joi, 20 mai 2010

Streitkultur

Motto "Ma cert, deci exist!"

Pa la noi prin firma, odata pe an, are loc asa numitu EFA Gespräch, EFA vine de la Entwicklung – Förderung – Anerkennung, adica Dezvoltare- Stimulare-Recunoastere. Bineinteles ca exista un program in Intranet si de fapt are loc o discutie cu sefu, in cazu meu cu Helga. Discutia e relevanta si pt. salariu, deoarece o parte e fixa si una variabila, respectiv daca ai facut treaba buna iei pin-la 20% lunar in plus, sau la nasoale iei 0%.

Printre multele lucruri care se discuta e si programu de scolarizare, deoarece fiecare e obligat sa faca doua cursuri pe an, de regula unu tehnic si altu de dezv. personalitatii. Acum vro doi ani am discutat cu Helga, totu a mers struna, plusu la salar mi-a ramas la max. si am inceput sa povestesc la ce m-am gindit eu sa ma scolarizez. Trec peste cursu tehnic si i-am zis Helgei ca as vrea sa fac un curs intercultural de comunicare. Gasisem ceva la fix, durata doua saptamini, vara, o saptamina in Barcelona si una in Toscana.

Helga s-a cam strimbat si zise ca ea s-a gindit sa fac un curs de "Streitkultur", adica "cultura certii". M-a cam mirat, stiind ca eu ma cert cu mare placere si deci nu vad de ce ar trebui sa fiu scolarizat. Helga zise, pai tocma d-aia.

Asa ca m-am dus la un curs de trei zile, undeva in curu pamintului prin niste sate. Prima zi ne-a prezentat unu niste folii f. frumoase, cu cele 38 reguli ale lui Schopenhauer, nu le voi prezenta aici, presupun ca-s cunoscute, mai apoi vorbi de nu stiu ce chestii de la Oxfort. Imi suna apa-n cap de plictiseala, lucru care i l-am comunicat docentului.
- Domnu docent, aiureala asta ma plictiseste.
- Imi pare rau, zice el, da nu sunt sigur daca ati fost atent.
- Domne, am ascultat cu atentie, da eu am venit aici la un seminar nu la un curs de filozofie.
- Eu gasesc cursu extrem de interesant, zise o voce pitigaita a unei grase din prima banca.
- Daca vi se pare atit de interesant, puteti explica cum e cu regula 14-a a lu Schoepenhauer, per fas et nefas, ? spusei eu.
- Dupa parerea mea, as zice.. incepu unu slabanog...
- Domne, parerea matale nu ma intereseaza, am replicat, eu am venit aici sa-nvat ceva nu sa-ti ascult matale parerile, si daca ai pareri i-a spune ce-nseamna petitio principii, ce-nseamna Argumentum ad hominem si Retorsio argumenti si mai ales argumentum ad verecundiam?
- Regula a 14 a lu Schopenhauer, incepu grasa sa povesteasca, dupa ce-si consulta notitele.
- Doamna, zisei eu, regula 14 se ocupa cu fallacia non causae ut causae, ma uimeste ca totusi ati priceput ceva, mai ales ca v-am vazut ca ati adormit, probabil din cauza parfumului imposibil pe care-l folositi si care a imputit toata clasa.

La un moment dat au inceput sa vorbeasca si sa strige toti odata. Docentu incerca disperat sa faca un pic de ordine.
I-am lasat si m-am dus pe hol la o tigare. A venit si o bruneta rizind. Am discutat despre legile astea timpite impotriva fumatorilor. Am cazut ambii de acord ca sunt o idiotenie.
I-am spus ca eu sunt un om care iubeste armonia, intelegerea intre oameni si nu accept si nici nu inteleg, in nici un caz, dorinta oamenilor de scandal. Mai ales modu in care unu sau altu se comporta, jignind. Sunt un bunic blajin, doritor de pace! Bruneta era si ea blajina si doritoare de pace, mai ales ca era supla, avea pometii proeminenti si niste ochi verzi sa te bage-n pacat!

12 comentarii:

  1. Neamtule, unde nu-i diferenta de potential(de pareri, de scopuri, de culori, de orice), nu-i nici tensiune, nici pasiune - in consecinta. Ia mai baga un mic subiect de cearta, macar de-o veni doamna Marcela mai apoi sa ne impace pe toti, si pe mine sa ma si pupe:) Ca suferim cu toti asa, dupa cum se vede, nu?

    RăspundețiȘtergere
  2. @ YEP
    Ticălosule!!!!!
    Vezi? Vezi ce rău e fără pupe???
    Dar v-aţi învăţat cu sfada, prietene, şi nu ştiu zău cine v-a mai dezvăţa...
    Eu o ţin pe-a mea şi pace:
    Dacă unu trage cea şi unu hăis, om vedea noi mântuire la Paştile Cailor.
    Dacă nu, nu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Aoleo!
    Tot eu sunt, că plecai şi uitai să vă ţuc...
    Ţoc-ţoc, Yep!
    Ţoc-ţoc, Neamţule!

    RăspundețiȘtergere
  4. Neamțule, fii pe fază că vine acu Otto și te ia la niște șuturi din astea culturale de nu te vezi și nu-ți mai trec nici cu o vadră de vin și un cartuț dă kent din ăla lung!

    RăspundețiȘtergere
  5. Yep, bine ca ai chemat-o pa Marcela, chiar imi faceam griji, credeam ca au lustrat-o sau i-au taiat 25%.
    Lio, nu mai mi-e frica de Otto, ca o avem pe Marcela si e tare in latina, il facem zob, ca suntem uniti!

    RăspundețiȘtergere
  6. Ha!-Ha!-Ha!
    Credeai că m-au lustrat, neică?
    De lustrat, nu m-au lustrat, că n-aveau de unde. Da, de tăiat, cred c-or tăia, cât că nici acilea n-ar prea avea de unde, da, no.
    Spânzura-i-ar de lustră să-i spânzure cine ştiu io şi tăia-le-ar 25 să le taie... Că, de m-apuc de incantaţii şi li s-a-ntoarce fallacia, atunci să-i văd cum rămân în argumentu gol, sive per fas, sive per nefas, la mila Domnului, dacă-o fi să fie. Dacă nu, nu.

    RăspundețiȘtergere
  7. Asa, acum putem pune de-o cearta, zarurile-s ca si aruncate, doamna Marcela, desi catranita, pe-aproape-i si ea. O pupam de la bun inceput ca sa-i treaca.
    Eu incep cearta asa: cand vorbim din perspectiva stiintei, adevarul nu poate fi decat unul, cel obiectiv, demonstrabil si verificabil, valabil pentru toti privitorii-n stele, cele de pe cer, nu cele din sufletul nostru.
    Cand, in schimb, ne uitam in noi insine, subiectivitatea e inevitabila, si e de dorit sa straluceasca pe-acolo, prin ceriul dinlauntru, ceva constelatii frumoase de stele. Astfel, pentru unii unul ca Voinea, pentru altii - altii, stralucesc si calauzesc ca stele si sori.
    Ca nici o stea, privita cu lupa de-aproape(sau cu luneta, totuna), nu e imaculata, asta-i alta mancare de peste, dupa cum a si zis-o primul Galileo Galilei. Care s-a si dezis mai apoi de diavolul care-i pusese-n gura vorba, si-n ochi pata. Care pata chiar exista, obiectiv vorbind, dar soarele tot soare ramanea, cel mai stralucitor pentru noi adica. Pentru altii, ba.
    Mergem mai departe, cu problema nr 2 a lui Otto. Povestea vietii noastre, mai exact. Ei bine, si-aici e loc, dar si folos chiar, de subiectivitati si exagerari artistic formulate. Dar sa fie credibile si sa aiba stil atragator. Asa ca, neamtule, nu-ti fa griji, cat timp exagerezi in chip artistic, si-o mai faci si-n scop nobil, eu te voi crede. Poti fi chiar profesor universitar, cum si Otto ar vrea sa ne convinga ca e, chiar daca-i reuseste ceva mai putin din lipsa de stil potrivit.
    Deci Otto, mai lucra! Neamtule, continua! Marcelo, da pup!
    Gata, acum ma duc la culcare, maine ma voi lauda si eu prietenilor ca m-am certat azi cu 2 profesori universitari germani, si-am fost la final pupat de o universitara romanca. Ca am si eu dreptul sa-mi infrumusetez un pic povestea vietii mele.
    P.S. cat timp cearta se desfasoara in termeni eleganti, nu vad de ce-ar fi rea. Mai rea-i o pace jegoasa. Asta am observat-o si pe bloguri.

    RăspundețiȘtergere
  8. Sincer, sunt putin dezamagit de otto. Si-a pierdut din mojo. Nu asteptam prea multe, dar totusi o etica exista oriunde.

    Sa inteleg cursul era : " Anger management" ? :)

    o zi placuta

    RăspundețiȘtergere
  9. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  10. Bilbiitule, imi pare rau da ti-am sters mesaju.

    RăspundețiȘtergere
  11. Fusei plecat citeva zile, si nici acum nu-s acasa, zac prin aeropoartele Europei.

    Si pa mine m-a dezamagit Otto, asteptam dezvaluiri furibunde!

    RăspundețiȘtergere
  12. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere