Gata, v-am dus destul
cu vorba, acum incep cu adevarat povestea calatoriei mele.
In sfirsit plecam. De
data asta cu masina, vor urma peste 6000 de km. Nu mai imi place deloc cu
avionul, a devenit mai inconfortabil decit calatoria cu RATA de la Adjud. S-au
dus vremurile cind erai un fel de elita, chiar ti se zimbea, ti se ura zbor
placut. Se servea coniac, chiar la zborurile de dimineata. Si stewardezele erau
frumoase. Acum te cearta cu totii, la ghiseu mai ca nu te-njura, controlul la
bagaje e un supliciu, esti suspect si pt o pasta de dinti, stai cu pantalonii
in vine... ca-ti scoate cureaua... Despre pasageri si mirosurile emise nu mai
vorbesc.
Prima etapa fu prin
Bayern, am sarbatorit o persoana, putem spune chiar o f apropiata persoana,
sotie, mama, bunica care a implinit niste ani. Intr-un sat din profunzimea
Bayernului, o sarbatoare de familie
la un restaurant satesc cu preturi de Champs Elisee, dar un menu de lux. Dar e
bine, chiar f bine. La multi ani!
Dupa doua-trei zile am
pornit la drum. Austria, Ungaria.
Austria se face
remarcata prin multimea radarelor, saracul Waze se inrosise de avertismente,
cred ca varul cancelarului are firma de radare. Te iau si din fata si din
spate. Cica daca mergi prea repede sunt gata sa-ti confiste masina! Asa ca am trecut prin ei, nici macar pipi nu am facut, ca si pt asta
vor bani.
Ungurii sunt mai smecheri, iti iau o avere pe
vignetta, vreo 20 de euroi, pt o zi sau doua. Dar nu am avut de ales, chiar am
dormit la ei o noapte. Dragut,
curat, vreo suta de euroi. Am avut proasta inspiratie sa si maninc la ei.. execrabil.
S-a mers bine, fara
blocaje, fara accidente. Mi-am propus sa fac etape scurte, max 5-600km. In
tinerete faceam totul dintr-o bucata, ca n-aveam timp, acum desi timpul mi se
scurteaza, am mai mult.
Miine ajungem la
Timisoara si apoi in toata tara.
.jpg)
