O orgie.. de vara.. cu rosii

In frageda pruncie printre altele, multele meserii pe care le-as fi practicat cind ma fac mare, tare m-ar fi tentat ceva cu natura, paduri, plante. Acum la batrinete, la vremea cind incep sa dau in mintea copiilor, mi-am realizat o mica parte din vis. Si daca tot m-am apucat de ceva, pai mentalitatea mea de cercetator mi-a zis ca o sa fie cea mai tare din parcare.
Doamnelor si Domnilor, va prezint, in premierea mondiala, cele mai tari, mari, gustoase rosii crescute cindva in Germania, fara nici un fel de stropire, fara nici un fel de ingrasaminte, crescute pur si simplu.
Modestia ma-mpiedica sa redau laudelor criticilor de arta, de la vecini, la prieteni si chiar si cineva, f. drag mie, care pin-acum nu a mincat niciodata o rosie... Sa lasam imaginile sa vorbeasca.
P.S Pt. cei interesati as putea reveni cu explicatii stiintifice privind soiurile cultivate si alte detalii tehnice. Mentionez insa ca elementu principal a fost o imensa pasiune, iubire, ca unde nu e iubire, nimic nu e.

O poveste frumoasa, cu pilde, neadevarata; Cina cea de taina

Povestea ce urmeaza e f. veche, da noi, inginerii, la fel ca barbatii inselati, aflam ultimii. Cica Leonardo da Vinci s-a caznit sa picteze Cina cea de taina. La inceput a mers struna pina a ajuns la Iisus, pur si simplu nu avea inspiratie. Cred ca stiti ca noua, creatorilor, ni se-ntimpla sa stam cu ochii pierduti si sa asteptam sa vina muza sa ne inspire, si asteptam, si asteptam. Unii asteapta toata viata. Cica Leonardo a avut insa noroc, a intilnit un gradinar care avea o mutra care corespundea exact imaginii lui Leonardo despre Iisus. L-a rugat pa tinaru respectiv sa-i stea model. O vreme lucrurile au mers cu mult spor, da a ajuns din nou la o chestie nasoala, figura lui Iuda. A tot aminat sa se apuce de el. A tot pictat la decor, la tavan, a tot corectat ici pa colo, e absolut omeneste sa amini o chestie, nu lasa pa miine ce nu poti face azi, lasa pa poimiine. Ma rog, au trecut anii, intimplator gaseste un cersetor care statea la marginea santului, cu o figura chinuita, vinovata, ca atunci cind te scoli dimineata dupa betie. Il roaga sa-l insoteasca si, pt. o mica rasplata, incepe sa-l picteze. Respectivu se trezeste un pic si-si aminteste ca a mai fost in aceea incapere si ca a mai facut jobu de model.
Era aceeasi persoana care fusese model pt. Iisus.

Morala? De regula dintr-o poveste cu pilde fiecare isi scoate morala care-i convine. Un abstinent ar spune, „vezi ce face bautura?“, altu „urita-i batrinetea“, „la munca ba“, „mai terminati cu zugravii“, „Leonardo a fost homo“, si, in sfirsit, altii mai profunzi ar incepe sa filozofeze.
Vezi domne ca-n fiecare dintre noi e si bun si rau, distanta dintre bine si rau e atitica, sau cei extrem de profunzi ar zice, da de ce nu spunem povestea invers, intii a fost model pt. Judas si mai apoi s-a cumintit, si a ajuns Jesus.