Dupa douazeci de ani... draft

update, ... dupa o saptamina, ... se pare ca proiectul pe care mi l-am propus e mai dificil decit am crezut. Nu promit nimic, s-ar putea sa-l continui, sau, la fel de bine, s-ar putea sa renunt la el, asa cum am renuntat de atitea ori la vise, planuri, proiecte.


Motto "dupa 20 de ani regreti lucrurile pe care nu le-ai facut"
Adaptare libera din Mark Twain

Dans une chambre du Palais-Cardinal que nous connaissons déjà, près d’une table à coins de vermeil, chargée de papiers et de livres, un homme était assis la tête appuyée dans ses deux mains.

Derrière lui était une vaste cheminée, rouge de feu, et dont les tisons enflammés s’écroulaient sur de larges chenets dorés. La lueur de ce foyer éclairait par-derrière le vêtement magnifique de ce rêveur, que la lumière d’un candélabre chargé de bougies éclairait par-devant.

-Dar tu cum ai plecat? Ma-ntreaba Dan, sau poate o fi fost Sandu, in nici un caz Nic.

Stateam in juru caminului, nu facusem foc, era un septembrie frumos, asa cum e uneori la munte. Aerul tare insa ne gonise-n casa, seara se lasa cu frig. Ne distrasem toata ziua, ne jucasem ca niste adolescenti batrini ce suntem, tenis cu picioru, ping-pong, tenis-tenis. Si bausem, bausem mult, eram cu totii obositi, dar nu ne venea sa ne ducem la culcare, mai ales mie, mi-ar fi placut sa mai vorbim, de fapt eram cam nevorbit. Planul era sa jucam bridge, asa cum am jucat ani si nopti in sir, cu peste 20 de ani in urma, eram la fix, patru, totusi, mai ales mie, nu-mi venea, la bridge trebe sa te concentrezi si eu, spre deosebire de ei, nu mai jucasem de la plecarea din Ro, mai degraba vroiam sa vorbim.

Si vorbeam, pe undeva, parca ne-am fi despartit ieri, pe altundeva parca eram straini. Anumite gesturi, intonatii, imi-erau extrem de familiale, erau suta la suta prietenii mei de demult, erau dureros de adevarate, altele insa..

Ma cam impleticiam in limba, alcoolul isi facuse efectul, am povestit aici. Am iesit afara sa fumeze Dan o tigare, era ultimul/singurul fumator. Se vedea Crucea, era luminata. Ne-am luat la contrazis, cine si cind a pus lumina pe Cruce? Nic sau Sandu au googlait, pacat, era asa placut sa ne certam.

 

Athos devine contele de La Fere, moșteneste o moșie lângă Blois (moșia Bragelonne) și înfiază un copil pe care îl crește - Raoul (vicontele de Bragelonne), Aramis devine abatele d`Herblay și are o mănăstire, Porthos își cumpără trei castele (din banii soției procurorului) și devine domnul Porthos Du Vallon de Bracieux de Pierrefonds, iar d`Artagnan devine locotenent de muschetari. 

-Ba eu m-am saturat sa curat peste si sa spal vase.

-Si eu m-am saturat sa fac focul, iti trebuie tone de stuf sa fierbi o cafea.

Ne-am bagat cu totii-n cort, era cortul nostru, cortul rosu, cort facut de noi de la inceputul inceputului, Nic tesuse pinza, avea un razboi in curte, l-am cusut, vopsit si impregnat impreuna. Pe Claudia Cardinale n-o luasem cu noi, vroiam sa fim numai noi barbatii. Doua, trei zile nu am mincat mai nimic, statem pe plaur in mijlocul Deltei, mai venea cite un localnic cu lotca si ne mai arunca cite un peste, da nu avea cine sa-l curete. Cindva am dat peste o tabara de copii, ne-am intins la vorba cu profesorii, unu a indraznit sa-i intrebe daca nu au ceva de mincare, nu mai aveau decit niste sos lung, teribil de gustos.
 

D’Artagnan n’avait pas manqué aux circonstances, mais les circonstances avaient manqué à d’Artagnan. Tant que ses amis l’avaient entouré, d’Artagnan était resté dans sa jeunesse et sa poésie ; c’était une de ces natures fines et ingénieuses qui s’assimilent facilement les qualités des autres. Athos lui donnait de sa grandeur, Porthos de sa verve, Aramis de son élégance. Si d’Artagnan eût continué de vivre avec ces trois hommes, il fût devenu un homme supérieur. Athos le quitta le premier, pour se retirer dans cette petite terre dont il avait hérité du côté de Blois ; Porthos, le second, pour épouser sa procureuse ; enfin, Aramis, le troisième, pour entrer définitivement dans les ordres et se faire abbé. À partir de ce moment, d’Artagnan, qui semblait avoir confondu son avenir avec celui de ses trois amis, se trouva isolé et faible, sans courage pour poursuivre une carrière dans laquelle il sentait qu’il ne pouvait devenir quelque chose qu’à la condition que chacun de ses amis lui céderait, si cela peut se dire, une part du fluide électrique qu’il avait reçu du ciel.

Ne-am apucat sa spalam vasele si sa facem mizanplasu. Functionam ca o familie adevarata, nu facea nimeni nazuri, ma gindeam ce ne-am contrat cu 40 de ani in urma cind am fost in Delta. Orice ai spune, de maturizat, ne-am maturizat, fir-ar a draq de maturizare cu mama ei cu tot. Se vedea ca unu sau altu a stat o perioada fara muiere, erau, cu exceptia mea, teribil de indeminatici.

-Sunt extrem de fericit cind ma duc la San Francisco si ma ia in brate aia mica si-mi spune cit de mult i-a fost dor de mine, e adevarat ca dupa cinci minute se ia cu ale ei si uita de mine, a inceput Dan capitolul familie.

Toti aveam copii, deja adulti, majoritatea erau chiar bunici. Chiar daca sunt adulti copii ramin o grija pt. parinti.

*****************

Suna mobilu meu. Nasu la Telefon.

-saru-mina Nasule!

-ce sa va aduc ba, miine?

-ce-ntrebare!? Bautura nasule, bautura, mai ales vin, cu tuica stam bine, spre f. bine, avem chiar aci un baiat de baiat, ne baga tuica, d-aia galbena in butoi de dud, da cu vinu stam prost, f. prost, am luat de toate categoriile, da tot vin de MAT e.

-gata ba, vin miine pa la 11!

******************

Jucam tenis cu picioru, doi la doi, e drept ca terenu-i plin de bolovani si denivelat, da nici picioarele noastre nu-s mai directionate. Sandu, pune muzica, intotdeauna el era cu muzica, chiar avea un Tesla, era invitat la toate ceaiurile. Vine don't forget to remember me, dont forgeeeet to riiiimember mi... schi Stina de Vale.. ma cam inteapa la lingurica..

****************

Bate-un vânt pe ulicioară
peste inima amară,
bate-un vânt prin ţigănie
peste inima pustie,
vânt uşor de primăvară
cu parfum de domnişoară.
Treci vântule fără teamă
că nu te mai bagă-n seamă
nici-o pirandă-mpudrată
cu buzele de muşcată!
Poci, tu vântule, să treci,
că focul lor n-o să-l seci
şi nici lacrămile lor
după Rică din Obor!

Ba Nic, scoate ba chitara si da-i........... Girbova, Clabucet

 

****************

Un Fragment dintr-un roman fluviu dedicat intilnirii dupa 20 de ani. Intilnirea a vut loc acum un an, la Busteni, atit mi-a luat sa-mi sedimentez gindurile.

Pun acest roman fluviu in dezbatere publica, putinii mei cititori pot hotari continuarea sau nu. In caz de continuare bag si poze, multe poze.