marți, 13 octombrie 2009

Cum am ajuns capitalist.

Mult mi-am dorit sa ajung capitalist. Auzisem de la multi ca ie tare bine in capitalism, se gasesc de toate, muierile sunt incaltate cu toc, berea-i rece, vinu, vin, din strugure.
Cind am ajuns in in capitalism primu lucru a fost sa-ncerc sa-nteleg cum functioneaza acest sistem.
Unde ie sufletu capitalismului? Bineinteles la bursa. Acolo se combina emotiile, pasiunile cu cifrele seci, acolo sunt adevaratele drame si marile bucurii.
Deci hai sa joc la bursa. Desigur termenu joc poate fi inlocuit cu investitie la bursa sau ma rog specula.
André Kostolany zicea;
Cine are multi bani, poate speculaCine are putini bani, nu are voie sa speculezeCine n-are bani, trebuie sa speculeze

Deci io ne-avind bani trebuia sa speculez, da cum draq sa speculez fara bani?
Am facut un depo de exercitiu cu bani virtuali ca altii nu aveam. Mergea exceptional, cistigasem intr-un an 200%. In sfirsit am reusit cindva sa economisesc o bruma si sa investesc real. Am observat ca nu stiu cum draq banii virtuali se inmultesc mult mai repede decit banii reali. Dar totusi a inceput marele boom din 2000, in citeva luni aveam o preformanta, asa se zice la bursa, de 150%, de la 15000 marci investiti ajunsesem la mult mai multi.
Gasca in care m-a miscam a prins si ia gustu capitalistului, Intrucit aveam deja ceva experienta si puteam sa impresionez cu expresii de genu, fond, optiuni, certificate, EBIT, EBITA, KGV, Bulle und Bär, put si call devenisem mintenas un musafir extrem de dorit, invitat la toate partiurile, de persoane pe care nu le vazusem in viata mea da care jurau ca-ntotdeauna si-au dorit sa ma cunoasca. Gagicile se omorau dupa mine, daca in tinerete primeam nenumarate propuneri imorale legate de asternut acum ma trageau in colturi sa le dau un Tipp despre cea mai buna actie. Barbatii ma rasfatau cu cele mai bune vinuri poate doar doar mi-oi da drumu la gura. Vecinii, colegii, rudele chiar si un unchi d-al nefestii pe care nu-l vazusem de ani si care traia in Ro m-a sunat sa ma-ntrebe.
Nefasta a inceput sa caute vile cu piscina, din pacate a fost tare greu de gasit ceva, toate vilele erau vindute si nefasta era tare pretentioasa, odata s-a enervat enorm ca baia vilei avea faianta roz in loc de marmura alba.

Mi-am zis ca trebe sa schimb imaginea capitalistului feroce si sa fac ceva pt. omenire si deci am inceput sa investesc in multimea firmelor care apareau ca ciupercile si care descoperisera medicamente impotriva cancerului, impotriva vegetarienilor si a constipatiilor, sau nenumarate motoare cu apa, sau case din materiale compostabile (pe vremuri se numeau chirpici). Ma bucuram ca investitiile mele aduc servicii omenirii. Vindeam si cumparam aproape zilnic, ma simteam un Mesia care aduce bunaciunea pa pamint, statu german se bucura nespus, plateam impozit o gramada. Am cumparat si actiuni Cargolifter o firma care producea cel mai mare balon cu aer cald. Din pacate nu investisem in EM.TV actie care avusese in doar doi ani un plus de 33.000 Procente. O investitie de 10.000 DM ar fi adus mai mult de 2 Millionen DM. Valoarea la bursa a lui EM.TV era de 86 de ori cifra de afaceri, iata o firma f. sanatoasa.
Pe undeva insa nu eram suta la suta capitalist, educatia comunista isi spunea cuvintu, parca nu eram convins, imi aduceam aminte de plus valoare, de productivitate, mi se parea ciudat ca un mare analist bursier vroia sa ma abonez la consultanta lui pt. 20 marci pe luna si iel imi garanteaza 1000 procente pe an. Ma gindeam pai daca iel face 1000 de procente de ce mai are nevoie de cei 20DM?
Deci am inceput sa le spun prietenilor sa vinda ca balonu cu aer cald are gauri. Ti-ai gasit, toti au inceput sa ma-njure sa zica ca vreau sa cistig numai io si sa ma convinga ca marele salt de abia incepe. M-au convins, asa ca n-am vindut si am plecat in concediu. La intoarcere crash, crash, crash, pierdusem din banii mei furati cinstit o mare parte.
Au trecut deja 10 ani de cind sunt capitalist, pot spune ca sunt mindru prin achizitii si vinzari extrem de inteligente am reusit sa-mi refac banii pe care i-am investit initial. E totusi destul de greu sa fi capitalist feroce.

Unu dastapt a zis: decit sa munciti voi pt. bani mai bine lasati banii sa munceasca pt. voi. Daca-l vede cineva pa asta sa-i spuna din partea mea ca-l bag in pizda ma-sii.






14 comentarii:

  1. Neamţule, dă-i dracului de bani!!!
    Banii n-aduc fericirea!!! E bine să-i ai, da nu-s de nicio treaba.
    Stai sa-ti spui: veneam in seara asta de la şcoală şi, când să trec Podu Mureş (ăla, ăla unde s-au bătut nemţii cu nuştiucare), văd că ţâşneşte din susul apei un curcubeu de toată frumuseţea. ”Ni-mo, rogvaivu”, zic. ”Musai tra sa-i spui lu Neamţu”. Şi pe când gândeam io aceste, numa-l văz că începe a să subţia. No, zic, iaca să va stige si n-oi apuca să trec prin el... Trec podu şi stam pe gânduri: să opresc... să nu opresc. Şi iaca-mi bate-un soare alb în toate oglizile, de mai-mai că-mi lua vederea. Şi cum mă uit io-n ai de-a dreapta, numa văd curcubeul meu mai trufas dând s-apună-ntr-un lan de porumb.
    No, zic, musai tră să-i spun lu Neamţu. Musai, musai!
    Auzi, tu ai trecut vreodată pe sub un curcubeu???
    Daca_nu_nu!

    RăspundețiȘtergere
  2. acum nu stiu ce sa spun daca ie de bine sau de rau sa treci pe sub un curcubeu! Io zic sa joci la loto si daca, da, da daca nu, nu.

    Trebe sa-ti spun ca-n nemteste curcubeu se zice Regenbogen adica ceva cu ploia desi apare si cind nu ploua.

    Zart Gedicht wie Regenbogen
    wird nur auf dunklen Grund gezogen.
    Darum behagt den Dichtergenie
    das Element der Melancholie.
    Johann Wolfgang von Goethe

    RăspundețiȘtergere
  3. Io am vrut să zic ceva de Goethe, da m-am temut să nu mă facă memoaru de ruşine... No, taci că nu-i rău...
    Păi, dragă, io la loto n-oi giuca-n viaţa me! Deci... de bine n-are ce fi. De căzut, o căzut guvernu. Asta o fi de bine, ori o fi de rău??? Parcă poţi să ştii???
    Mă bucur că eşti bine şi sănătos, care sănătate nu-i de ici de colo, prin urmare mi-o doresc si mie. Ăştia să sfădesc aci de zăluzi cu guvernu lor, io mă dau pe sub curcubeu şi tu faci afaceri capitaliste.
    Vezi ce bine trăim???
    Daca_nu_nu!

    RăspundețiȘtergere
  4. Țigane, io investesc la Loto săptămânal și tot degeaba. Ai vreun pont? Dau o ciorbă de potroace!

    RăspundețiȘtergere
  5. Tanti Jeni, chiar vroiam sa te-ntreb daca ai Somelier la cantina? Fara somelier nu perge nimic in ziua de azi. Ie si o ocazie buna de investitie, poti lua Grand Cru din 2005 sau 2007 cu 7-8 Euroi si-l bei peste vro 5-6 ani cu peste 30, e ca si cum ai cistiga la loto.

    RăspundețiȘtergere
  6. Inimioara, lasa ca venim noi nemtii la guvernare sa vezi atunci!

    RăspundețiȘtergere
  7. Măi Țigane, io-s mai de modă veche, așa. Un Riesling, o Fetească... Decât să investesc în vin mai bine-l beau. Hai noroc!

    RăspundețiȘtergere
  8. Hahaha, nostima aventura ta la bursa, neamtule. Si io-s numai pe jumatate capitalist, cealalta e comunista. Din cele doua jumatati au iesit unul perfect, zic io, care stie ca orice afacere care promite mai mult decat 15% crestere pe an, e speculatorie, si, ca orice specula, aduce castig doar cat esti pe valul format de fenomenul psihologic al turmei care crede si se si-nmulteste, sau, daca vrei alta comparatie, al bulgarelui ce se mareste pe masura ce-o ia la vale. Dupa ce valul trece, sau bulgarele nu mai are din ce sa se mareasca, e inevitabila prabusirea. Daca reusesti sa fii pe faza si sa vinzi la timp, esti castigat, ai dat lovitura. Cateva saptamani, daca nu zile, de nu esti prezent, ai pierdut! Cat despre investitile in actiuni ale unor firme cu crestere sanatoasa si durabila, astea sunt de dorit, dar nu te imbogatesc peste noapte, le poti lasa sa munceasca pentru tine si le scoti la pensie odata cu tine. Abia atunci poti spune ca esti bogat. Batran, impotent si bogat, o adevarata fericire! Asta-i viata si tentatiile ei!...

    RăspundețiȘtergere
  9. Ioi, Neamţule, dragă, ştii că m-am gândit şi azi la tine. Măi, dacă vin nemţii voştri la putere, poate ne pui o pilă (atenţie, o ”PI”) să ne facă şi nouă drumuri ca la voi, în Ge. Că, să fiu a naibii, e refăcut drumul aici de astă vară (ţii minte când vă spuneam io ce aventură e naveta când se lucrează la asfalte), da nu-i oblu, omul lui Dumnezeu!!! Dacă chemam un maistăr cu scândura, mai oblu ieşea carosabilul decât la măsurătorile lu astia, neocapitaliştii de la noi!!!
    Aşe că, dragă Neamţule, rugămintea me îi să furi secretu de la capitaliştii nemţi şi să-l dai de gratis la magnaţii autostrăzilor de la noi. No. Dacă se poate. Dacă_nu_nu!

    @ Tanti Jeni
    Şi bărbatu-mio îi tot cu Feteasca!!! Io tot vreu să-i vâr pe gât o Băbească, da nu să lasă, nu_şi_nu!!!

    @ Yep
    Ceeee? Am îţeles bine???
    Păi, dacă-i aşa, mă lipsesc de bani!!!

    RăspundețiȘtergere
  10. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  11. @Inimioara sa stii ca drumurili astea drepte si lungi nu sunt bune ca gonesti cu 200 si nu vezi nici curcubeie nici feteasca nici babeasca. Unde mai pui ca au si ziduri sa nu bata vintu, ca daca la viteza aia te ia o virtoaga ala iesti, io trec zilnic Rheinu da nu-l vad.

    @Yep, unii analisti spun ca sa se investeasca pe termen lung, raspunsu ie ca pe termen lung vine moartea.

    RăspundețiȘtergere
  12. Dap
    Sa va povestesc si eu din istoria personala de actionar in tanara si contorsionata democratie a Romaniei comunisto-capitaliste, de la inceputul anilor 90'.
    Se facea ca mai marii conducatori de-atunci se gandisera ei cum s-au gandit, si-au hotarat ca 30% din averea statului - adica a poporului sa-i fie returnata aceluiasi popor sub forma de actiuni. Bun, zis si facut, se infiinteaza cu drept de la parlament o Agentie nationala a privatizarii - parca asa se numea, cu Stolojan sau Severin in frunte. Sau amandoi, dar pe rand. Agentia emite vreo 18 milioane certificate de proprietate, nenominale, si de valoare ce urma sa fluctueze liber, in functie de nu stiu ce indicatori economici. Vanzarea si cumpararea acestor certificate urma sa se faca la liber, fie direct, fie prin intermediul unor institutii precum bancile. Se dorea chiar concentrarea acestora, ca 18 milioane de actionari era ca si cum ai zice ca ai o tara de patroni. Numai minorii nu erau patroni, dar erau parintii lor.
    Bun, eu student la vremea aceea fiind, si prevazand viitorul in care mai si credeam, tin minte c-am zis ca e cazul sa-mi rup din banii mei de mers cu gagicile la mare sau la munte, numai sa-mi mai iau cateva certificate in plus, mai ales ca valoarea cu care se vindeau era mult sub valoarea aproximativa a capitalului social corespunzator. Faceam si calcule ca sa aproximez eu valoarea unui certificat, si-mi pareau hartiile astea chiar mai tentante decat tentatiile tineretii. Imi facusem planuri si, ziceam io, ca-n cativa ani urma sa scot de pe urma lor valoarea intreita daca nu chiar inzecita. Si-apoi sa vezi distractie! Se merita sacrificul! Mircea Cosea, pe atunci ministru al privatizarii, ne tot anunta: privatizarea va incepe in curand, pregatiti-va certificatele de proprietate, mai cumparati eventual daca vreti sa deveniti adevarati actionari cu actiuni multe! Si io-l credeam caci, oricum, privatizare trebuia facuta, si, pe langa vanzarea celorlalte 70% din averea statului, poporul trebuia sa se aleaga si el cu ceva, mai ales ca acel ceva fusese dat odata, si deja circula sub forma acestor titluri de valoare. Mai era si metoda MEBO de privatizare, certificatele erau numai bune si pt ea, mai erau si alte variante de folosire a lor. Dar povestea ar fi fost prea simpla daca s-ar fi intamplat lucrurile dupa planurile mele, sau ale lui Cosea, sau ale lui Stolojan, si dupa cum fusesera indelung planuite si anuntate. A fost nevoie sa vina unul ca Vacaroiu, un geniu financiar si politic, si care, fiindca tot se apropiau alegerile, s-a gandit el ce s-a gandit si i-a scapatat inteligenta-i beata: sa se emita un alt rand de certificate de proprietate, de data asta nominale si cu valoare scrisa pe ea, ca s-o primeasca cetateanul acasa, pe numele lui, si cand o citi omu' pe ea ca are actiuni de aproape un milion lei sa zica ca i-a pus Dumnezeu mana in cap si, cu ajutorul binefacatorului Vacaroiu, c-a ajuns peste noapte milionar. Iar vechile certificate urmau sa fie denominate(valoric), la fix valoarea de piata cu care se vandusera, adica vreo 10 dolari bucata, nicidecum la valoarea ce le revenea daca nu ar fi fost emise acest rand al doilea de certificate. Si-ar mai fi emise, probabil, si multe alte randuri de certificate, pt aceeasi blana a ursului din padure, daca intre timp nu ar fi cumparata intreaga padure cu ursi cu tot!
    Uite, asa am luat, pe langa o mica teapa, contact direct cu realitatile politichiei romanesti si cu profunda ingeniozitate malefica a politicienilor nostri in goana lor dupa voturi.
    Si-am mai ajuns la o concluzie care, dupa vorba unui prieten suna cam asa: baiete, in Romania daca prinzi banu', tre' sa-l futi imediat, ca, daca nu, ti-l fute altul!

    RăspundețiȘtergere
  13. yep, una din multele lucruri care ma minuneaza in Ro e lipsa oricarei culturi economice, atit privat cit si macroeconomic.

    RăspundețiȘtergere
  14. Exista subcultura micro, promovata la nivel macro. Adica idei de buticar aplicate si alimentate la/din fondurile publice, sau mai nou cele ieuropene. Rezultatul? e vizibil cu ochiu' liber ! deschizi Bisnitz Magazin si urmaresti Top 100 milionari (fosti gainari)din Rro.
    Diferentza dintre ei e aproape nesemnificativa, unu a avut pe tati la secu', altu la partid; uneori se mai strecoara si cate un cioban.
    Sa mai spuna careva, ca meseria (lui tati) nu e bratara de aur ;)

    RăspundețiȘtergere