Cum era sa ajung la Parlamentul European

Cineva, f. bine intentionat, mi-a scris ca as putea sa-mi prezint cartea la Bruxelles. In curind va avea loc acolo conferinta:
„România și Regiunile Istorice în Anul Centenar – Cultură, Identitate, Valori Europene” . 

 Conferința va avea loc pe 5 septembrie, între 13:00 și 17:00.

Pentru buna organizare a trebuit sa trimit mai multe date personale care au fost intimpinate cu: "Va multumim pentru email si confirmam acreditarea. Ne bucura si ne onoreaza participarea dumneavoastra!" 

Hai la demonstratie!

Nu numai in Romania se demonstreaza, ci si pe aici. De exemplu am fost la o demonstratie intr-un sat undeva, in Germania profunda, un sat care se ocupa de unu dintre cele mai importante produse agricole si anume hameiul. Se stie ca aceasta e cea mai importanta planta, deoarece din aceasta se fabrica berea.
Dar sa lasam pozele sa vorbeasca:

Trasura cu fete

Fetite

Nu au lipsit nici caii si ciinii

Ia la fete neamule!

fete pazite

A fost aleasa printesa hameiului Kathi Maier (bruneta)

Batrinul si avioanele

Ma intorceam cu avionul din Bucuresti in Germania. Zburam cu un low cost care pretindea sa platesti suplimentar pt. a sta alaturi de nefasta. M-am gindit ca o pot elibera pe duamna sotie de prezenta mea cele doua ore cit dureaza zborul, asa ca am stat separat, eu obtinind un loc "C", adica la culoar, desi prefer sa stau la fereastra. Linga mine statea un mos, cam de virsta mea, care dupa vorba, dupa port si mai ales dupa miinile batatorite, miini care nu prea mai exista in lumea de azi a domnilor, era pur si simplu un taran. La fereastra statea un pusti de cinci-sase ani, la virsta "de ce-urilor". Era vizibil emotionat de, probabil, primul lui zbor. Punea intrebarile ca o mitraliera. Mosul incerca sa-i raspunda molcom cu dulcele accent moldovenesc. Mosul vorbea ca un inginer, cu multe dezacorduri.
La punerea in miscare a avionului a inceput sa-i explice pustiului ce se intimpla, cum e impins avionul cu un tractor, cum se indreapta pe bretea spre pista. La decolare cind s-au pus motoarele in plin pustiul a inceput sa chiuie. Fiecare faza a zborului era comentata de mos cu multa competenta folosind termeni tehnici, flaps, spoiler, eleron, profundor, tren de aterizare etc. Cind a ajuns avionul la inaltime, era si cam noros, pustiul si-a pierdut interesul si a adormit un pic.
Am profitat sa intru in vorba cu mosu si sa-l laud de cunostintele lui in ale aviatiei. Mi-a spus ca el e de la tara, unde a trait toata viata si ca acum il duce pe un nepot la taica-su in Germania. Dar intotdeauna l-a interesat aviatia, mai ales iarna urmareste emisiunile tehnice la TV. Nu m-am putut abtine si am mentionat ca si eu am lucrat in aviatie. Dracu m-a pus, mosu a inceput sa ma bombardeze cu intrebari, se vedea cu cine seamana pustiul, despre amanunte tehnice pe care nu le intelesese. Am intrat in detalii legate de motoare cu simplu si dublu flux, despre stabilitatea naturala si artificiala, despre fly by wire, APU, pilot automat, ILS, diagrama de manevra si rafala etc. Imi statea pe limba sa-i spun ca am scris o carte cu aceste subiecte si i-as fi daruit un exemplar, dar nu aveam niciunul la mine.
La un moment dat se pornesc niste turbulente puternice, pustiul se trezeste un pic speriat, dar mosul il linisteste mintenas si-ncepe sa-i explice f. competent, tocmai ce invatase privind mecanica zborului. Pe pusti il amuza leganatul avionului si se indispune un pic atunci cind acesta inceteaza.

Nefasta a avut mai mult noroc, a stat linga un tigan-tigan, care recunostea ca e tigan si i-a povestit ca el are rude in toata lumea, fusese cu doua luni in urma in Irlanda unde nu i-a placut, oamenii sunt reci, la Milano, a fost mai frumos. Era f. spalat, mirosea decent. Cind a venit stewardeza cu caruciorul a comandat din belsug si vazind ca nefasta nu comanda nimic a insistat s-o invite macar la o cafea.

Romania Pitoreasca, la loc cu verdeata

Pare un pic ciudat dar si noi pensionarii facem concediu, chiar daca, de fapt, avem tot timpul concediu. De fapt etimologia frantuzesca a cuvintului, congé nu inseamna nimic altceva decit eliberarea de a face un serviciu, deci in aceasta perioada nu mai suntem pensionari.

In diferitele etape ale vietii avem placeri diferite in a petrece concediul. In adolescenta ne anima dorinta de aventura, pigmentata cu bautura, fete, muzica, sport. Vine perioada de parinti, ne limitam la zone nu prea indepartate, cu confort sporit. Marile excursii indepartate ne apuca pe la 30 de ani si ceva. Nu exista colt al lumii, cit de indepartat ar fi sa nu trebuiasca sa-l bifam, desigur spre admiratia, si uneori invidia, vecinilor, colegilor, rudelor. De fapt incepem cu cele obligatorii, gen Londra, Paris, Venetia, cu plictisitoarele muzee, pe care le uitam dupa cinci minute, sau cu multimea catedralelor, bisericilor de la care cumparam magneti. Mai apoi vin insulele Maldive, Seychelles si ne afundam in Japonia, China, Matchu Pitchu. Si de aici cumparam magneti.

Cindva se-nchide cercul si dupa ce am vazut lumea ne aplecam ochii si sub picioarele noastre. Sau incercam sa revedem locurile pe care le-am vazut in tinerete, Romania pitoreasca, ca si cum am incerca sa ne intoarcem la radacini.

Asa s-a intimplat si anul asta, am incercat sa reeditam o excursie facuta in urma cu peste 40 de ani, pe atunci cu rucsacul in spate si cu trenul. Pe atunci cu copii, acum cu nepoti. Desi acum am folosit mai mult masina totusi am reusit si un lucru de care sunt mindru, o drumetie pe munte, pe traseul Durau, cabana Fintinele, cascada Duruitoarea, Durau. Timp total, 7 ore. Unde mai pui ca ne-a prins in padure si o furtuna ca-n filme. Catastrofa a inceput cind au aparut niste nori amenintatori, care s-au dovedit, mai apoi, ca erau chiar mai rai decit ne asteptam. Nu aveam net. Deci nu stiam daca norii inseamna sau nu ploaie, daca vor fi sau nu fulgere si tunete, eram cu totii pur si simplu dezorientati, cum e posibil sa n-ai net in virf de munte? Cum te orientezi fara Google map? Unii, mai inapoiati, spuneau ca sa ne uitam la niste semne vopsite pe copaci.

Parti pozitive

un leagan f frumos

Romania e frumoasa, tare frumoasa. Nu mai fusesem prin tara de peste 30 de ani, decit in Bucuresti. Drumurile si circulatia acceptabile. S-a construit mult, in mare parte cu gust. Multi au invatat sa cistige din turism. Locuri frumoase: manastirile din zona Tg. Neamt, castelul Neamt, pensiunea Perla Neamtului, Varatec, Agapia, Secu, casa lui Creanga, zimbrii, Cheile Bistritei, Bicaz. Se maninca un pastrav si un Bors exceptional la Durau, restaurant Stratan, de vizitat. De asemenea pe urmele lui Sadoveanu, Fratii Jderi, se maninca la Hanul Ancutei. Fuseram si-n Romania profunda, la sat.
Un adevarat secret, http://www.muzeulpopa.ro/ neaparat de vizitat.

Parti negative
Nu inteleg cum la Durau cineva construieste o pensiune splendida, intr-o zona splendida  si-n curte mai pune si o pastravarie, care are niste pompe care se pornesc din juma in juma de ora, cu un zgomot de parca ai dormi pe pista la decolarea lui Concorde. Aceeasi pensiune f frumoasa, usile nu se inchid, veiozele nu functioneaza.
Catastrofa - catastrofelor mincarea, undeva linga Agapia am mincat mizerabil, garnisit cu salmonele, si eu si nefasta am bolit doua zile cu temperatura. Nu mincati pe la birturi dubioase. 

Nu am cumparat magneti, in schimb am luat o pisolnita de usturoi care s-a spart la prima intrebuintare si o ie frumoasa.

Priveam fără de ţintă-n sus -
Într-o sălbatică splendoare
Vedeam Ceahlăul la apus,
Departe-n zări albastre dus,
Un uriaş cu fruntea-n soare,
De pază ţării noastre pus.

Fotbal

Shankly, formatorul echipei Liverpool, spunea ca 

"Fotbalul nu e o chestiune de viata si de moarte... e mai mult decat atat"!, lucru perfect vizibil zilele astea in maica Rusia. In paranteza fie spus, nu-nteleg de ce Rusia e mama si nu tata, asa cum sunt majoritatea tarilor din lume "patrie"?

Dar nu asta e important, important e ce facem noi, nemtii, noi, marii campioni mondiali. Pregatirea turneului a fost nu numai pe plan fizic ci si pe plan mental; turcii nostri nemti, pardon, nemtii nostri, pt. a prinde putere s-au fotografiat cu Erdogan si i-au dat cadou un tricou pe care scria, in turceste, "Cu respect. Presedintelui nostru". Unii au fost cam zapaciti, deoarece cei doi turci au cetatenie germana si deci au alt presedinte. Steinmeier, presedintele Germaniei, i-a chemat la el la Bellevue si le-a spus ca si el e presedintele lor. Dar as putea si eu sa ma fotografiez cu presedintele Romaniei, mai ales ca-i neamt.

Ca e o asemenea zapaceala in echipele nationale ca te-ntrebi ce a mai ramas national in ele? In echipa Elvetiei, tara oricum formata din amestecaturi, de ex., singurul elvetian e un albanez.

Dar s-a dus vremea cind era, cum spunea Lineker, "Fotbalul e un sport in care 22 de barbati alearga dupa o mingie si la sfirsit cistiga Germania".

Acum e invers, cei 11 nemti nici macar nu mai alearga. De altfel nemtii au avut intotdeauna probleme cind au intrat in Rusia, ca si vara e ca iarna.

Cica la o scoala iin Stuttgart copiii sunt intrebati ce meserie au tatii lor. Ahmed spune ca taica-su face masini Mercedes, Mohamed zice si el la fel. Gheorghe e mindru ca tatal lui face case. Invatatoarea il intreaba si pe Fritz, acesta se codeste si nu prea vrea sa raspunda, intr-un tirziu zice ca taica-su e dansator la bara intr-un bar de homo si uneori e invitat sa se culce cu clientii. Invatatoare e naucita si-l intreaba, dupa ore, intre patru ochi, daca e adevarat. Fritz spune ca de fapt ta-su e fotbalist in nationala Germaniei dar nu a vrut sa rida copiii de el. 

Dar, cum era de asteptat in Rusia, au fost si momente artistice din Lacul lebedelor. Tare frumos mureau, mai ales, lebedele negre senegaleze, era suficienta o adiere de Vuvuzela si se tavaleau ca te treceau lacrimile de atita suferinta.

Ce m-a uimit pe mine cel mai tare a fost faptul ca, desi la campionatele precedente au fost sute de raniti, acum, in schimb, nu am auzit de huligani, atentate etc. Nici macar furiosii huligani englezi nu au miscat in front. Nu cumva e un semn de respect fata de presedintele meu, Putin! Mi se pare trist ca pina si curajosii huligani se lasa ingenunchiati de dictatura. De azi voi spune "Je suis huligan"!

Cine cistiga campionatul?, dupa mine deja s-a jucat, campion mondial e, fara indoiala, Ronaldo, ceilalti fac doar figuratie.

P.S Cel mai bine e de echipa Romaniei si de romani, nu au nici o grije, sunt intr-o companie buna cu Olanda, Italia. Nici nu mai trebuie sa piarda timpul cu fotbalul, oricum au demonstratiile de bucurie asigurate pt. adevaratul presedinte. 

Trebuie sa invatam de la femei, iata cum se lupta:

Cartea in magazin

Sper ca incepind cu 27 Iunie 2018 cartea "Si noi am construit avioane" sa se poata procura si de la magazinul Pilotshop din Baneasa:

PilotShop Baneasa Adresa: Bulevardul Aerogarii nr. 17, sector 1, Bucuresti, 014052
Mobil (Vodafone): +40 770 951 700
Telefon: +4 031 425 3387
Fax: +4 031 425 3388
E-mail: office@pilotshop.ro

Program de lucru: Luni-Vineri 09:00-17:00

Intre noi scriitorii

wow, sunt ud de emotie... https://antoneseiliviu.wordpress.com/2018/06/12/neamtu-tiganu-a-debutat-in-volum/

Neamțu Țiganu a debutat în volum!

Publicat pe 12 Iunie 2018 de Liviu Antonesei

2 Votes

Ehei, a fost odată ca niciodată, o vreme cînd țineam rubrici în cotidienele naționale, să tot fie vreo douăzeci de ani cînd am început asta și aproape zece de cînd am renunțat. Pe vremea aceea, în care am scris la Cotidianul, apoi la Adevărul, pentru a-mi încheia cariera de jurnalist național pe platforma Vox Publica, pe vremea aceea, deci, articolele mele erau adesea însoțite de comentariile unui grup „de tovarăși”, Neamțu Țiganu, InimăRea, Dacă_nu_bu, Anca Vlase și Virgil Glăvan. Sigur, erau mulți comentatori, dar aceștia mi-au atras atenția, fie prin acuitatea observațiilor, fie prin jocurile de cuvinte, fie prin limbajul oleacă mai dezbrăcat dar nu indecent, fie prin umor. Atunci, nu-i cunoșteam, între timp, pe unii dintre ei i-am cunoscut, pe „nepoata Anca” și pe Virgil încă nu. Unii dintre ei m-au urmat pe blogurile care au urmat, unii și pe acesta. Ceva mai rar, desigur.

Pe Neamțu Țiganu – pseudonimul e o un fel de capodoperă lingvistică – l-am cunoscut în carne și oase acum vreo opt ani, dacă mă ajută memoria, la Koln, unde participam la o întîlnire cu publicul românesc, dar erau și nemți, din zonă, o întîlnire organizată de colegul meu de facultate Dan Goglează, care conduce o asociație culturală a românilor din zonă. L-am cunsoscut însă în ipostaza de Mihail Calomfirescu, fost inginer proiectant de avioane în țară. În slujba cea mai întinsă din Germania, inginer de proiectare a trenurilor de mare viteză, experiența din țară i-a fost de mare folos. Este vorba și despre transferul unor soluții tehnice din aviație la trenurile cu pricina. Asta am aflat din memoriile sale, a căror lectură am început-o ieri dimineață cînd am luat cartea de la poștă și am încheiat-o acum jumătate de oră. O carte – Și noi am construit avioane IAR 93, 99, supersonicul 95, Editura Ștef, 2018 – din care de altfel am învățat o mulțime despre aviația românească și dinspre perspectiva istorică, dar și din cea a trecutului relativ recent. Nu știam, de pildă, că înainte de război, România era o forță importantă în construcția de avioane, probabil s-au produs peste 20 de tipuri. Odată cu ocupația sovietică, astfel de preocupări tehnologice și industriale au dispărut, urmînd să revină de-abia după 1965 – 66. Nu știam iarăși că inginerii noștri munceau în condiții de acces inexistent la documentațiile occidentale, fiind nevoiți să tot reinventeze roata. Date fiind condițiile, e lucru de mirare că totuși construcția de avioane din România comunistă a avut unele succese. Oamenii au înlocuit și documentațiile la zi, și relativa înapoiere tehnologică.

Sigur, e important că am citit o carte interesantă și că mi-am completat o sumă de lacune, dar mai important este că am citit o carte încîntătoare, scrisă parcă de un scriitor experimentat, nu de un „inginer de avioane”. Sigur că exercițiile de acum 20 – 10 ani au avut rolul lor în antrenarea scrisului, sigur că și blogul autorului a avut un rol similar. Dar mai este nevoie și de talent. Altfel, nu ies portretele care îi ies lui MC, altfel nu s-ar produce un excelent aliaj între o anume melancolie nostalgică și un umor cît se poate de sănătos. Neamțu Țiganu mărturisește la începutul cărții că în prima versiune cartea avea peste 500 de pagini și a trebuit să mai reducă și concentreze, „din motive economice”. Aș fi preferat să nu facă asta. Sau să ne scrie și o carte, măcar la fel de lungă, despre experiența germană, care nu este mult mai scurtă decît cea de-acasă… În fond, pe lîngă grădinărit și joaca cu nepoții, scrierea cărților poate fi o preocupare la fel de plăcută.  Bine ai venit Mihail Calomfirescu, îmbrățișări Neamțu Țiganu! Să ne revedem sănătoși!

Scrii pe coperta a IV-a: „Am scris această carte să-mi iasă avioanele din cap”. Am dubii că ți-au ieșit de tot avioanele din cap, dar dacă s-a petrecut asta, ar mai fi și trenurile de mare viteză de scos din cap!

Reclame

Noutati editoriale

Iata ca-n ultimul timp iubitorii literaturii de aviatie sunt rasfatati.
Pe linga cartea domnului Gheorghe Vaida "Avionul IAR 93 Oameni si fapte", pe linga capodopera mea, iata ca a aparut si:

Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Petre Opriş

Putem spune ca aceste trei carti se completeaza, fiecare priveste aviatia romaneasca din alt unghi.

Cartea domnului Opris se poate procura de la http://www.edituramilitara.ro/carti/275-licente-straine-pentru-produse-civile-si-militare-fabricate-in-romania-1946-1989.html