Jurnal de Corona XLVIII

NR ieri m-as fi asteptat ca ghidusul sa ne vorbeasca si de fintinile din Paunesti, fintini impresionante, pe care le-am vizitat si eu. M-a mirat multimea acestora deoarece stiam ca-n Paunesti nimeni nu prea bea apa. Aceste fintini au o vechime considerabila, au un sistem ingenios de scos apa, ecologic, cu o cumpana, asa cum vedem la judecatorii, unde sta aia cu sabia intr-o mina si-n alta cu un fel de balanta, la un cap fiind un bolovan si la altul o galeata. Unele nu mai au nici bolovan, nici galeata. Desigur au o arhitectura originala, diferita de cea romana, soclul fintinilor fiind construit din material, uneori alb, pe care se afla inscriptii nerecomandate minorilor. Apa fintinilor e ca cristalul, netratata, iarna e f rece. Cele mai multe fintini sunt sfintite si apa poate fi folosita de Grigore sa bea agheazma, cred ca de la Paunesti vine vorba. Fiecare fintina poarta numele celui care a construit-o. Cea mai celebra e cea a lui Berbece. Am cautat indelung pe Giorgio-Gheorghe-Constantin-Titi, fara succes, cred ca acesta a construit fintini in Italia, probabil asta e motivul trecerii sub tacere a minunilor din Paunesti. Rusine, fa ba si tu o fintina, da el umbla hai-hiu!

Vorbeste ghidusul.

Deoarece suntem cam statuti, azi vom face o plimbare pe Via del Corso. Ieșim din metrou la stația Flaminia. Aici era intrarea în oraș prin strada cu același nume, ce lega Roma cu Rimini. Flaminia era și port unde se aduceau mărfuri pe Tibru de la portul maritim Ostia. Câțiva pași și suntem în Piazza del Popolo. Nu ne interesează ce execuții publice aveau loc aici. Pare o piață circulară dar de fapt este ovală, având în centru un obelisc după cum știm. Pentru cei interesați care pot citi hieroglifele, obeliscul e a lui Ramses al ll-lea. La baza obeliscului sunt 4 mici fântâni cu lei. Urcam scările lăsând în dreapta fântâna zeiței Romei și ajungem în grădinile Pincio. Ne oprim câteva minute pentru a admira o parte din centrul istoric. Găsim apoi Piazza Bucarest unde se află obeliscul închinat lui Antinous. Nu e foarte înalt dar e frumos. De aici am putea ajunge în parcul Villa Borghese dar nu avem în program. Revenim în Piazza del Popolo și intrăm pe Via del Corso, o stradă relativ îngustă, deși înainte se chema Via Lata. Strada are 1,5km, e în linie dreaptă si are în celălalt capăt Piazza Veneția. Pe Via del Corso se află multe biserici si palate care nu ne interesează.

În aceste zile am auzit des vorbindu-se românește. Mă gândesc că aceasta emigrație a românilor a produs și multe dezechilibre. Unul din ele e că nr. de căsătorii al româncelor cu italieni e destul de mare în contrast cu nr. nesemnificativ al căsătoriilor dintre români si italience. (NR Un motiv e ca romancele fac un parastas pe cinste. Apropos, stie cineva cind s-a inventat coliva? Indicatie, in vremea imparatului Iulian Apostatul (361-363)). Nu am informații din alte țări din Europa, dar cred că situația nu e diferită. De vină e si guvernul care nu a luat nici o măsură să atenueze acest dezechilibru. Poate o puternică promovare si niște subvenții pentru bărbați ar fi fost salutare. 

Discutând despre situația ingrată a bărbaților, ajungem în Largo Carol Gordoni (numele ne spune ceva) când fetele virează brusc pe Via Condoti. Nu parcursesem nici jumătate din Via del Corso și va trebui să schimbăm programul. Pe Via Condotti se înaintează destul de greu, deoarece e o stradă pietonală cu magazine de lux. Fetele nu iartă nici un magazin, trecând de pe stânga pe dreapta. Pentru a le scoate din transă, le propunem o cafea la Caffe Greco. Este o cafenea faimoasă înființata la Roma acum peste 250 ani. Este a doua înființată in Italia după Caffe Florian din Veneția. Aici au băut cafea nume ilustre de scriitori, muzicieni, filozofi din lume. La această prezentare, fetele nu au putut refuza, nu puteam să trecem mai departe. Am fost șocați de prețul cafelei dar în același timp și norocoși că barul nu a fost închis acum 3 ani, când proprietarul imobilului a cerut mărirea chiriei lunare dela 18.000 euro la 120.000 euro. Pe această stradă a locuit până la sfârșitul vieții Marconi, mare inventator și premiat Nobel. Urcăm ușor către Piazza Spaniei. În față, la capătul de sus al scalinatei spaniole se vede biserica franceză Trinita dei Monti si nelipsitul obelisc. Jos in piață o fântână în formă de barcă proiectata de Gian Lorenzo Bernini (era si cazul să-i dăm numele întreg). După o inundație a Tibrurului (nu pot face genitivul cu Tevere) romanii au găsit o barcă aici. Așa se explică totul. 

După ce admirăm piața, fetele propun să ne întoarcem în Piazza del Popolo, prin Via del Babuino, pentru a lua metroul. Cum Via del Babuino e și ea plină de magazine dejucăm planul. Stație de metrou e și aici în Piazza Spania. Pentru a le face să uite de magazine, le propunem să urcăm scările pentru că sus sunt artiști care îți fac portretul în creion. Suntem refuzați scurt. Fac o nouă încercare punând întrebări.

-Ați văzut că pe unele clădiri, fântâni, chiar și capace de canal apar literele S.P.Q.R. Știe cineva ce înseamnă?

(NR Haideti, inca putin, mai avem o zi s-o facem lata, numai miine nu-i poimiine, ca mergem acasa nu-i chiar asa de rau, dar ne vom desparti si asta-i trist)