duminică, 19 iunie 2011
sâmbătă, 18 iunie 2011
Mici
CARUL CU BERE – Reţeta de mititei, Bucureşti, la 16 Iunie 1920
Onorate Domnule Ofiţer!
Pentru căci fiecare vizită a Domniei voastre, ca şi cu 20 ani în urmă cele ale tatălui Domniei voastre, dimpreună cu cinstitul Conu Iancu Caragiale este, pe lângă onoare, şi un deosebit eveniment pentru localul nostru, vroiesc să dau la rându-mi dovadă de cavalerism, împărtăşindu-vă la dorinţa onoratei Dumneavoastră soţii, Doamna Măriuţa Baciu, reţetarul de preparare ai mititeilor noştri, care, după cum bine ştiţi sunt cei mai lăudaţi din tot Bucureştiul.
Astfel dau dovadă de încredere în Domnia voastră spre a nu trăda nicidecum secretul delicioşilor noştri mititei, secret pe care la rândul meu l-am primit de la marele Maestru Gastronom D-l Tică Preoteanu, antemergătoriul meu la conducerea bucătăriei Carului.
Adresez aceieaşi rugăciune şi onoratei Dumneavoastră soţii, Doamnei Măriuţa, celei mai desăvârşite amfitrioane pe care sunt bucuros să o fi cunoscut. Perfecţiunea seratelor de cină din casa Domniilor voastre, la care, mulţumesc lui Dumnezeu, am fost poftit, mi-au determinat hotărârea să va divulg taina celui mai de preţ preparat culinar care ne cinsteşte numele în capitală, în ţara întreagă şi în străinătate.
Mititeii sunt un produs culinar din carne de vită, în stare finită de şapte până la opt centimetri şi la o grosime de cam trei centimetri, ce se servesc ori ca o gustare între mese la o halbă de bere, ori ca entrée, ori ca fel de mâncare de sine stătătoru. Ei îşi au originea în Balkan, provenind din Serbia , dar se întâlnesc şi în Grecia şi Turcia, de unde au fost preluaţi de bucătăria românească. Cum le spune şi numele, sunt nişte rulouri mici, fiind şi numiţi astfel:
mici, în Regat, din carne cu mirodenii, având menirea să încânte gustul mesenilor.
Se servesc numai proaspăt prăjiţi pe grătar de jar, fie cu tacâm, ori la scobitoare sub formă de gustare, alături de chifle proaspete ori felii de franzelă, cu Mutard de Dijon sau muştar picant şi aromat, după preferinţă şi cu sare şi ciuşca.
Doar şi numai aşa veţi obţine mititei savuroşi cum se zice ca numai la noi sunt.
Cunosc mulţi din aşa numiţii gastronomi prin birturi şi bodegi mai ales prin mahalale, care din neştiinţă ori din spirit de falsă economie înmulţesc aluatul de mititei cu alte soiuri de carne de porc, cal ori oaie. Afară că scad mai puţin la prăjit decât ca cei de carne de vacă, nu au pe departe gustul şi savoarea mititeilor adevăraţi.
O greşeală mare mai este şi zgârcenia la condimente, mai ales la usturoiu şi piperu. Mai cu seama usturoiul este partea dominantă a gustului atât de specific al mititeilor.
Sunt fericit sa dezvălui Doamnei Măriuţa acest mic secret, pe care ştiu ca nu îl va da mai departe, aşa cum nici eu nu-l voi dezvălui decât urmaşului meu Maitre Cuisiner când îmi va lua locul la Caru cu Bere!
Mititeii preparaţi de Dânsa sunt extrem de gustoşi, dar simţul meu gustativ mi-a dezvăluit imediat lipsa coriandrului, a anisului stelat şi al chimionului turcesc. Cu aceste mirodenii, mititeii Doamnei Măriuţa vor fi inegalabili!
Va aştept luna viitoare când va întoarceţi cu regimentul din manevre, dimpreună cu Domnii Ofiţeri Dinu şi Vatache spre a savura o tavă de mititei şi câteva halbe împreună!
Dorindu-vă sănătate, voie bună şi noroc, vă rog a-i transmite umile sărutări de mâini
Doamnei Măriuţa, cea mai desăvârşită gospodină şi Doamnă din înalta societate!
Dumnezeu să va ajute!
CARUL CU BERE – Reţeta de mititei, Bucureşti, la 16 Iunie 1920
Se ia cărniţă de vacă de la gât, fără a se îndepărta grăsimea şi se dă de două ori prin maşină, pentru a se mărunţi cât mai bine şi cât mai uniform.
Dacă va fi carnea prea slabă, se va adăuga ceva seu de vacă sau din lipsa acestuia chiar de oaie, ca la 100 până la 150 de grame pe fiecare kilogram cântărit de carne.
Nu se va lua în nici un caz slăninuţă, costiţă sau carne de porc, care nu fac decât să strice gustul şi să ia din minunata savoarelor a mititeilor.
Se fierbe o zeamă din oase de vacă cu măduvă, care se scade bine, din 500 grame de oase la fiece kilogram de carne.
Se pregătesc pentru fiecare kilogram de carne mirodenii şi condimente după cum urmează:
8 grame de piper proaspăt pisat marunt
12 grame de cimbru uscat pisat marunt
4 grame de enibahar pisat mărunt
2 grame de coriandru pisat mărunt
2 grame de chimion turcesc pisat mărunt
1 gram de anis stelat pisat mărunt
8 grame de bicarbonat de sodiu
1 linguriţă de zeamă de lămâie
1 lingură de untdelemn
1 căpăţână buna de usturoi aromat şi nu din cel iute
Se frământă carnea într-un vas pe măsură timp de un ceas, adăugând la început bicarbonatul de sodiu, care se stinge cu zeama de lămâie.
Jumătate din zeama de oase şi toate celelalte condimente, afară de usturoi, se adaugă treptat, uniform şi puţin câte puţin.
Amestecul se acoperă şi se dă la gheţar o zi şi o noapte, după care se scoate, se lasă câteva ceasuri la dezmorţit şi se mai frământă o dată preţ de o jumătate de ceas cu restul de zeamă de oase dezmorţită.
Se face un mujdei de usturoi cu apă călduţă dintr-o căpăţână pentru fiecare kilogram de carne, care se lasă la tras o jumătate de ceas. Se stoarce mujdeiul de usturoi întrun tifon, se adaugă sucul de mujdei şi se mai frământă odată amestecul preţ de un sfert de ceas.
Se dă din nou la gheţar până a doua zi.
Preţ de trei ceasuri înainte de a fi prăjiţi şi serviţi mititeii, se scoate amestecul de la gheţar, pentru a se încălzi şi muia; după trei ceasuri sau când s-a dezmorţit amestecul, se formează mititeii ca de un deget mare lungime şi ca de două degete grosime, se ung cu untdelemn pe toate părţile şi la capete şi se lasă sa stea la zvântat un ceas.
Se prăjesc pe jar iute de lemne sau cărbune, ungându-se din când în când cu mujdei, aşa ca sa prindă o crusta rumenă de jur împrejur.
Gratargii noştri întorc fiecare mititel doar de trei ori până este prăjit. La prăjit mititeii vor scădea puţin, de unde şi denumirea lor, sau cea de mici.
Nu se lasă să se pătrundă, ca să nu se usuce sucul care conţine savoarea condimentelor.
Daca se prăjesc la foc prea mic, mititeii scad prea tare, se usucă, lapădă tot sucul aromat şi devin seci.
Pofta
Onorate Domnule Ofiţer!
Pentru căci fiecare vizită a Domniei voastre, ca şi cu 20 ani în urmă cele ale tatălui Domniei voastre, dimpreună cu cinstitul Conu Iancu Caragiale este, pe lângă onoare, şi un deosebit eveniment pentru localul nostru, vroiesc să dau la rându-mi dovadă de cavalerism, împărtăşindu-vă la dorinţa onoratei Dumneavoastră soţii, Doamna Măriuţa Baciu, reţetarul de preparare ai mititeilor noştri, care, după cum bine ştiţi sunt cei mai lăudaţi din tot Bucureştiul.
Astfel dau dovadă de încredere în Domnia voastră spre a nu trăda nicidecum secretul delicioşilor noştri mititei, secret pe care la rândul meu l-am primit de la marele Maestru Gastronom D-l Tică Preoteanu, antemergătoriul meu la conducerea bucătăriei Carului.
Adresez aceieaşi rugăciune şi onoratei Dumneavoastră soţii, Doamnei Măriuţa, celei mai desăvârşite amfitrioane pe care sunt bucuros să o fi cunoscut. Perfecţiunea seratelor de cină din casa Domniilor voastre, la care, mulţumesc lui Dumnezeu, am fost poftit, mi-au determinat hotărârea să va divulg taina celui mai de preţ preparat culinar care ne cinsteşte numele în capitală, în ţara întreagă şi în străinătate.
Mititeii sunt un produs culinar din carne de vită, în stare finită de şapte până la opt centimetri şi la o grosime de cam trei centimetri, ce se servesc ori ca o gustare între mese la o halbă de bere, ori ca entrée, ori ca fel de mâncare de sine stătătoru. Ei îşi au originea în Balkan, provenind din Serbia , dar se întâlnesc şi în Grecia şi Turcia, de unde au fost preluaţi de bucătăria românească. Cum le spune şi numele, sunt nişte rulouri mici, fiind şi numiţi astfel:
mici, în Regat, din carne cu mirodenii, având menirea să încânte gustul mesenilor.
Se servesc numai proaspăt prăjiţi pe grătar de jar, fie cu tacâm, ori la scobitoare sub formă de gustare, alături de chifle proaspete ori felii de franzelă, cu Mutard de Dijon sau muştar picant şi aromat, după preferinţă şi cu sare şi ciuşca.
Doar şi numai aşa veţi obţine mititei savuroşi cum se zice ca numai la noi sunt.
Cunosc mulţi din aşa numiţii gastronomi prin birturi şi bodegi mai ales prin mahalale, care din neştiinţă ori din spirit de falsă economie înmulţesc aluatul de mititei cu alte soiuri de carne de porc, cal ori oaie. Afară că scad mai puţin la prăjit decât ca cei de carne de vacă, nu au pe departe gustul şi savoarea mititeilor adevăraţi.
O greşeală mare mai este şi zgârcenia la condimente, mai ales la usturoiu şi piperu. Mai cu seama usturoiul este partea dominantă a gustului atât de specific al mititeilor.
Sunt fericit sa dezvălui Doamnei Măriuţa acest mic secret, pe care ştiu ca nu îl va da mai departe, aşa cum nici eu nu-l voi dezvălui decât urmaşului meu Maitre Cuisiner când îmi va lua locul la Caru cu Bere!
Mititeii preparaţi de Dânsa sunt extrem de gustoşi, dar simţul meu gustativ mi-a dezvăluit imediat lipsa coriandrului, a anisului stelat şi al chimionului turcesc. Cu aceste mirodenii, mititeii Doamnei Măriuţa vor fi inegalabili!
Va aştept luna viitoare când va întoarceţi cu regimentul din manevre, dimpreună cu Domnii Ofiţeri Dinu şi Vatache spre a savura o tavă de mititei şi câteva halbe împreună!
Dorindu-vă sănătate, voie bună şi noroc, vă rog a-i transmite umile sărutări de mâini
Doamnei Măriuţa, cea mai desăvârşită gospodină şi Doamnă din înalta societate!
Dumnezeu să va ajute!
CARUL CU BERE – Reţeta de mititei, Bucureşti, la 16 Iunie 1920
Se ia cărniţă de vacă de la gât, fără a se îndepărta grăsimea şi se dă de două ori prin maşină, pentru a se mărunţi cât mai bine şi cât mai uniform.
Dacă va fi carnea prea slabă, se va adăuga ceva seu de vacă sau din lipsa acestuia chiar de oaie, ca la 100 până la 150 de grame pe fiecare kilogram cântărit de carne.
Nu se va lua în nici un caz slăninuţă, costiţă sau carne de porc, care nu fac decât să strice gustul şi să ia din minunata savoarelor a mititeilor.
Se fierbe o zeamă din oase de vacă cu măduvă, care se scade bine, din 500 grame de oase la fiece kilogram de carne.
Se pregătesc pentru fiecare kilogram de carne mirodenii şi condimente după cum urmează:
8 grame de piper proaspăt pisat marunt
12 grame de cimbru uscat pisat marunt
4 grame de enibahar pisat mărunt
2 grame de coriandru pisat mărunt
2 grame de chimion turcesc pisat mărunt
1 gram de anis stelat pisat mărunt
8 grame de bicarbonat de sodiu
1 linguriţă de zeamă de lămâie
1 lingură de untdelemn
1 căpăţână buna de usturoi aromat şi nu din cel iute
Se frământă carnea într-un vas pe măsură timp de un ceas, adăugând la început bicarbonatul de sodiu, care se stinge cu zeama de lămâie.
Jumătate din zeama de oase şi toate celelalte condimente, afară de usturoi, se adaugă treptat, uniform şi puţin câte puţin.
Amestecul se acoperă şi se dă la gheţar o zi şi o noapte, după care se scoate, se lasă câteva ceasuri la dezmorţit şi se mai frământă o dată preţ de o jumătate de ceas cu restul de zeamă de oase dezmorţită.
Se face un mujdei de usturoi cu apă călduţă dintr-o căpăţână pentru fiecare kilogram de carne, care se lasă la tras o jumătate de ceas. Se stoarce mujdeiul de usturoi întrun tifon, se adaugă sucul de mujdei şi se mai frământă odată amestecul preţ de un sfert de ceas.
Se dă din nou la gheţar până a doua zi.
Preţ de trei ceasuri înainte de a fi prăjiţi şi serviţi mititeii, se scoate amestecul de la gheţar, pentru a se încălzi şi muia; după trei ceasuri sau când s-a dezmorţit amestecul, se formează mititeii ca de un deget mare lungime şi ca de două degete grosime, se ung cu untdelemn pe toate părţile şi la capete şi se lasă sa stea la zvântat un ceas.
Se prăjesc pe jar iute de lemne sau cărbune, ungându-se din când în când cu mujdei, aşa ca sa prindă o crusta rumenă de jur împrejur.
Gratargii noştri întorc fiecare mititel doar de trei ori până este prăjit. La prăjit mititeii vor scădea puţin, de unde şi denumirea lor, sau cea de mici.
Nu se lasă să se pătrundă, ca să nu se usuce sucul care conţine savoarea condimentelor.
Daca se prăjesc la foc prea mic, mititeii scad prea tare, se usucă, lapădă tot sucul aromat şi devin seci.
Pofta
marți, 14 iunie 2011
miercuri, 8 iunie 2011
Gica de la scularie, engleza sau franceza?
Oamenii de stiinta pretind ca omu a inceput sa se traga din maimuta de abia atunci cind a inceput sa foloseasca scule, unelte, spun ei. Nu sunt f. convins, da ma rog, sa urmarim aceasta ipoteza. Pot spune despre mine ca atunci cind am ajuns in Germania primu lucru care l-am cumparat a fost un geamantan de scule, evident de acelea ieftine. Am fost extrem de surprins sa vad cit de puternic sunt, la prima incercare de a stringe un surub am ramas cu cheia-n mina. Mai tirziu m-am specializat in alt fel de scule, in incercarea mea de a ma trage cit mai repede din maimuta, am colectionat scule extrem de importante pt. o caznicie linistita. E de la sine inteles ca 
lipsa acestor scule ar putea perturba in mod catastrofal linistea sufleteasca.
lipsa acestor scule ar putea perturba in mod catastrofal linistea sufleteasca.
Desigur, cea mai tare scula e patentu, stie toata lumea ca numele de patent vine de la patent, ca undeva scria pa miner patent nr.XXX Dar ce e patentu? Am gasit o definitie care mi-a placut f. mult:
CLESTE PATENT:
Cleste patent - instrument format din doua parghii incrucisate, prinse intr-o prindere cu posibilitate de miscare intr-un singur plan.
Cleste patent - instrument format din doua parghii incrucisate, prinse intr-o prindere cu posibilitate de miscare intr-un singur plan.
Clestele patent permite operatii diverse cum ar fi:
tensionari / detensionari usoare
taieri
indoiri
forfecari
Dar totusi regina sculelor e cheia franceza, care de fapt, cel putin in Germania, se numeste engleza, de altfel si-n Franta, cle anglais. A fost inventata la 11. Mai 1892 de un suedez Petter Johansson, d-aia se mai numeste si suedeza. Ar fi logic sa se numeasca engleza si nu franceza deoarece era folosita la suruburi in inci, adica cheie pt. suruburi englezesti. E f. putin cunoscut ca exista si cheie franceza si engleza.Iata in pozele de mai sus, sau mai jos, ma enerveaza ingrozitor formatarea pozelor, dupa cum se observa cheia engleza, franceza, pe romaneste are clesti doar pe o parte, in timp ce cheia franceza, dupa nemti, are clesti pe ambele parti. Intrebare de 20 de puncte, la ce folosesc, la cheia "franceza", falci pe ambele parti?
tensionari / detensionari usoare
taieri
indoiri
forfecari
Dar totusi regina sculelor e cheia franceza, care de fapt, cel putin in Germania, se numeste engleza, de altfel si-n Franta, cle anglais. A fost inventata la 11. Mai 1892 de un suedez Petter Johansson, d-aia se mai numeste si suedeza. Ar fi logic sa se numeasca engleza si nu franceza deoarece era folosita la suruburi in inci, adica cheie pt. suruburi englezesti. E f. putin cunoscut ca exista si cheie franceza si engleza.Iata in pozele de mai sus, sau mai jos, ma enerveaza ingrozitor formatarea pozelor, dupa cum se observa cheia engleza, franceza, pe romaneste are clesti doar pe o parte, in timp ce cheia franceza, dupa nemti, are clesti pe ambele parti. Intrebare de 20 de puncte, la ce folosesc, la cheia "franceza", falci pe ambele parti?
**********************************************
Raspuns: pe una din parti se pune o piulitia identica cu cea care urmeaza a fi strinsa sau deschisa. Astfel se calibreaza deschiderea si se echilibreaza stg.-dr. 
luni, 30 mai 2011
Ziua tatalui
Saptamina asta e scurta, de joi avem liber, de altfel iunie e extrem de generoasa, avem trei saptamini de cite trei zile. Joi e Înălțarea Domnului (pt. cititorii mei comunisti sau arabi), o mare sărbătoare creștină, care comemorează înălțarea la cer a lui Isus din Nazaret, la 40 de zile după Înviere.
Cum zice poetu Ion Pillat
Si s-a deschis in ceruri, prin nori de-argint, fereastra
Si, zugraviti ca-n lemnul din vechi troite, iata,
Pe duhul sfant, pe tatal, pe fiul — cate trei,
Si iata pe Maria urcandu-se la ei
Pe scara unei raze ca dansa de curata.
Taranu-si face cruce cu dreapta si se-nchina
Smerit cum se cuvine icoanelor.Si joi e ziua tatalui, traditional e ziua in care flacaii devin oficial barbati, sunt primiti in tagma barbatilor si sunt instruiti in aceasta taina. Se string cete intregi de prieteni, umplu carute, carucioare, biciclete, uneori barcute, cu alcool, in special bere, da si tarie, si fac excursii prin orase, parcuri, paduri, riuri, fluvii. Noii barbatei afla de abia a doua zi cit de greu e sa fii barbat, cind ii apuca durerea de cap!
joi, 26 mai 2011
in ce lume traim? DHMO
Fac eforturi hiperbolice sa ma stapinesc, cindva insa, nu mai pot face fata multimii vestilor apocaliptice. De abia am trecut prin panica sfirsitului lumii, chiar m-am revoltat un pic, pt. ca nemtii, din dorinta de a manipula populatia, nici macar nu au vorbit de asta. Am trecut peste vaca nebuna, piciorusele de miel, incalzirea globala, cutremure, tzunami, pericolu nuclear, seceta, alzheimer, impotenta, anticomunism da cindva exista o limita, o limita la care iti vine sa strigi, oameni buni asa nu mai merge, haideti sa facem ceva! Chiar ma dor salele!
Ma voi referi la pericolu iminent al DHMO (Dihydrogenmonoxid), o substanta cu proprietati amphotere.
Ma voi referi la pericolu iminent al DHMO (Dihydrogenmonoxid), o substanta cu proprietati amphotere.
Enorm de multe studii, un ex. mai jos, subliniaza pericolu pt. om, animal si chiar femeie a acestei substante, atentie, citat in limba engleza:
- “The dangers of dihydrogen monoxide include:
Also called ‘hydroxyl acid’, the substance is a major component of acid rain;
Contributes to soil erosion;
Contributes to the greenhouse effect;
Accelerates corrosion and breakdown of electrical equipment;
Excessive ingestion may cause various unpleasant effects;
Prolonged contact with its solid form results in severe tissue damage;
Inhalation, even in small quantities, may cause death;
Its gaseous form may cause severe burns;
It has been found in the tumors of terminal cancer patients;
Withdrawal by those addicted to the substance causes certain death within 168 hours;
Sunt convins ca nu e nevoie de traducere pt. a ne da seama de pericol. Oare vrem sa repetam treaba cu DDT? Stim cit ne-a costat aceasta experienta trista!
De ce oare nimeni nu ia nici o masura? Desigur, inteleg ca Domnu pres. Basescu e f. ocupat, stie insa dinsu ca aceasta substanta se insinueaza si-n vin? Si sa spunem ca, ma rog, Ro e proaspata in EU, da statele puternice de ce nu iau nici un fel de masuri? Nu sunt oare cunoscute pagubele produse de aceasta? In Internet exista zeci de forumuri , bloguri unde se explica in amanunt, de ce nu e luat poporu in consideratie.Exista si o frumoasa exceptie, tot americanii, dragutii, in Konecticut, au atras atentia, vezi poza!
Update: Chiar acum ne ajunge la redactie vestea ca infectiile aparatului digestiv, de care sufera multe persoane in Ge, infectii extrem de periculoase, uneori mortale, sunt cauzate de castravetii din Spania. Iata ca-n ziua de azi nu mai poti avea incredere nici macar in castraveti!
Of, Doamne! ce lume lasam in urma noastra? Ce vor zice copiii, nepotii, stranepotii?
marți, 24 mai 2011
Bob Dylan, 70 de ani
Parca a fost ieri, Robert Allen Zimmerman, alias Bob Dylan, era tinerel si noi eram tinerei cintam Blowing in the wind , la strandu studentesc din Tei, sau mai pa romaneste cintam cu Pitis pina-n zori "Vinare de vint", si recitam in cor "If"...
How many roads must a man walk down,
before you call him a man?
How many seas must a white dove sail,
before she sleeps in the sand?
Yes and how many times must a cannon ball fly,
before they're forever banned?
The answer my friend is blowing in the wind,
the answer is blowing in the wind.
before you call him a man?
How many seas must a white dove sail,
before she sleeps in the sand?
Yes and how many times must a cannon ball fly,
before they're forever banned?
The answer my friend is blowing in the wind,
the answer is blowing in the wind.
joi, 19 mai 2011
Small talk
Oricine-si cistiga piinea la multinationale, cum spun romanii, la concerne, cum spun eu, ajunge, mai devreme sau mai tirziu, sa faca un "training" despre comunication. La aceste scolarizari se invata importanta small talkului pt. crearea unor legaturi intre colaboratori si se-nvata si regulile care trebe respectate. O regula de aur e ca nu se discuta NICIODATA despre religie sau politica, se prefera subiecte neutre precum vremea, transportu de la A la B, eventual tinte de concediu.Zilele trecute am fost vizitati de o firma, ca de obicei in vremurile de azi, o firma "multinationala" cu sedii imprastiate prin lume si cu angajati de toate culorile. Unu dintre ei era olandez. M-a intrebat imediat daca sunt din Ro. In general evit discutiile despre Ro, e ceva mult prea intim, e ca si cum as vorbi despre nefasta. Mi-a povestit ca are un preten bun care a fost multe luni in Ro si ar fi restaurat nu stiu ce biserica fortificata, pa undeva pa linga Sibiu. L-am ascultat, mimind un interes special, probabil ca si-a dat seama ca habar n-am de subiect si a doua zi am primit urmatoru E-mail:
Dear Mr Neamtu Tiganu,
yesterday after the meeting regarding beep... I briefly informed you about these fortified churches in Siebenburgen (Zevenbergen in Dutch)
I would like to send you the link to the initiative taken by a former colleague regarding the restauration of this not very well known historical matter.
Frauendorf
I hope you have the time view it and enjoy it.
Kind regards,
Cind am citit mi-am dat seama ca are dreptate cind spune "not very well known", neam de neamu meu nu auzise de asa ceva.
Stau si ma-ntreb daca putinii mei cititori au auzit de asta!?
Daca da, poate cineva sa spuna ceva mai mult?
E important sa stim ce se afla pe teritoriu romanesc?
Ce draq se baga olandezii astia gisgiiti?
P.S Poate ar fi interesant pt. Ministeru Turismului!?
PPS am aflat ca se pot inchiria si biciclete, au si patru camere!
marți, 17 mai 2011
Cit de bogati sunt nemtii?
Nemtii sunt tot mai bogati, in 2010 averea particularilor, excluzind imobiliarele, numa bani si actiuni, a ajuns la 4934 miliarde de Euroi, in timp ce datoriile s-au mentinut oarecum constante la 1536, asta face ca. 64000 Euroi pe persoana.
****************************
Ce s-ar putea face cu atitia bani? De ex. s-ar putea cumpara Grecia, desigur nu toata, cine are nevoie de toata, poate doar insulele. Grecia are 6000 de insule, unele nelocuite, unele fara apa, altele cu apa, in medie o insula se vinde cu 15€/qm. Toate insulele ar costa ca. 60 de miliarde. Grecii ar mai avea de vinzare o multime de cladiri detinute de stat. Se estimeaza ca acestea ar valora ca. 300 Miliarde. Ce s-ar mai putea face cu banii? E in Ro ceva de vindut, cumparat? Insula Sarpelui? Delta? Muntii?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)