Stiri scurte

Doua stiri scurte Prima. Cei mai stimati, apreciati si simpatizati politicieni ai lumii, in frunte cu Mutti, ne-au asigurat ca ei au luat cele mai bune masuri pt fericirea poporului. Deci s-ar trage concluzia ca masurile sunt suficiente astfel incit nu mai e nevoie de vaccin. In ge se vaccineaza 50000/zi, la o populatie de 82 de mio, sa zicem ca doar juma se vaccineaza, deci 40 mio rotund, sunt necesare 800 de zile. Eu, fiind ceva mai in virsta, am o oarecare prioritate, conform unui app dezvoltat de cea mai tare tara din lume, Deutschland, über alles, imi vine rindul intre martie si mai, cu conditia sa existe suficiente vaccinuri, ceea ce e extrem de improbabil. In schimb presedintele Steinmeier, a declarat vinerea mortilor, in cinstea celor 50000 de morti de corona. A fost emotionant, a aprins o luminare la fereastra castelului in care locuieste, obicei preluat si de mai multe TVuri. Productia de luminari a crescut considerabil deoarece se pregateste ziua indragostitilor, cind se preconizeaza implinirea a 100000 de morti. Asta imi trezeste nostalgia zilelor cind nemtii, cu nespusa bucurie, anuntau ca Trump are mai multi morti decit au avut in razboiul din Vietnam. Germania se va autodepasi, oare citi morti au fost in WW2? ************* Twitter ne dovedeste inca odata pozitia de mari democrati, luptatori pt o lume mai buna. Dupa ce l-a banat pe Trump acum il incurajeaza pe marele democrat Ali Chamenei, cel care jura sa se razbune pe Trump ca a fost omorit un general, cel mai bun fiu al poporului.

Vara sanie si iarna car

Fidel intelepciunii populare, „Vara sanie si iarna car”, ma apuc sa fac o masa pentru gradina. Asta vara am cam neglijat sa fac sanie, mai ales ca p-aici nu prea e zapada, cum zice poetul, “Mais où sont les neiges d'antan? Si cind te gindesti ca poetul, François Villon, a spus asta demult, deja pe atunci incepuse incalzirea globala. Si nici car nu am de ce sa-mi fac, cum se zice, de ce m-ati luat de linga boi, si nici cai care sa manince jaratic nu am. Asa ca fac masa. Masa trebuie sa fie rusticala, acum am una din plastic, de fapt thermoplast, cred ca este Acrylnitril-Butadien-Styrol (ABS), Polyamide (PA), Polylactat (PLA), Polymethylmethacrylat (PMMA), Polycarbonat (PC), Polyethylenterephthalat (PET), Polyethylen (PE), Polypropylen (PP), Polystyrol (PS), Polyetheretherketon (PEEK) und Polyvinylchlorid (PVC). Pentru asta am mers in padure cu bicicleta, ca sa nu-mi ia numarul la masina. Nu a fost usor, ploua, era noroi si aveam si niste dealuri de dus. Cred ca pe aici nu e voie sa iei lemne din paduri chiar daca e cazut pe jos si incepe sa putrezeasca. Zice ca padurea e plaminul lumii, dar, dupa mintea mea, un lemn care incepe sa putrezeasca emite codoiul acumulat in perioada lui de tinerete. Deci nu mai e nici pe departe plamin, ci mai degraba basina. Dar asa e legea, si invers, nu ai voie sa duci brazii de Craciun in padure, deci nu ai putea sa compensezi luatul unui lemn cu pusu altuia!? De fapt nici ciuperci nu prea ai voie sa culegi. Doar daca esti porc mistret, astia halesc ciupercile ca nimic. Dar nu au dusmani si nu ai voie sa-i impusti, eu oricum nu am pusca, cum au americanii. E drept ca nu se mai inmultesc asa de tare de cind a aparut gripa porcina. Danezii au construit un gard la granita cu nemtii sa nu treaca porcii nemti. Au fost mari tensiuni diplomatice, chiar si demonstratii, ca se limiteaza libera circulatie a porcilor. Se facusera demonstratii sub mottoul Je suis Schwein! Am gasit totusi niste trunchiuri de mesteacan alb, cazute la pamint. Imi place la nebunie padurea de mesteceni albi. Cum zicea Esenin: Un fragil mesteacăn La fereastra mea A-mbrăcat argintul Fulgilor de nea. Crengile au toate Un tiv alb, pufos, Urculaș cu ciucuri Atârnând în jos. Și stă drept mesteacănul Picotind la gard. În văpăi de aur Fulgii parcă ard. Ceru-n faptul zilei, Dulce strălucind, Crengile-i presară Și el cu argint. Nu stiu insa cum as putea sa conserv coaja copacului, mi-e teama ca prin uscare se va desprinde de lemn, ori la mesteacan frumusetea e chiar coaja. Stie cineva o reteta? Rog seriozitate, vind masa de plastic in buna stare.

Schiul din trecut si de azi

De cind ma stiu, mai precis din studentie, iarna merg la schi. Ca stundent reuseam sa merg mai cu blatu, la tren, la cazare, mincat conserve, cu schiuri din lemn din mica taverna mohorita, cu bocanci de la bunicu. Am fost in multe locuri si mai bune si mai rele, in vremurile bune am ajuns chiar la hoteluri de cinci stele cu piscina inauntru si afara si cu sauna si cu masaje. Desigur aceste calatorii iarna, care nu e ca vara, sunt obositoare si destul de scumpe. Nu mai vorbesc de greutatile de a schia pe ghetar, la 3000 si ceva de metri, pe vint, viscol, temperatura de -25°C si am si eu o virsta. Asa ca anul asta m-am hotarit sa schiez in sufragerie. Sunt o multime de avantaje, e ceva mai ieftin, nu trebuie sa ma chinui cu drumuri, sa car echipament greu, sa suport vintul si gerul. Ma scol cind vreau, am tuica aproape linga mine, nu e pericol de accidente. Iata, in clipul care urmeaza, o comparatie intre schiul din trecut si cel actual.