carte

Nu am mai scris nimic deoarece  am fost in Ro. Am depus cartea la editura. Mai ramine sa ma hotaresc la coperta, aceasta a fost desenata de o prietena f. buna tocmai din indepartata California.

Multe multumiri Gabi!

Pun la concurs, care varianta e cea mai frumoasa?

update: coperta ar trebui sa se potriveasca cumva cu continutul, va prezint inceputul si sfirsitul.

Sfârlează cu fofează

Așa cum orice poveste începe cu „A fost odată ca niciodată“ și orice carte de aviație, care se respectă, începe cu, „zborul, visul de milenii al omenirii“, „Icarus”, sau „pasărea de oțel“, sau cel puțin cu „sfârlează cu fofează“, cartea copilăriei noastre. Aș vrea să trec sub tăcere faptul că eroul principal al cărții, Toader Mândruţă, dintr-o așezare patriarhală (satul Vâltoteşti, comuna Băseşti, ținutul Bârladului), era considerat cam nătâng de cei din jur, pentru că visa să zboare.

Am trăit și timpuri în care o carte de aviație începea la modul, „avionul e o invenție a omului sovietic“, urmând o listă cu realizările acestui om.

Sunt mândru că nu numai omul sovietic a contribuit la inventarea „păsării de oțel”, ci au mai fost și mulți născuți pe plaiuri mioritice care au mai dat un imbold, cât de cât, acestei dezvoltări. Pregătindu-mă a scrie această carte, m-am documentat bineînțeles, în definitiv, cărțile din cărți se scriu, nu(?) și deși istoria aviației române nu-mi era străină, totuși am rămas uimit citind „Romanian Aeronautical Constructions 1905-1974”, o carte excelentă scrisă de Ion Gudju, Gheorghe Iacobescu și Ovidiu Ionescu, și văzând mulțimea aparatelor de zbor dezvoltate în România, mai ales între cele două războaie. În acea perioadă erau peste 20.000 de locuri de muncă în industria de aviație, pentru ca după război să scadă la doar câteva sute. Găsesc interesant faptul că au fost scrise foarte multe cărți despre trecutul mai îndepărtat al aviației românești și mult mai puține despre trecutul mai apropiat.
***************************

Sfârșit

Știu că sunteți un pic triști, se termină această poveste și se termină într-un registru trist. Poate am dezamăgit pe cineva, poate cineva și-a făcut mai multe speranțe în supersonice românești, am încercat doar să arăt realitatea subiectiva, așa cum am trăit-o și am înțeles-o eu.

Sper că unii dintre dumneavoastră vor reuși de acum înainte să construiască avioane, cea mai frumoasă meserie din lume! Lăsați copiii să sfârlează cu fofează.

-Moș Spiru :Vezi tu asta nu a fost o înfrângere, ci o biruință, întâi Lăstunul meu a zburat și tu ai zburat cu el. Știe o lume întreagă, oamenii nu pot fi mințiți multă vreme. Într-o zi Lăstunul meu va zbura liber ca pasărea!

-Cu mine Moș Spiru?

-Cu tine Toadere, cu visurile tale și cu alți flăcăi ca tine, cu visurile lor, fără nici o opreliște!

Și Toader se-nsoară cu Merișor

Și-am încălicat p-o șa și v-am spus povestea așa!

Mulțumesc pentru atenție,

al dumneavoastră

Mihail Calomfirescu, Calu.