joi, 15 ianuarie 2015

Consulatul Romaniei la Bonn

Consulatul Romaniei de la Bonn.


De cite ori calc pamintul Romaniei sunt emotionat. Emotia se mentine si-n cazul in care vizitez Consulatul Romaniei, in definitiv si acesta e considerat pamint romanesc.
Consulatul de care apartin e in Bonn, pe vremuri a fost Ambasada, dar cind s-a mutat capitala la Berlin a fost degradat la statutul de Consulat. Cladirea e absolut mareata, a fost ridicata in 1984 si urma sa dovedeasca superioritatea comunismului. Se afla intr-o zona frumoasa, chiar pe malul Rinului. Se spune ca ar fi una din cele mai mari cladiri din strainatate a Romaniei. Am avut ocazia s-o vizitez la ziua Nationala a Romaniei, interiorul e de asemenea maret, mult lemn masiv, candelabre. Se spune ca pe vremuri ar fi fost un cuib de spioni, cred ca erau destul de multi daca iei in considerare suprafata totala, daca nu ma-nsel, cladirea principala, ca sunt mai multe, are noua etaje.

Cu citva timp in urma am fost acolo pt. ca aveam nevoie de o hirtie, una destul de neinsemnata, doar o imputernicire. Am incercat sa ma informez din start ce-mi trebuie pt. asta. Siteul Consulatului e destul de bine facut, patruns de mindrie patriotica, nasoala e ca multe informatii sunt false sau neactualizate. Bineinteles ca nu e posibila downladoarea unor formulare. A trebuit sa-mi iau o zi libera de la munca.
Am ajuns acolo dimineata devreme. Atmosfera era f. vie, un loc in care nu te vei simti in veci singur. Impresionant era numarul mare de tineri cu copii mici si f. mici, bebelusi, sa spun asa. Mie-mi plac f. mult bebelusii, mai ales cind dorm, dar nu dormeau si nici nu aveau voie sa doarma! Bebelusii erau acolo pt. ca sa li se faca buletin si pasaport. Deoarece multi dintre ei nu stiau sa scrie urmau sa puna degetu si sa li se faca poza pe loc. Pozele pe care le adusesera unii parinti cu ei, facute la fotografi autorizati, nu erau valabile.
Da sa-ncepem cu inceputul. Intii treceai pe la un portar, portarul iti lua buletinu si te inregistra intr-un catastif. Scria extrem de caligrafic. Nu reactiona la nici o intrebare. Apoi mergeai intr-un hol, cum spuneam, plin de oameni, acolo erau trei ghisee, te bagai in fata sa vezi care pt. ce e. Te asezai la coada aferenta problemei tale. Din timp in timp aparea cineva la unu sau altu dintre ghisee. Dupa ca. 30 de minute ne-a venit rindul. Am povestit despre ce e vorba si ne-a dat o cerere de completat. Am vrut sa-ntreb de ce nu sunt aceste formulare undeva de unde sa le iei fara sa stai la coada. Am completat cererile.
Ne-am asezat din nou la aceeasi coada pt. a da cererile. Dupa ca. 30 de minute ne-a venit rindul. Ni s-a spus sa asteptam ca nu stie cit va dura. Tinar si nelinistit de felul meu, mi-am lasat nefasta acolo si am vizitat imprejmuirile. Am vazut o multime de diplomati si diplomate romani care intrau si ieseau cu masinile, multi dintre ei insotiti de copii, plase, pungi si de parinti.
De asemena am dat consultante juridice altora, unii nu stiau sa scrie, altii nu prea intelegeau romaneste. Cei mai napastuiti erau cei care urmau sa se casatoreasca, lucru pe care l-am inteles. Pt. asta le trebuia certificat de nastere apostilat, stiti ce e aia apostilat? Cred ca daca teroristii ar trebui sa-si apostileze faptele nu ar mai exista picior de terorist in lume. Cert e ca pt. apostilare trebuie neaparat mers la locul in care te-ai nascut, asta mi-a amintit de pestii somoni care se-ntorc la izvoare sa-si depuna icrele. Multi nefericiti nu aveau pe nimeni in Ro care sa le scoata aceste acte si trebuiau sa se deplaseze personal. O pereche era un pic zapacita deoarece platise restaurantul si biserica deja.
Dupa ca. o ora m-a sunat nefasta pa mobil ca ne-a venit rindul. Cind am intrat atmosfera era si mai vie ca dimineata. Un domn f. brunet tocmai discuta aprins de unul singur urindu-i functionarei de la ghiseu s-o manince cancerul. Functionara a inceput sa plinga, de fapt la toate cele trei ghisee era o singura functionara, care mergea de la unu la altu, o femeie draguta de altfel, care lua actele in primire, completa ce era de completat si stampila. Mai era un domn care lua banii, vorba vine, ca nu se putea plati cash ci numai cu carte, dar nu orice fel de carte ci doar cu EC Carte. Din nefericire unii nu detineau cartea respectiva si trebuiau sa mearga la o banca si sa plateasc prin banca, lucru care provoca multe discutii.
Nu a terminat bine domnu care ii dorea functionarei cancer ca a iesit alt domn dintr-o alta incapere cu-n copil in brate care zbiera ca din gura de sarpe. Bebelusului i se facusera poze de dimineata dar avusese ochii-nchisi si a trebuit sa i se faca altele, asa ca a trebuit sa fie zdruncinat ca sa se trezeasca, lucru care nu i-a placut prea mult si a ingreunat fotografierea deoarece conform legilor europene pozele urlind nu sunt valabile.
Cind s-a mai linistit atmosfera am fost chemati sa verificam imputernicirea si am descoperit ca datele erau gresit scrise, asa ca le-am dat inapoi. In timpul asta am platit cite 60 de Euroi. Chiar am facut socoteala, Consulatul e o firma f. eficienta, ma bate capu sa-mi fac si eu unu, cred ca erau ca. 100 de oameni, daca fiecare ar fi platit cite 60 asta ar insemna incasari de 6000 Euroi doar in citeva ore, de un singur functionar.
In concluzie, a fost o dimineata placuta, m-am simtit din nou tinar, am trait citeva clipe de neuitat in sinul poporului din care m-am nascut si am plecat fericit cu respectivele imputerniciri.

2 comentarii: