Fetite dulci ca-n Bucuresti

Incepe numaratoare inversa. In citeva zile voi pupa pamintu patriei. Tremur de nerabdare, oare cum va fi de data asta? Nefasta a impachetat deja, a luat zeci de nimicuri pt. rude, preteni. E f. greu in ziua de azi sa iei cadouri. Pe de o parte se gasesc de toate in Ro si pe de alta parte totusi vrei sa le faci o bucurie.
Prima zi in Bucuresti e cea mai grea. La fiecare pas sunt tentat sa spun, ia uite ba astia vorbesc romaneste. Si mai nasol e ca nu-mi vin cuvinte romanesti. Vorba aia Wie sagt man.. in schimb imi vin cuvinte englezesti, s-o iau usor, trebe sa ma concentrez.. chestia aia cu care iei finu, grebla.. trebe sa beau o tuica, schnell..
Intilnirea cu Bucurestiu e ca intilnirea, peste ani, cu prima iubita. O vezi imbatrinita, stirba, grasa. Prefer sa-mi vad iubita primavara, parca e mai frumoasa. De cele mai multe ori nu o recunosc, il intreb pe unu sau pe altu, unde suntem acum, ce-i cladirea asta? Uneori sunt cladiri pe linga care am trecut de sute de ori, pa vremuri, p-atunci insa nu le observam, acum le privesc. "Hai ba ca faci pa nebunu! Cum nu sti aici e .." Aha, imi amintesc, reclamele astea imi taie tot orizontu, in spate era o circiuma, am baut si aici, cu cine am baut? Nu-mi pot aminti, ma obsedeaza, cu cine draq am baut aici? Ajung la Piatra Cracanata, in stinga era o groapa, o stiu, astept s-o vad, e tot acolo, o recunosc, parca e mai rotunda, m-am linistit, nu m-am ramolit prea tare. Cum ii zice la circiuma aia cu gradina? Io-te ba ce lipsus am? Avea un nume de muiere, beam jos la crama, cinta un tigan d-al meu Balada lu Ciprian. Maru de aur era mai sus, ce draq ca asta nu-i nume de muiere, ii zicea Flora? Mi-am amintit, la circiuma aia am baut cu Puiu si cu Mirel, si cu Adi, si cu Dan, era la strand, parca mai era cineva, era Lozi?, sau Doamne ajuta, a venit militia si ne-a luat la intrebari, de ce draq, doar nu bausem decit vro trei sticle de vodca. Nuuu, nu se numeste Flora, ii zice Doina. Hai ca tare le-am incurcat. Nu-i de mirare, ca numa de betivi am avut parte.

Tii ce muieri frumoase! Tare-mi plac muierile, tare-mi plac! Poate d-aia nu recunosc cladirile, intotdeauna m-am uitat dupa muieri.

P.S Din pacate voi sta doar citeva zile, trebe sa ma-ntorc repede, ma asteapta printesa, sa vina iepurasu, nu ma voi putea intilni cu multi oameni dragi, poate data viitoare, de fiecare data spun data viitoare...

Breaking news. Am primit un comunicat important, in onoarea mea s-au pregatit urzici cu mamaliga. hmmmm

IAR 99

click pa poze pt. a le mari. Vine si teStu mai tirziu.

A venit.

Sunt de peste 20 de ani abonat la Flug Revue. Cica barbatii se-mpart in vinatori si colectionari, io fac parte, in mod sigur, din categoria colectionarilor. Nefasta injura des pt. ca peste tot sunt adunate reviste.
Citind ultimu numar m-am umezit. E prezentat IAR 99.

Aveam numai 22 de ani cind am devenit ing. Cu cosuri pe fata, p-atunci sexu nu era asa de liber, cu plete, blugi romanesti tanga, 65 de kg., la 1.80, eram departe de imaginea inginerului.
Primu meu sef a fost Stefanescu, maior de aviatie, pe atunci, azi e general. Cind m-a vazut a fost clar ca sunt departe de ce-si dorea. Nu avea de unde sa aleaga, incepusem facultatea 50 si terminasem 20, se bateau pe noi, mai ales ca nu fusesem un student prea slab, nu cel mai bun, da oricum in prima jumate. De altfel nu au trecut 3 luni si m-a si sanctionat cu 20%, plecasem fara invoire la schi. P-atunci tocma se-ncepuse proiectarea lu IAR 93 cu sirbii.
Inceputu meu in proiectare a fost groaznic. Nu aveam nici talent la desenat si nici rabdare sa fac mii de cerculete si cruciulite, figuri care reprezentau niturile. Incet, incet m-am adaptat si chiar a inceput sa-mi placa, mai ales ca eram des folosit la chestii care ard, ca zicea directoru, oltean, ca sunt mai cilibiu. Si cu desenatu mai mergea avind la dispozitie o armata de muieri, nu ca azi cind nu vezi o muiere zile-n-tregi, care trageau in tus, ca era si vorba, nu futus.

Munca la IAR93 a fost pasionanta, cu multe delegatii la Bacau, intii, unde s-a facut prototipu si mai apoi la Craiova. La Craiova era dezastru, se facuse o uzina pe ogor si se transformasera peste noapte niste olteni de la coada vacii in „specialisti“.
Cindva, peste citiva ani s-a terminat si acest proiect si se vorbea deja de viitor. O parte visa la avionu supersonic, chiar se formase o echipa. Nu m-au bagat in ea pt. ca eram la cutite cu sefu de proiect de atunci. De altfel orice om cu scaun la cap isi dadea seama ca Romania singura cu va fi capabila sa faca un supersonic, atit tehnologic cit si economic era imposibil.

Ioan Stefanescu lucra de unu singur la un avion de antrenament, ca persoana nu era prea apreciata, multi din „elita“ ce se vroiau cei mai tare din parcare, il considerau cam belaliu. A venit hotarirea sa se faca 99. Am fost bagat in echipa. Eram f. putini. Am devenit responsabil de ampenaju vertical si de cel orizontal. Stefanescu era un foarte bun organizator, nu se baga prea tare in amanunte tehnice, ii lasa p-aia care se pricep, de fapt era ceea ce azi se numeste un sef modern, multi insa, obisnuiti sa aiba un tatuc, un sef care sa-i stearga la fund, nu pricepeau. Am avut o libertate de miscare pe care nu am mai avut-o niciodata. Sunt mindru sa spun ca ampenajele au fost high tech, primele elemente de aviatie construite in Ro cu structura honeycomb, lipite, cu invelis cu grosime variabila, obtinute prin eroziune chimica (vedeti poza). Au fost fabricate la Brasov unde era o echipa formidabila, crescuti de Silimon, cu multi nemti.
Montaju s-a facut la Craiova unde am petrecut la Hanu Doctorului multe luni si unde am baut vedre de zaibar si mai ales vodca. S-a format si la Craiova o mica echipa de proiectare, din care facea parte si Marijan Marinescu, un ing. f. bun, am auzit ca s-a apucat de politica, e pe la EU. Cica si actualu min. al transporturilor ar fi fost implicat, io nu l-am cunoscut, desi ii cunoasteam pe mai toti.

Anu trecut am fost in vizita in Ro, pa la fostu institut, l-am intilnit si pe Stefanescu, acum in virsta de vro 80 de ani, arata f. bine, chiar i-am zis ca in urma cu jde ani m-a sanctionat cu 20%, zise ca mi-a prins f. bine, ca uite ce bun am devenit. Am vorbit cu cei citiva colegi citi au mai ramas p-acolo, multi sunt plecati in lume, intaresc echipele de la Airbus, Boeing, Bombardier, Aermachi.
Profit de ocazie sa-l salut pe pretenu meu Puiu!.

update. Un avion care NU a fost proiectat de mine!

Ingerii si ingenerii

Motto "Dumnezeu a fost de meserie inginer".

Lumea e extrem de nedreapta. Peste tot se premiaza artistii, scriitorii si uneori chiar politicienii, in timp ce inginerii sunt pur si simplu ignorati, tocmai ei cei care au creat lumea.

Ingerii si inginerii. Ie oare o intimplare ca cele doua notiuni au o atit de mare asemanare fonetica? Ie intimplator ca ambele se prescurteaza la fel, ing.?

Nu, fratilor, hai sa analizam!

Cap. 1 Ce sunt ingerii si ce vrea iei?
Cuvântul "înger" derivă din grecescul "angelos" care înseamnă "mesager". După cum ne sugerează şi numele lor, îngerii au rolul de a intermedia relaţia omului cu Dumnezeu, transmiţând mesajele de la Divinitate către om şi invers, de la om către Dumnezeu. Dar ei nu sunt doar nişte simpli mesageri în înţelesul strict al cuvântului ; ei au sarcina şi de a ne ghida şi susţine pe lungul drum alvieţii.
Îngerii reflectă perfecţiunea divină: bunătate şi generozitate infinită, fiind capabili de o dragoste nelimitată şi beneficiind mereu de o mare fericire pe care doresc să o împărtăşească cu noi.
Ingerii nu sex..

Cap 2 Ce sunt inginerii ?
Cuvintul regină este mai evident legat de creaţia luminii (gyn=femeie in greacă şi asemănător sanskritului jani=femeie căsătorită, şi janya=născut din) lui RA- zeul soare, decit termenul englez queen; totuşi ele au aceeaşi construcţie prin care se face diferenţierea dintre rege-regină sau king-queen. Funcţia reproductivă a reginei (precum a mătcii albinelor) a stat la crearea termenului; el păstrează rădăcina verbului ?a da naştere? din sanskrită, jan, ja - care la riul lui a stat la bază termenului jani=femeie căsătorită, potenţială genitoare.
Chiar dacă termenul inginer pare realizarea epocii moderne, el isi trage seva din acele vremuri in care omul a inceput să fie un explorator al cunoaşterii; de aceea in sanskrită jna inseamnă cunoscător, priceput, inteligent, iar in romana a gini (a observa - DEX cu etimologie necunoscută) şi gin (sondă pentru a găsi locurile cu cegă). Camelia Tripon
De la piatra pe care a ridicat-o pentru a se apăra, la picturile rupestre şi apoi la civilizaţia atomică, totul s-a bazat pe ingeniozitatea omului, deci pe inginer.
Cap 3
Stalin numea scriitorii "Inginerii sufletului", iata deci ca intii au fost inginerii si mai apoi scriitorii.
Inchei cu celebra butada "Ce pot invata de la un inginer? Masura, domnule, masura"

Azi am vorbit romaneste!

Am avut azi, in firma, o delegatie din Ro, de la o firma privata, nu dau nume. Am fost solicitat sa prezint partea tehnica si sa fac pe traducatoru. Prima problema a fost cu ce ma imbrac. De regula nefasta imi pune lucrurile pe portmantou si eu le iau fara sa cricnesc. De data asta insa, nu stiu ce mi-a venit, poate nevoia de a impresiona, mi-am dorit sa ma-mbrac gen "Al Capone". Nu ma pricep la moda, da mie mi se pare Al Capone eleganta non plus ultra. Costumu meu de ginere a fost de acest fel, singuru costum "de comanda", facut pe Calea Victoriei, din viata mea. Am vrut neaparat sa-l imbrac p-ala, e cam ca asta din poza de sus, doar ca dungile albe sunt mult mai discrete, vezi la stinga. Nefasta a ciriit, ca e demodat, ca nu mai mi se potriveste, l-am incercat si mi-a venit ca turnat. Cind m-a vazut nefasta chiar a avut asa o tresarire.

Ajuns la munca am intilnit citiva colegi, care nu m-au recunoscut, secretara sefului mare chiar a avut un mic orgasm.

A venit delegatia romana. Impresia mea de inceput nu a fost prea entuziasta. Mai toti f. batrini si grasi si extrem de necomunicativi, poate pt. ca erau din Ardeal, lucru care m-a siderat. Am incercat sa fac un mic de small talk, ca incalzire, am cautat subiecte ca fotbal, vin, da nu a fost nici o rezonanta.

Am intrat un subiect, mi-a iesit destul de bine, desi partea romana era cam apatica.

Am facut si o vizita prin firma, da am simtit ca e aceeasi apatie. Masa de prinz, de cinci stele, vin prost si dulce, romanii nu au prea apreciat-o, nici macar Whisky nu au baut.

In timpu mesei deja au inceput tratativele de bani, e vorba de f. multi bani, delegatia romana m-a surprins, avea un concept f. logic si f. clar, daca nu as fi fost condamnat sa fiu neutru i-as fi sustinut, ca tare greu e sa fi neutru, inima te trage intr-o parte, ratiunea in alta.

Ne-am despartit ca-n gara, va voi tine la curent!

Update, la cererea publicului am bagat si nefasta!

P.S De fapt la nunta am fost imbracati in ii.

PPS Se observa ca nefasta avea nasu coroiat si era cracanata.

Vine, vine primavara

Anu asta fu iarna atit de nasoala, ca primavara parca s-a infuriat ca nu poa sa intre-n drepturi si a izbugnit in injuraturi. A venit nebuna de Xyntia, a dat totu peste cap. Aseara am fost la un mic chef, chefu de duminica e intotdeauna mic. Am mers pe Autobahn, ma lua pa sus, de abia la intoarcere a fost ceva mai bine, bausem ceva sub 0.4 la mie si am prins un pic de curaj. Nasoala a fost ca n-am reusit s-o conving pa nefasta sa conduca nici cind i-am promis ca...
Primavara a venit cu ploi, cutremure, cresterea somajului.
Na ca veni si un virus, pin-acum nu am auzit de el, "Rotavirus", un virus nenorocit, ii loveste mai mult pe copii micuti, o lovi si pe printesa mea.

Ziceau unii ca-ntr-o tara indepartata exista un obicei ciudat, sa se dea la muieri niste chestii mici si ieftine sa si le puna-n piept.
Pai daca-i asa dau si io un martisor pt. toate iubitele mele!
Frumoaselor, acum sa va vad, se ridica hormonii!

Lacryma Christi del Vesuvio

Pt. cine nu stie Lacrima Cristi e un vin, "questo sacro, antico vino", un vin vechi cintat de poieti

Mary Magdalena and the vine Lachryma Christi,
Were like ghosts up the ghost of Vesuvius,
As I sat and drank wine with the soldiers,
As I sat in the Inn on the Mountain,
Watching the shadows in my mind.
W. J. Turner's poem Talking with Soldiers

Chiar vorbeam zilele trecute de acest vin cu o Umbra din Franta. Am avut ocazia sa-l beau din belsug, acum citiva ani, intr-un concediu la Amalfi (Italia). Venind acasa, am cautat din nou licoarea, da parca nu mai avea farmecu de acolo. De multe ori anumite mincaruri, bauturi, parfumuri sau chiar femei sunt fermecatoare intr-un anumit loc, altundeva nu mai spun nimic. De altfel acest vin nici nu prea are prea multe puncte Parker. Stiti cine-i Parker? Unu pa care nu pot sa-l sufar, unu care a facut un sistem de punctaj al vinurilor si snobii se orienteaza la el cind cumpara. Nu mai spun ca toti incearca sa copieze vinurile cu multe pct. Parker si se ajunge la vinuri uniforme un fel de Coca Parker.

Iata sistemu Parker de punctaj:

• se incepe cu 50 de puncte


• General color and appearance can merit up to 5 points


• Aroma and bouquet merit up to 15 points


• Flavor and finish merit up to 20 points


• Finally, the "overall quality level or potential for further evolution and improvement-aging" merits up to 10 points


• maximum de points 100.

Mi se pare complet absurda aceasta clasificare, da ce sa-i faci, asa sunt americanii!

Ma gindeam insa, ca nimeni nu a indraznit sa faca un sistem de clasificare pt. nefeste, inafara de binecunoscutu 90-60-90, nu exista nimic, de aceea voi incerca io dupa modelu lui Parker:

• Orice muiere primeste 50 de puncte, buna, rea iti faci treaba cu ia, o dusei la moara hotii mi-o furara.


• se ofera intre zero si cinci puncte functie de culoare, 5, bruneta, 4, roscata, 3, blonda, 2, vopsita, 1, nevopsita, 0, cheala.


• Aroma si bouquet, adica daca stie sa gateasca, omleta 2 points, friptura cu cartofi 5, ciorba acra de potroace, 10, ciorba de burta, 15 points.


• Flavor and finish, aici e vorba de comportare in situatii mai intime, nu voi insista, min 0-max. 20 points.


• overall quality level or potential for further evolution and improvement-aging. Iata domnilor, ca doamnele precis nu vor citi, un criteriu extrem de cotoios, care orsicit da 10 points. Potential for futher evolution, daca la vinuri e o chestie stupida pt. ca nu te intereseaza ce potential are vinu dupa ce l-ai baut, la nefeste e vital. Unii spun sa te uiti la ma-sa, desigur e un pct. de vedere! Sau improvement aging, asta chiar ca e important, adica daca la batrinete vei avea o vrajitoare sau o zina buna.

Desigur tratatu meu e doar o schita, un inceput, sunt sigur ca se vor gasi multi specialisti care ar trata aceste aspecte muuult mai stiintific, chiar voi scrie un Apel pt. infiintarea unui institut de cercetare in acest sens, in subordinea directa a presedintelui.

Imaginati-va ce mindrii am fi sa putem spune am o nefasta 100 de puncte nt (neamtu tiganu).

P.S Vor exista precis circotasi care vor spune, pai stai nene, ca n-ai zis nimic de dragoste, desigur dragostea joaca un rol f. important, de ex. io iubesc vinu rosu, sec.

Supliment pt Jiorjiana din Iesi, unde sunt de asemenea multe vinuri si nefeste bune.

Chaord

Ajuns in Germania, cu multi ani in urma, am incercat sa fiu si io neamt. Am fost impresionat de ordinea lor si am vrut sa-i copiez. A fost o catastrofa, pierdeam o multime de timp cu indorsarieri, lipit etichete si cind aveam nevoie de ceva cautam ore in sir, fara succes, deoarece un document poate fi indorsariat la o anumita tema, da poate fi util si la alta. Faceam din timp in timp ordine si aruncam tot ce credeam ca nu voi mai avea nevoie, dovedindu-se la scurt timp ca tocma aia e neaparat necesara.

Deci am revenit la stilu meu, haos total. Birou meu arata ca insulele alea dupa ce a trecut tzunami. Intr-un timp erau tot felu de chinezi prin firma si trebuia sa pitim documentele, am primit de mai multe ori observatii, da le-am spus ca nici un chinez n-ar gasi ceva pa birou meu, haosu e un mai bun ascunzis decit ordinea desavirsita. Cum la virsta mea sunt un fel de tata pt. colegii mai tineri, astia vin des, uneori se face coada, sa ma-ntrebe cite ceva si sa le dau diferite date. Sunt uluiti cind vad ca bag mina fara sa ma uit intr-un vraf de documente si scot exact ce e nevoie. Acelasi haos e si pe discu dur.

Un baiat dastapt Dee W. Hock a inventat cuvintu CHAORD, o combinatie intre CHAos si ORDung. Asta a inventat si sistemu de plata cu carte de credit, lucru nu f. pozitiv, daca ma uit la nefasta si care intradevar te poate baga in haos. O organizare chaordina inseamna sa faci greseli si sa-nveti din ele.

Un exemplu din natura ne arata ca Haosul este de multe ori singura solutie. Sa facem o experienta, se baga in cite o sticla goala sase muste si sase albine, sticlele fiind culcate. Fundu sticlelor se-ndreapta spre fereastra de unde vine lumina. Albinele, un popor organizat si comunicativ, incep sa cerceteze fiecare mm din drumu catre lumina, asa sunt ele programate, deci spre fundu sticlei, pina cind ajung sa oboseasca si mor. Mustele nu au nici un sistem, nici o ordine, zboara de colo-colo, ca d-aia se spune, te misti ca o musca beata si cindva resusesc sa gaseasca iesirea si se salveaza.

Ce invatam din asta? Da o sansa intimplarii, ar putea fi salvarea ta.
Romania mai are o sansa sa depaseasca o tara ordonata si coordonata, sa fuga.
**************
update: Margot Käßmann o preoteasa evanghelica de rang inalt (Bischöfin) a fost prinsa la volan, trecind pe rosu, cu alcoolemie 1.54. Pai vedeti!

Cum n-am mai fost sef

In urma cu mai multi ani ma cheama sefu si-mi zice „Herr Tigane, esti dastapt si arati bine asa ca vreau sa te fac sef“. I-am confirmat ca are dreptate si ca voi scoate firma din rahat. M-au trimis la scoala de manageri. A fost f. interesant, mai ales mincarea si bautura. Intors acasa nefasta chiar a zis, ba tigane da parca arati altfel. Ma reped la oglinda, io ma uit f. rar in oglinda, pt. ca ma deprima, si-ntradevar, aratam mult mai inteligent.
Ma apuc si fac organigrame, planuri Exel de concediu, fac si un jour fix cum invatasem la scoala de manageri. Ii string pa toti si le tin un speech mobilizator. „Ba bagati-va mintile-n cap, puneti curu la munca ca va ia mama dracului“. Idiotii incep sa rida fara sa sesizeze gravitatea situatiei. Drept urmare ma hotarasc sa-i dau pa toti afara ca sunt puturosi si dobitoci. Ma uit pa notitele de la scoala de manageri si-mi dau seama ca nu va fi usor, trebe sa vorbesc cu sindicatu, Betriebsratu, mi se pare prea complicat.
Treaba incepe sa functioneze, munceam de-mi saream capacele si aia se amuzau. Munca e un fel de a spune, cel mai tare ma durea curu de la statu in interminabilele sedinte, ochii mi se rosisera, ca la un peste proaspat, de la Power Point. Micile mele experiente cu dragele mele materiale noi, cercetarile care urmau sa schimbe lumea, erau de domeniu trecutului.
Imi baga in echipa si o muiere, Helga, ceva mai inalta decit mine si un pic mai voinica. Muierea era plina din cap pina-n picioare cu diplome, doctorate. Incerc s-o pun la munca, da aflu cu stupoare ca nu se pricepe la mai nimic, cu exceptia tabelelor Excel de concediu.
Mai trec vor trei- patru ani si iar ma chema sefu mare si-mi zice "Herr Tigane, esti dastapt si arati bine asa ca vreau sa nu mai fi sef, esti un mare specialist si am nevoie de tine ca expert sa nu mai pierzi vremea cu sedinte, asa ca noua sefa va fi Helga".

Parca mi-a luat o piatra de pe inima, m-am convins ca pot o multime de lucru da sunt rau conducator, m-am prins cind am bagat destele-n priza.

Evident ca am avut totusi un puseu de mascul feroce, nu avusesem niciodata o muiere sefa si nu puteam accepta asa ceva. A trebuit sa sacrific o cantitate insemnata din sticlele puse deoparte in pivnita pina m-am impacat cu situatia.
Aflati insa ca sunt extrem de multumit de sefa mea, nu am primit niciodata atitea prime, in bani, cum primesc de la Helga, am scapat sa scriu protocole, invitatii, sa fac planuri, ma amuz in liniste cu chimicalele mele. Am impresia ca Helga ma iubeste.

Nemtii

Traiesc de amar de ani printre nemti si tot ma surprind. De ex. Carnavalu, m-au surprins prin previzibilitatea lor. Calitatea de baza si totodata defectu nemtiilor e spiritu de organizare. Se organizeaza atit de bine incit o petrecere devine un "Projekt", totu e pus la pct., fiecare se costumeaza, se ride la comanda, toata lumea se distreaza pt. ca e obligata sa se distreze.

Cu citeva zile in urma a fost ziua mea. N-am vrut sa fac nimic, nu mai sunt tinar si nu gasesc ca as avea vrun merit ca am imbatrinit. Cu trei zile inainte de soroc primesc insa un E-mail de la sefa mea. Da recunosc sunt condus de o muiere, voi povesti cindva. Ma-ntreaba ce cadou imi doresc!

Intru in panica, nu aveam nimic pregatit. Trimit o invitatie pe outlook la citiva colegi, sefa o retransmite la inca vro 20.

Paranteza: de Craciun am primit un carton cu vin bun de la o firma. De regula nu avem voie sa primim cadouri. Turcu, curieru postas de casa, care verifica pachetele, si cu care sunt preten, le declara muster si mi le aduce. Cadourile nu au voie sa depaseasca 20 de Euroi. Vinu era cam 240 (6 sticle x 39.90). Nu puteam sa-l iau acasa ca m-ar fi prins la poarta unde se face control prin sondaj si nici sa-l beau ca ie interzis alcoolu in firma. Imi va prinde f. bine. Era un vin Sicilian.

Comand o gramada de bauturi, torturi, aperitive. In pauza de masa se string vor 50. Sefa mea imi da un cadou frumos, citeva carti si o dedicatie pictata cu versuri (vezi scanu). Un coleg tine un toast "Draga tigane, noi toti te iubim, in cele mai cotoiase momente tu gasesti o solutie si ai o poanta care ne descreteste fruntile. Danke, tigane, iti dorim...bla..bla..bla". Atit. Cit ma dau io de cool parca m-am udat un pic.

Sefu, al mai mare din parcare, zice si iel ceva, si-mi da cuvintu, sugerindu-mi sa-mi povestesc devenirea profesionala. Nemtilor le plac extrem de mult toasturile. "Danke pt. cadouri, intotdeauna mi-au placut cadourile, voi proceda ca Regina Angliei, care-i nascuta in iarna da-si sarbatoreste ziua in vara. Asa ca va invit la vara cind vor fi deschise Biergarten".

P.S Priviti poza cu atentie, avionu are roti, mingi de fotbal, aparatu de lipit pe care-l tine "tiganu-n mina" e in forma de sticla.