Lacryma Christi del Vesuvio

Pt. cine nu stie Lacrima Cristi e un vin, "questo sacro, antico vino", un vin vechi cintat de poieti

Mary Magdalena and the vine Lachryma Christi,
Were like ghosts up the ghost of Vesuvius,
As I sat and drank wine with the soldiers,
As I sat in the Inn on the Mountain,
Watching the shadows in my mind.
W. J. Turner's poem Talking with Soldiers

Chiar vorbeam zilele trecute de acest vin cu o Umbra din Franta. Am avut ocazia sa-l beau din belsug, acum citiva ani, intr-un concediu la Amalfi (Italia). Venind acasa, am cautat din nou licoarea, da parca nu mai avea farmecu de acolo. De multe ori anumite mincaruri, bauturi, parfumuri sau chiar femei sunt fermecatoare intr-un anumit loc, altundeva nu mai spun nimic. De altfel acest vin nici nu prea are prea multe puncte Parker. Stiti cine-i Parker? Unu pa care nu pot sa-l sufar, unu care a facut un sistem de punctaj al vinurilor si snobii se orienteaza la el cind cumpara. Nu mai spun ca toti incearca sa copieze vinurile cu multe pct. Parker si se ajunge la vinuri uniforme un fel de Coca Parker.

Iata sistemu Parker de punctaj:

• se incepe cu 50 de puncte


• General color and appearance can merit up to 5 points


• Aroma and bouquet merit up to 15 points


• Flavor and finish merit up to 20 points


• Finally, the "overall quality level or potential for further evolution and improvement-aging" merits up to 10 points


• maximum de points 100.

Mi se pare complet absurda aceasta clasificare, da ce sa-i faci, asa sunt americanii!

Ma gindeam insa, ca nimeni nu a indraznit sa faca un sistem de clasificare pt. nefeste, inafara de binecunoscutu 90-60-90, nu exista nimic, de aceea voi incerca io dupa modelu lui Parker:

• Orice muiere primeste 50 de puncte, buna, rea iti faci treaba cu ia, o dusei la moara hotii mi-o furara.


• se ofera intre zero si cinci puncte functie de culoare, 5, bruneta, 4, roscata, 3, blonda, 2, vopsita, 1, nevopsita, 0, cheala.


• Aroma si bouquet, adica daca stie sa gateasca, omleta 2 points, friptura cu cartofi 5, ciorba acra de potroace, 10, ciorba de burta, 15 points.


• Flavor and finish, aici e vorba de comportare in situatii mai intime, nu voi insista, min 0-max. 20 points.


• overall quality level or potential for further evolution and improvement-aging. Iata domnilor, ca doamnele precis nu vor citi, un criteriu extrem de cotoios, care orsicit da 10 points. Potential for futher evolution, daca la vinuri e o chestie stupida pt. ca nu te intereseaza ce potential are vinu dupa ce l-ai baut, la nefeste e vital. Unii spun sa te uiti la ma-sa, desigur e un pct. de vedere! Sau improvement aging, asta chiar ca e important, adica daca la batrinete vei avea o vrajitoare sau o zina buna.

Desigur tratatu meu e doar o schita, un inceput, sunt sigur ca se vor gasi multi specialisti care ar trata aceste aspecte muuult mai stiintific, chiar voi scrie un Apel pt. infiintarea unui institut de cercetare in acest sens, in subordinea directa a presedintelui.

Imaginati-va ce mindrii am fi sa putem spune am o nefasta 100 de puncte nt (neamtu tiganu).

P.S Vor exista precis circotasi care vor spune, pai stai nene, ca n-ai zis nimic de dragoste, desigur dragostea joaca un rol f. important, de ex. io iubesc vinu rosu, sec.

Supliment pt Jiorjiana din Iesi, unde sunt de asemenea multe vinuri si nefeste bune.

Chaord

Ajuns in Germania, cu multi ani in urma, am incercat sa fiu si io neamt. Am fost impresionat de ordinea lor si am vrut sa-i copiez. A fost o catastrofa, pierdeam o multime de timp cu indorsarieri, lipit etichete si cind aveam nevoie de ceva cautam ore in sir, fara succes, deoarece un document poate fi indorsariat la o anumita tema, da poate fi util si la alta. Faceam din timp in timp ordine si aruncam tot ce credeam ca nu voi mai avea nevoie, dovedindu-se la scurt timp ca tocma aia e neaparat necesara.

Deci am revenit la stilu meu, haos total. Birou meu arata ca insulele alea dupa ce a trecut tzunami. Intr-un timp erau tot felu de chinezi prin firma si trebuia sa pitim documentele, am primit de mai multe ori observatii, da le-am spus ca nici un chinez n-ar gasi ceva pa birou meu, haosu e un mai bun ascunzis decit ordinea desavirsita. Cum la virsta mea sunt un fel de tata pt. colegii mai tineri, astia vin des, uneori se face coada, sa ma-ntrebe cite ceva si sa le dau diferite date. Sunt uluiti cind vad ca bag mina fara sa ma uit intr-un vraf de documente si scot exact ce e nevoie. Acelasi haos e si pe discu dur.

Un baiat dastapt Dee W. Hock a inventat cuvintu CHAORD, o combinatie intre CHAos si ORDung. Asta a inventat si sistemu de plata cu carte de credit, lucru nu f. pozitiv, daca ma uit la nefasta si care intradevar te poate baga in haos. O organizare chaordina inseamna sa faci greseli si sa-nveti din ele.

Un exemplu din natura ne arata ca Haosul este de multe ori singura solutie. Sa facem o experienta, se baga in cite o sticla goala sase muste si sase albine, sticlele fiind culcate. Fundu sticlelor se-ndreapta spre fereastra de unde vine lumina. Albinele, un popor organizat si comunicativ, incep sa cerceteze fiecare mm din drumu catre lumina, asa sunt ele programate, deci spre fundu sticlei, pina cind ajung sa oboseasca si mor. Mustele nu au nici un sistem, nici o ordine, zboara de colo-colo, ca d-aia se spune, te misti ca o musca beata si cindva resusesc sa gaseasca iesirea si se salveaza.

Ce invatam din asta? Da o sansa intimplarii, ar putea fi salvarea ta.
Romania mai are o sansa sa depaseasca o tara ordonata si coordonata, sa fuga.
**************
update: Margot Käßmann o preoteasa evanghelica de rang inalt (Bischöfin) a fost prinsa la volan, trecind pe rosu, cu alcoolemie 1.54. Pai vedeti!

Cum n-am mai fost sef

In urma cu mai multi ani ma cheama sefu si-mi zice „Herr Tigane, esti dastapt si arati bine asa ca vreau sa te fac sef“. I-am confirmat ca are dreptate si ca voi scoate firma din rahat. M-au trimis la scoala de manageri. A fost f. interesant, mai ales mincarea si bautura. Intors acasa nefasta chiar a zis, ba tigane da parca arati altfel. Ma reped la oglinda, io ma uit f. rar in oglinda, pt. ca ma deprima, si-ntradevar, aratam mult mai inteligent.
Ma apuc si fac organigrame, planuri Exel de concediu, fac si un jour fix cum invatasem la scoala de manageri. Ii string pa toti si le tin un speech mobilizator. „Ba bagati-va mintile-n cap, puneti curu la munca ca va ia mama dracului“. Idiotii incep sa rida fara sa sesizeze gravitatea situatiei. Drept urmare ma hotarasc sa-i dau pa toti afara ca sunt puturosi si dobitoci. Ma uit pa notitele de la scoala de manageri si-mi dau seama ca nu va fi usor, trebe sa vorbesc cu sindicatu, Betriebsratu, mi se pare prea complicat.
Treaba incepe sa functioneze, munceam de-mi saream capacele si aia se amuzau. Munca e un fel de a spune, cel mai tare ma durea curu de la statu in interminabilele sedinte, ochii mi se rosisera, ca la un peste proaspat, de la Power Point. Micile mele experiente cu dragele mele materiale noi, cercetarile care urmau sa schimbe lumea, erau de domeniu trecutului.
Imi baga in echipa si o muiere, Helga, ceva mai inalta decit mine si un pic mai voinica. Muierea era plina din cap pina-n picioare cu diplome, doctorate. Incerc s-o pun la munca, da aflu cu stupoare ca nu se pricepe la mai nimic, cu exceptia tabelelor Excel de concediu.
Mai trec vor trei- patru ani si iar ma chema sefu mare si-mi zice "Herr Tigane, esti dastapt si arati bine asa ca vreau sa nu mai fi sef, esti un mare specialist si am nevoie de tine ca expert sa nu mai pierzi vremea cu sedinte, asa ca noua sefa va fi Helga".

Parca mi-a luat o piatra de pe inima, m-am convins ca pot o multime de lucru da sunt rau conducator, m-am prins cind am bagat destele-n priza.

Evident ca am avut totusi un puseu de mascul feroce, nu avusesem niciodata o muiere sefa si nu puteam accepta asa ceva. A trebuit sa sacrific o cantitate insemnata din sticlele puse deoparte in pivnita pina m-am impacat cu situatia.
Aflati insa ca sunt extrem de multumit de sefa mea, nu am primit niciodata atitea prime, in bani, cum primesc de la Helga, am scapat sa scriu protocole, invitatii, sa fac planuri, ma amuz in liniste cu chimicalele mele. Am impresia ca Helga ma iubeste.

Nemtii

Traiesc de amar de ani printre nemti si tot ma surprind. De ex. Carnavalu, m-au surprins prin previzibilitatea lor. Calitatea de baza si totodata defectu nemtiilor e spiritu de organizare. Se organizeaza atit de bine incit o petrecere devine un "Projekt", totu e pus la pct., fiecare se costumeaza, se ride la comanda, toata lumea se distreaza pt. ca e obligata sa se distreze.

Cu citeva zile in urma a fost ziua mea. N-am vrut sa fac nimic, nu mai sunt tinar si nu gasesc ca as avea vrun merit ca am imbatrinit. Cu trei zile inainte de soroc primesc insa un E-mail de la sefa mea. Da recunosc sunt condus de o muiere, voi povesti cindva. Ma-ntreaba ce cadou imi doresc!

Intru in panica, nu aveam nimic pregatit. Trimit o invitatie pe outlook la citiva colegi, sefa o retransmite la inca vro 20.

Paranteza: de Craciun am primit un carton cu vin bun de la o firma. De regula nu avem voie sa primim cadouri. Turcu, curieru postas de casa, care verifica pachetele, si cu care sunt preten, le declara muster si mi le aduce. Cadourile nu au voie sa depaseasca 20 de Euroi. Vinu era cam 240 (6 sticle x 39.90). Nu puteam sa-l iau acasa ca m-ar fi prins la poarta unde se face control prin sondaj si nici sa-l beau ca ie interzis alcoolu in firma. Imi va prinde f. bine. Era un vin Sicilian.

Comand o gramada de bauturi, torturi, aperitive. In pauza de masa se string vor 50. Sefa mea imi da un cadou frumos, citeva carti si o dedicatie pictata cu versuri (vezi scanu). Un coleg tine un toast "Draga tigane, noi toti te iubim, in cele mai cotoiase momente tu gasesti o solutie si ai o poanta care ne descreteste fruntile. Danke, tigane, iti dorim...bla..bla..bla". Atit. Cit ma dau io de cool parca m-am udat un pic.

Sefu, al mai mare din parcare, zice si iel ceva, si-mi da cuvintu, sugerindu-mi sa-mi povestesc devenirea profesionala. Nemtilor le plac extrem de mult toasturile. "Danke pt. cadouri, intotdeauna mi-au placut cadourile, voi proceda ca Regina Angliei, care-i nascuta in iarna da-si sarbatoreste ziua in vara. Asa ca va invit la vara cind vor fi deschise Biergarten".

P.S Priviti poza cu atentie, avionu are roti, mingi de fotbal, aparatu de lipit pe care-l tine "tiganu-n mina" e in forma de sticla.

Emanciparea femeilor

Andere Länder - andere Titten, Sitten (Alte tari, alte tite)

In poza e Lara, printesa "spalatoreselor" din 2010, Bonn

Emanciparea femeii nu a inceput cu doamnele de la Fabrica de confectii care, ne amintim, nu vroiau valuta ci vroiau doar ca cineva sa le futa. Emanciparea a inceput in 1824 intr-o joi. Spalatoresele din Bonn s-au organizat si au luat cu asalt primaria din Bonn. Motivu supararii, nu aveau voie sa participe la carnaval. P-atunci numai barbatii puteau. Cinstit vorbind aveau dreptate muierile, ce fel de carnaval e asta fara femei? Ar putea cineva sa-si imagineze carnavalu din Rio fara femei?
De atunci s-a pastrat aceasta traditie, se numeste Weiberfastnacht, sau Altweiberfastnacht, care se traduce cumva cu noaptea muierilor. Are loc joia dinaintea carnavalului. In aceasta zi muierile au toate drepturile posibile, de care profita din plin, daca prind barbati pe strada sau in circiumi le taie cravatele care ar fi semn al barbatiei. Unii mai schmeckeri si-au facut cravate ranforsate cu fire de otel.
Oricum in aceasta joi e f. periculos pt. barbati sa iasa din casa. Putini isi pot imagina de ce sunt muierile in stare atunci cind se dezlantuie, mai ales dupa cantitati imense de alcool.
De fapt aceasta joie e doar preludiu, cum le place muierilor, de abia apoi urmeaza nebuneala, Carnavalu, care functie de localitate, mai ales in zona Köln, Düsseldorf, Mainz, tine doua, trei zile.
Totu se linisteste de abia Miercurea cenusie (Aschermittwoch).
P.S E de inteles ca voi lipsi o perioada.

Sunt coplesit

Nu pot sa spun nimic, cind ma voi linisti voi povesti.

Opa, inseamna bunic. Cel mai bun bunic din lume!

Cum am devenit barbat!

Motto „Se zice ca un barbat e barbat cind a sadit un pom, a facut o casă si a crescut un copil. Io as adauga ca trebe sa fi avut si un process."

In Germania sunt 1924 de legi, 3440 de ordonante cu 76382 articole si paragrafe , plus inca o multime de legi locale. Legile sunt scrise in germana, ceea ce nu-nseamna neaparat ca fiecare intelege. Pt. a ajuta pulimea exista avocati. In Ge sunt ca. 150000, asta reprezinta unu la 561 de Otto. In comparatie cu USA, unde e unu la 270, sau Italia unu la 454, par putini, da in comparatie cu Rusia, 1 la 7520, sau Vietnam, 1 la 24824, par multi. In comparatie cu doctorii, 1 la 300, sau profesorii de scoala, 1 la 101 par putini. Nu stiu citi sunt in Ro si nici nu vreau sa vorbesc despre Ro, de cite ori spun ceva sunt considerat tradator, sau snob, sau arrogant, communist, prorus, securist, exploatator, sau pur si simplu tigan, ceea ce e de altfel adevarat.

Tare bine e sa ai un avocat bun.
D-abia ajunsesem in Ge si niste preteni, nemti get beget, mi-au recomandat sa iau un avocat care sa-mi rezolve hirtiile. Mi s-a parut ideea buna si m-am prezentat la avocatu lor. Am semnat niste hirtii si am plecat linistit. Au trecut multe luni si nu am auzit nimic, ma gindeam ca atita timp cit nu e nici o veste lucrurile merg bine. Intr-o bruna zi insa, am primit o scrisoare de la autoritati, ca trebe sa parasesc Germania in 2 saptamini, intrucit nu am raspuns la repetatele cereri de a ma prezenta la Ausländeramt si dovedesc neinteres in rezolvarea situatiei. Scrisoarea cadea f. prost, aveam de citeva luni post de ing. si tocma terminasem de aranjat casa, dupa ce am muncit de mi-au iesit ochii la vopsit si tapetat. M-am prezentat la avocat care m-a asigurat ca el facuse totu, da o secretara ramasese foarte gravida si uitase sa-mi trimita hirtiile si sa raspunda autoritatilor. Da nu-i nici o problema, se rezolva, vom da in judecata Germania. M-am simtit extrem de mindru, ma gindeam ca voi cistiga si Germania va intra la inchisoare.

Au mai trecut citeva luni. Am zis ca nu strica sa ma uit si io pa legi si a inceput sa-mi placa, devenind un adevarat hobby de placere. In ziua judecatii de apoi, mi-a luat nefasta un costum de marca “second hand”, mi-am pus palaria pe o parte, ghiulu pa stinga si pantofii mei albi de lac. Am intrat la judecata. Judecatoarea era o muiere faina, Chanel ce mai , mirosea a Dihor si era Pravda din cap pina-n picioare. Cind m-a vazut aproape a lesinat, am auzit-o soptind, “Tulai, ce Ausländer frumos”. Avocatu meu a incercat sa spuna ceva, un lungan jigarit, da judecatoarea l-a stopat si m-a intrebat daca pot vorbi nemteste? Am inceput io sa vorbesc despre Constitutie “Die Würde des Menschen ist unantastbar“, despre pretenia romano-germana, despre realizarile mele. Grefierului i se aburisera ochelarii, judecatoarea ofta si sughita. Am terminat pledoaria, s-a lasat o tacere seaca, se auzea doar sughitu, mi-am scos batista de matase cu monograma de la buzunaru hainei, mi-am suflat mucii si mi-am oprit o lacrima, eram tare emotionat, d-abia acum imi dadeam seama cit sunt de grozav.
Cindva, judecatoarea si-a revenit si a declarat valoarea procesului de 25000 DM si dreptu meu de a deveni neamt. Grefieru m-a invitat acasa la el sa ma cunoasca nefasta-sa si soacra si mi-a spus ca asa Ausländer frumos si dastapt nu a mai vazut.

Am primit dupa citeva zile nota de plata de la avocat, 10000DM. Am platit cu multa placere.

Vedeti cit de important e sa ai un avocat bun.

P.S La topicu precedent m-am cam rasfatat. Imi cer scuze, eram un pic nervos, nu bausem nimic, am inteles pe dos interventia unui preten ca urmare a unor discutii neprincipiale pe alte cimpii.