dinainte, da vii în România şi poc!, trânteşti vizite după vizite (neanunţate, fireşte!), că ştii tu că-i sâmbătă şi precis e acasă X... Că X n-are altă treabă decât să te primească pe tine (că pleci luni şi nu mai ai vreme!) şi să te asculte două ceasuri...
    Acuma-s rea! Ştiu. Vă rog să mă scuzaţi politicos. Dacă nu vă spuneam, mă şi lovea guta!

    Revin la ”noi” şi ”voi”, să-mi gat povestea.

    Andrei, ai postat la tine o înregistrare cu Iliescu. Am votat articolul +, dar n-am comentat, că nu ştiu ce să spun, câtă vreme nu-s în chestie.

    De ce am votat +? Pentru că, după cât mă duce pe mine mintea, tu ai dreptate: Iliescu n-a făcut decât să continue agonia predecembristă. De ce comentez aici şi nu la tine? Pentru că lucrurile se leagă. Cum?

    Haideţi să vedem ce spune dl Iliescu: că_comunişti aieştia nu-s, că uzurpat-au comunizmu, că au întinat idealurile... Ale cui? Ale celor care au crezut în comunism, nu?.... Cine adică? DUMNEALUI şi cei cărora li se adresează! Cui se adresează dl Iliescu, într-un vehement şi revolutionar captatio benevolentiae??? Confratilor săi, alături de care a pus umărul la clădirea a ceva ce au venit unii şi le-au furat. A-ha!
    Deci: domnul Iliescu e suparat pe blogul lui Andrei că au venit unii şi-au luat de-a gata ceva în care ei au crezut. Buuun.
    Ce face dl Iliescu, la rândul lui??? Ia de-a gata!!! Momentul lui a sunat!!! Şi avea să ţină, futh-ui, vo zece ani în direct!
    Dar rându-i rând şi nu sare pe nimeni! El a luat de-a gata ceva pentru care şi-a irosit tinereţile generaţia în blugi. Astăzi, generaţia în blugi spune (pe bună dreptate!!!) gata cu ăştia! KORRECT! Dar cui o spune??? LOR! EI CĂTRE EI!!! (Voi către voi??? Posibil.)

    Concluzie:
    Impresia mea este că aţi picat în aceeaşi capcană ca şi musiu Iliescu: e momentul vostru, de victorie, de răfuială, de spunere, de tăcere, numai Dumnezeu ştie, pentru că eu/noi NU PRICEPEM MARE LUCRU DIN CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN JUR!!!
    De ce v-au furat revoluţia, Andrei?
    Pentru că eraţi ca noi acuma!
    Noi nu facem revoluţie. Încă. Oricum, dacă va fi să fie vreodată, nu generaţia mea o va face, că, între timp, până s-au tot răstit unii la alţii, până vă tot răstiţi unii la alţii, noi batem încet-încet către 40 de ani. Mai un pic şi-o să ne răstim şi noi unii la alţii. Iar pentru copiii noştri, MESAJ???, sula, Marioară, să fie cu iertare!

    KONEŢ:
    Cine suntem NOI???
    Ăia de care VOI habar n-aveţi că existăm! Ăia pentru care n-aveţi niciun mesaj, pentru că n-aţi învăţat nimic din ce vi s-a întâmplat, cu excepţia faptului că rându-i rând!!! Aşa o fi, rându-i rând, dar şi la bine şi la rău.
    Cam aşa văd eu lucrurile de aici, de unde mă aflu. Cam aşa îl înţeleg eu pe NOI şi cam aşa îl bănuiesc pe VOI.
    Poate greşesc, nu zic ba. Dar poate voi mă luminaţi. Dacă se poate, fireşte.
    Daca_nu_nu!

    P.S. Şi încă n-am vorbit despre EI! EI sunt cei care vin după NOI...

    RăspundețiȘtergere
  42. Unii si altii
    Mi-au placut intotdeauna oamenii de calitate intelectuala sau morala, oamenii de caracter, oamenii cu idei. De mult am ajuns la concluzia ca, decat intr-un rai plin de prosti ajunsi acolo prin voia arbitrarei gratii divine, tot printre oameni de calitate mi-ar place sa-mi petrec eternitatea, fie si in iad sa fiu cu ei. Totusi, nu mi-l inchipui pe Dumnezeu a fi chiar atat de orgolios incat sa puna pret doar pe credinciosia prostilor, si netrecand cu vederea peste pacatele si razvratirea celorlalti. Asa ca...tot in rai as vrea sa ajung!
    Cum societatea umana, asa cum o traim si mai ales dorim noi sa fie, e o reproducere la scara temporala a celor doua camere din ceruri, tot asa pot spune ca n-as putea alege intre comunism sau capitalism, decat daca i-as cunoste calitatea locuitorilor ei. Din punctul asta de vedere, mai degraba pot aprecia sistemul politic care-i pune in valoare si in frunte pe aia care-mi plac mie, si-i tine la loc, cuminti, pe ailalti - micsora-li-s-ar numarul. Ce-am observat pana-acu', dupa 20 de ani de capitalism si tot atatia de comunism, nu va mai spun. Apele sunt tulburi, inca, nu intrezaresc clar diferenta, iar cand imi pare ca o vad, n-o vad in partea in care mi se arata... Asa ca mai astept. Vreo 10 ani! Dupa aceea o sa ma pronunt mai clar cu cine votez. Dar, inca de pe acu' e clar un lucru: voi vota sistemul cel mai eficient pe linia productiei de maxima calitate umana!

    RăspundețiȘtergere

comentati