Amintiri din copilarie

Frinturi dintr-o conversatie pe blogu Antonesei
*******************
n-am auzit de frun poiet care sa fi copilarit la mahala.
La mahala nu e loc de pasarele, de poienite, e razboi, e lupta.. si unde mai pui ca si io m-am nascut la 1,8 kg, jur, nu e misto.. (paranteza, blogu asta e ocupat de avortoni) eram tare slabanog, lucru extrem de dezavantajos la mahala.
Da, am invatat ca un om dastapt reuseste intotdeauna sa domine unu voinic. Drept urmare multimea de copii de mahala, ca erau multi, tare multi, erau fascinati de radio construit de mine cu galena, de trotinetele construite din rulmenti, doua scinduri, o cutie de conserva, de tunurile si arcurile .. proiectate si construite.. sa construiesti hotoaice de caioase, (adica un dispozitiv cu care poti fura caise), sau prajina cu lipici sa prinzi porumbei, sau sfori cu ceara sa prinzi gargauni, si multe alte dispozitive, casute, aparate si masinarii.
Si cind nimic nu mai mergea, faceam inghetata, bunicii erau cofetari, duminica mergeam cu bicicleta si cumparam un bloc de gheata, ca n-aveam frigider, mai apoi invirtem, citeva ore bune, compozitia bunicilor, copiii mahalalei priveau prin gard si strigau “tigane, cind e gata inghetata?”, cindva ieseam la poarta si imparteam, mai ales ca mie nu-mi placea inghetata.
*******************
InimaRea, pai erai boier, stateai central, eu bagabondam pa Drumu Gazarului, acum e acolo cartieru berceni, da pa vremea aia nu erau dcit citeva case si-ncepea porumbu sau cite o vie. Nu aveam canalizare, mult mai tirziu s-a pavat strada cu pietre de riu. Pina la “Sosea”, asta insemna Soseaua Oltenitei, pe unde mergea tramvaiu 21, cam pe unde e acum Multivalenta, mincai o piine, de abia acolo era un telefon public. Acolo mergeam Duminica, la frizer, care ma punea sa spun barba-neagra si varza-acra, se amuza terbil deoarece sunt ririit, cu bunicu, mai apoi la meci, peste drum juca Constructoru, si mai apoi la Griusor, circiuma unde bunicu se facea praf.
In cartier il aveam pe nea Niculaie, care-si pierduse un picior in razboi, fapt ce nu l-a impiedicat sa faca peste 8 copii. locuiau toti intr-o camera, nea Niculaie iesea seara la gard si-ncepea sa-l injure pe Gheorghiu Dej si pa comunisti, trecea sectoristu si se facea ca nu aude. Tinea conferinte de cite doua ore pin-se termina bautura.
P.S Cei din urma vor fi cei dintii, multi “avortoni” chiar daca n-au iesit din spermatozoizi campino, au compensat cu timpu, si eu am facut sport si mai fac si azi la virtsa mea inaintata.
******************************
nea Gheorghe, shocu meu cultural a fost cind am mers la liceu, am facut la Ion Creanga, un liceu mic, doar patru clase pa an, unde se intra greu, pa vremea cind era pe cheiu girlii, linga pompieri, unde fuse un liceu teologic, care dupa ce am terminat eu a devenit iar teologic.
Era tare ciudat ca aveam biserica in curtea scolii, curtea era f.mare cu multi castani, aveam si cantina si internat de fete, profesorii erau cam timizi sa ne faca educatie comunista, chiar din contra, aveam un prof de istorie, care ne invata adevarata istorie. In liceu erau ca. 60% evrei, era inainte de marea emigrare, imagineaza-ti un mahalagiu ca mine in contact cu niste figuri citite, simandicoase, apretate.. din mahala unde conta pumnu sa ajung la argumente si discutii. Norocu a fost ca am cistigat de partea mea muierile, nu stiu daca ai observat, muierilor le plac derbedeii.. da despre asta vom vorbi alta data, deja am depasit copilaria, am ajuns la adolescenta.
****************************

Taranu e pe cimp

Voi incepe cu o banalitate, pe masura ce-mbatrinesti copilaria iti e din ce in ce mai vie, atit de vie ca dai in mintea copiilor. Cine vrea sa citeasca o amintire din copilarie meseriasa click aici

Nici eu nu fac exceptie, am tot scris de modu in care incerc, acum la batrinete, sa-mi satisfac dorintele din copilarie/tinerete, povesteam de bicicletele mele, chiar mi-am luat si o cursiera, am mers doar de citeva ori cu ea, e extrem de tare, am bagat 12 bari in pneuri, dupa citiva km ma apuca durerea de sale. Si acum ma dor salele, da din alt motiv, am sapat, greblat, muncit la pamint.
Ca si asta a fost un vis al copilariei mele, pamintu. Am cumparat o gradina, destul de mica, nu m-am incumetat la una prea mare, nemtii numesc asta "Schrebergarten", numele vine de la un medic Schreber. nu am vazut in alte tari, cred ca e un fenomen tipic german, gradini mici intre 250 si 450m², la marginea sau chiar in mijlocu oraselor. Totu in Germania e reglementat, deci si functionarea micilor gradini, exista o lege stufoasa care zice cum si ce si cit ai voie sa plantezi sau nu. Cica exista peste un milion de gradinari mici, evident toti bagati in "Vereine", cu presedinte, sedinte, cotizatie.

Casuta cumparata e cu de toate, apa curenta, canalizare (WC), curent, pozele de mai sus sunt facute de fostu proprietar, vara trecuta, este f. aproape de casa, doar un km juma. Acum arata un pic cam sifonata, asa cum e gradina la inceputu primaverii, am facut deja trei razoare, am cultivat ceapa si usturoi, intentionez s-o maninc verde, am mai pus castraveti in rasaduri, din astea nu prea se gasesc pe aici, si astept rasaduri de rosii adevarate din RO.

Evident ca se pot face gratare, peste gratare cite vrei! Saptamina viitoare facem inaugurarea cu multi invitati. Va asteptam!

sa ne batem in roboti

De mic copil am fost un lenes, mai ales in diminetile de iarna cind trebuia sa ies de sub plapuma si sa ma aventurez in camera inghetata, sa aduc lemne, sa le aprind, am visat sa am un robot, sa apesi pe niste butoane sau sa-i dai comenzi orale si respectivu sa faca treaba.

Interesant ca denumirea de Robot vine din lb. slava, de fapt din ceha, primii care au folosit aceasta denumire au fost Josef si Karel Čapek, parca ar vrea sa spuna ca astia sunt buni de munca bruta, noi astilaltii intelectualii...

Intre timp visu meu din copilarie s-a cam realizat, exista tot felu de mecanisme si automate, doar femeie robot inca nu s-a inventat, da sunt sigur ca se lucreaza. Interesant e ca luptele, respectiv razboaiele s-au schimbat radical, poti sa fii soldat viteaz stind in fotoliu, in fata monitoriului si sa conduci luptele. De fapt asta e viitoru, tancurile vor fi telecomandate, vapoarele, avioanele, nu va mai muri nimeni, nu va mai curge singe. Iata unu din primele avioane de lupta fara echipaj, proaspat gasit in Flug Revue, cind voi avea chef voi face o descriere a tuturor avioanelor fara pilot, sunt sigur ca asta va fi viitoru, deci uitati F16, Grippen, F35, Eurofighter.

Amintiri, aviatia romaneasca 1992

Aviatia romaneasca in 1992, nostalgii, citeva cifre, gasite in Flug revue

Romaero Bucuresti avea 3100 angajati, IAR Brasov, 3600, Aerostar Bacau, 7860, IAR Craiova, 3800 si mai erau citeva mii la CIZ Craiova, INCREST Bucuresti, nu mai vorbim de TAROM si Aviatia Utilitara.

Oare citi mai sunt azi?