miercuri, 6 ianuarie 2010

Zell am See, Land of choice

Nu stiu cine e ministru turismului in Austria da stiu ca la Zell am See ma simt ca acasa. Peste tot unde te-nvirti se vorbeste romaneste, in orasel, in gondola, pa piste. Peste tot sunt romanasi pa cinste ca nea Marin de ex. Nea Marin e din Pascani, l-am intilnit zilnic la Berghotel Schmittenhöhe. Hotelu asta e pa virf la 2000 de metrii, uneori ie vint, alteori e soare sau frig, nu conta, nea Marin era intotdeauna acolo, adica nu stiu daca chiar intotdeauna da io cind ma duceam pa la prinz acolo el era prezent. De fapt io nu prea maninc la prinz cind sunt la schi ca ma inmoaie, cel mult poate o Gulaschsuppe. Au acolo o supa exceptionala chiar mi-a povestit Hans ca au zece bucatari unguri. Ai draq unguri!. Si e singura perioada din viata cind nu prea beau, o spun cu rusine.
Nea Marin era cu tot familionu, doi copii deliciosi echipati de schi pina-n dinti, cu casca si tot ce trebe, nefasta mnealui si soacra. Nea Marin era preten la catarama cu Hans mai ales ca se vedeau prima data si era dragoste la prima vedere. Hans e proprietaru hotelului si-n acelasi timp Dj si e tare simpatic. Hotelu de altfel e supradenumit Schnaps Hans, ca fara snaps nu se misca nimic. Cum il vedea Hans pa nea Martin striga in microfon "un schnaps free pt. mein Freund aus Rumänien, Herr Marin." Nea Marin se ridica si facea cu mina la toata asistenta, se ducea isi bea schnapsu dintr-o suflare si daca tot facea drumu mai comanda ceva vin fiert sa se clateasca. Ne-am nimerit la o masa din alea lungi de lemn, si asa am aflat ca-i din Pascani, mai mi-a povestit el multe da nu prea auzeam ca muzica lu Hans era data la maxim.
Deci cum ar veni romanasii pe care i-am vazut si-ntilnit erau absolut normali. Pa ici pa colo mai apareau cocalare, doamne de doamne, se vedea de departe ca sunt de afaceri externe imbracate cu sclipici si cu nelipsitele pungi de la buticuri chiar cind erau inchise de Craciun.
Revelionu fu in piata centrala si cind sa bata gongu s-a repezit toata suflarea pa malu lacului See unde municipalitatea a bagat multe pocnitori si se ridicau si se oglindeau in apa. Unde mai pui ca peste tot rasunau nelipsitele valsuri. Balamucu s-a terminat insa repede cam pa la unu ca trebuia sa merga lumea dimineata la munca, adica la schi. Pa la 10 furam pa pirtie si ne daduram ceva apoi pa la prinz zup la Hans. Hans ne puse la valsuri de ne buluci mai ales ca nu-i usor sa joci dansuri in clapari de schi. L-am cautat pa nea Marin da nu l-am vazut.
+++++++++++
Citeva sfaturi practice:
- Zell am See inseamna Capela de pe lac, deci evident are un lac maricel.
- Am inchiriat un apartament cu trei camere, doua bai, pret 169 euroi pe noapte. la ca. 200m de sirme. Am preferat varianta asta ca eram cu printesa. In afara sezonului e mai ieftin.
- Pret Schipass pt. 8 zile, 230 euroi de persoana. In afara sezonului e mai ieftin.
- Gondolele si Cabinele modernizate unele chiar cu caldurica la scaun pt. cur.
- Statiunea nu prea mai e potrivita tinerilor, a cam devenit de familie si batrinicioasa. Apreschiparty era cam apatic. Or zice unii ca f. potrivita pt. tataie, nu-i adevarat.
+++++++++++++
Desi a fost frumos totusi a lipsit ceva si anume zapada, tare trist e la munte fara zapada, desi de schiat s-a putut schia, dar pe zapada de la conserve adica din tunuri care, tanti Jeni poa sa confirme, nu e la fel de pufoasa ca aia adevarata. Ne-a fost cam lene sa mergem pe ghetaru de la Kaprun, 3000m altitudine, aflat la ca. 20 minute de mers cu autobuzu gratuit unde s-ar fi putut schia poate mai bine. Si ca sa mori de oftica in ziua in care am plecat a inceput sa ninga ca-n bazme.
Acum trebe sa recuperez perioada de abstinenta alcoolica. Ma tot gindesc "Oare ce-o face nea Marin?"

9 comentarii:

  1. La multi ani,frumos v-ati distrat,noi am avut zapada dar n-am avut timp de petreceri din pacate..

    RăspundețiȘtergere
  2. Ţigoiner, te-ai întrecut pă tine însuţi care eşti tu cu aşa poveste :))) Să trăieşti, să înfloreşti, pe principiul unui bine-cunoscut şlagăr românesc "Moşule, ce tânăr eşti!" :D

    RăspundețiȘtergere
  3. @mamico, fusei la tine acasa, brrr, ce frig e, da-ncasa e cald si bine.
    @Lio, nu ca sunt cult in cap?
    @Marcelo, da n-am dat nume real.

    RăspundețiȘtergere
  4. Am uita sa spun ca mi-am recuperat o pare din banii cheltuiti multumita guvernului roman.
    Cind am auzit ca se da drumu la Rosia Montana am cumparat actiuni la Gabriel Resources, 2000 de bucati, cu 2,5 Euroi si le-am vindut ieri cu 3,3. Cistig curat, scazind impozitu si taxele, 1100 Euroi.

    Multumesc dom ministru Videanu!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ha!-Ha!-Ha!
    Eşti genial!!! Foarte bine-ai făcut. O fost numa cât o trăbuit.
    M-ai băgat datoare...
    Rându ăsta-l plătesc io. Asta e. Rându-i rând.

    RăspundețiȘtergere
  6. La multi ani si refacere grabnica (dar nu prea) dupa abstinenta.

    RăspundețiȘtergere
  7. Oglinda...


    Ne-aţi trădat, emigranţilor!

    Ba v-am salvat, nefericiţilor!
    de Stefan N. MAIER



    Aşadar, ne-aţi trădat, emigranţilor!
    Aţi plecat din România în căutarea libertăţii, a unui trai decent şi a fericirii NUMAI PENTRU VOI. Ne-aţi lăsat fără inteligenţa şi fără priceperea voastră, fără forţa care s-ar fi putut aduna AICI şi nu ACOLO pentru construirea unei lumi mai bune. V-aţi construit case, v-aţi găsit slujbe, v-aţi aciuiat la sânul generos al unor societăţi care v-au dat o pâine şi v-au ridicat.

    Iar noi am rămas singuri cu comunismul românesc, singuri cu anticomunismul românesc, singuri cu politicianismul de ev mediu al tuturor acestor partide, partiduleţe şi politicieni care nu urmăresc decât interese strict legate de maţul lor personal. Am rămas singuri cu proştii ăştia de colegi de muncă fără altă preocupare decât de a se mânca la nesfârşit între ei, într-o societate care ar fi trebuit să renască, nu să moară progresiv, după Decembrie 1989, adică exact acum 20 de ani. Am rămas în blocurile noastre insalubre, dintre care peste o jumătate ar trebui darâmate şi reconstruite din cauza afecţiunilor cauzate de cutremure, gândaci, ploşniţe, igrasie, manele, îmbătrânire naturală...

    Am rămas marginali într-o lume marginală.
    Ne-aţi trădat, emigranţilor, dar asta n-ar fi nimic încă, dacă nu v-aţi fi trădat şi pe voi înşivă! V-aţi lăsat în urmă părinţi, copii, fraţi, cei mai buni prieteni, profesori, oameni pe care i-aţi iubit, locuri dragi, gusturi şi mirosuri, imagini si sunete. Aţi lăsat în urmă morminte care au început să intre în paragină sau au fost vandalizate. V-aţi lăsat zecile, sutele, miile de cărţi care v-au format dar nu au mai avut loc în geamantanele voastre mici de fugari. V-aţi găsit scuze şi consolări pentru toate acestea. Ne-aţi trădat şi continuaţi zilnic să ne trădaţi dându-ne sfaturi sau îndemnându-ne de la distanţa şi confortul mediului în care trăiţi, criticându-ne des şi chiar bucurându-vă parcă de necazurile noastre, care nu vin decât să justifice o dată în plus faptul că, din punctul vostru egoist de vedere, aţi luat cea mai bună decizie când aţi decis să plecaţi. Iar recent ne-aţi decis si preşedintele prin votul vostru, punănd cireaşa pe tort. Sau, poate, chiar mai bine zis, bomboana pe coliva...
    *********

    RăspundețiȘtergere
  8. Ba v-am salvat, nefericiţilor!

    Ne-am construit case fără să fie nevoie să furăm, muncind onest, ne-am găsit slujbe fără să fie nevoie să ne prostituăm, ne-am integrat în societăţi care i-au apreciat pe cei mai buni dintre noi şi ne-au făcut loc în primele linii, urmându-ne, nu dându-ne în cap, aşa cum eram obişnuiţi ori de căte ori încercam să facem ceva bun in România. Aţi rămas cu politicienii pe care-i meritaţi, pentru că ei s-au ridicat dintre voi şi cu sprijinul
    vostru, nu sunt extratereştri. Colegii voştri de muncă sunteţi voi înşivă. Blocurile în care locuiţi, paraziţii, marginalitatea, vă aparţin. Le aveţi cum le întreţineţi. N-am lăsat nimic în urmă care am fi putut lua cu noi, iar pe cei dragi şi apropiaţi i-am ajutat cum nimeni n-ar fi îndrăznit să viseze măcar că i-am fi putut ajuta, rămânând în România. Banii trimişi de noi şi cheltuiţi de ei pe produse şi servicii au ţinut în viaţă o economie care ar fi fost altfel în cădere liberă, echilibrând ani de zile balanţa de plăţi a ţării. Medicamentele plătite de noi au salvat nenumărate vieţi omeneşti, cheltuielile noastre ca turişti în ţara din care a trebuit să plecăm pentru a ne trăi viaţa au reprezentat şi vo reprezenta mulţi ani de acum încolo o pâine pentru voi. Căci dacă nu venim noi să revedem imagini, să reascultăm sunete, să ne bucurăm de gusturile şi mirosurile copilăriei, adolescenţei ori tinereţii noastre, câţi turişti credeţi că ar prefera Romănia unor destinaţii Am plecat cu geamantane mici nu pentru că n-am fi vrut să luăm cărţile dragi cu noi, ci pentru că am plecat în necunoscut! Dar ce bine vă pare cănd ne vedeţi revenind cu geamantane mari, pline de cadouri şi atenţii, prin care încercăm, umili, să ne cerem iertare pentru bunăstarea noastră îndepărtată şi pentru anii în care nu ne-am văzut... Continuăm să vă împărtăşim din experienţa noastră pentru ca şi voi să încercaţi să faceţi ceva acolo unde sunteţi, pentru a fi mai liberi şi pentru a vă realiza, descotorosindu-vă de minciună, comunicănd direct, cu răspundere şi onoare, renunţănd la individualismul anarhic atât de copios exploatat de găştile care vă conduc şi reuşesc să vă fure, cum spunea cineva, şi banii pe care nu-i aveţi. Ascultaţi şi citiţi limba română vorbită de noi, urmăriţi cum ţinem în viaţă tradiţiile româneşti autentice, în mod neostentativ şi în armonie cu cele ale popoarelor care ne-au primit cu braţele deschise şi veţi înţelege că în timp ce cultura voastră devine din ce în ce mai imitativă şi mai subţire, noi suntem de fapt cei care o mai ţinem în viaţă aşa cum am moştenit-o şi aşa cum am crezut în calităţile ei universale.

    Cât despre preşedintele care v-a ieşit, oricare s-ar fi apa vieţii voastre să învârtă roata morii voastre şi vă va fi mai bine şi fiecăruia dar şi tuturor.

    Învăţaţi asta de la noi şi salvaţi-vă, cum şi noi am învăţat pe unde am ajuns, şi suntem mult mai bine decât dacă am fi rămas fiecare în mahalaua lui.



    De ceva timp îmi umbla obsesiv în minte titlul acestui articol. În fine m-am decis să aştern şi ideile care veneau sub el. Fireşte, subiectul e mul mai complex şi mai nuanţat, de la caz la caz.
    Cititorul va trage singur linia introspectivă

    RăspundețiȘtergere