luni, 2 august 2021

Romania profunda (VII)

Azi, cum am amenintat mai demult, vom vorbi despre mincare. Imi place sa compar diferitele mentalitati ale popoarelor legate de acest frumos obicei. Nemtii, care sunt campioni mondiali in turism, atunci cind povestesc pe unde au fost incep cu ce au mincat pe acolo. Sa vezi draga, pe Everest, la 6000 de metri era un gratar, care mergea cu putin oxigen, cu carnaciori de lama si cu sare de Himalaia. La Machu Pitchu, intr-o caverna, era un fel de brinza cu gindaci rosii, o bunatate. Am luat reteta si a incercat sa faca si sotia mea, a iesit grozav desi am avut gindaci negrii, nu rosii. In Maldive... In Romania ni s-a servit supa stricata, ii ziceau bors, era tare acra. Si o supa care mirosea urit de tot, era din Panzer, pe care noi il dam la ciine. Romania e o tara atipica, in Romania genialitatea e f aproape de prostie, bunatatea de rautate, frumusetea de uritenie si tot asa si cu mincarea, mincarile gustoase sunt alaturi de porcarii. Romancele sunt bucatarese de clasa. Daca ati mincat vreodata ceva pregatit de Irina, o prietena, n-o stiti voi, veti intelege de ce se spune arta culinara. Chiar si barbatii sunt grataragii de clasa. Cit de bine se maninca de casa, atit de prost se maninca la restaurantele pe marginea drumului. Si poti vorbi de noroc daca scapi intreg. Anul asta a lovit-o pe nevasta. Si-a dorit ciulama, ei nu ii iese niciodata. Era asa de sarata ca cred ca s-a terminat toata solnita de Himalaia. Pentru doua zile si-a schimbat numele din ciupita, (de tintari), in c----asa. Eu am mincat niste ciorba de fasole. O zeama f limpede in care am gasit cu greu si doua boabe de fasole. Am mai luat hamsii, erau atit de amare ca le-am luat cu noi si nici ciinii nu au vrut sa le manince. Chiar la restaurant scump, Pescarus, in Herastrau, am mincat o ciorba de burta care rivaliza cu cea de fasole, la fel de limpede, dar fierbinte. De piine am mai vorbit. Copil fiind mergeam la tara, la Ocnele Mari, unde un fel de ruda avea o brutarie. Nu pot sa spun ce mirosuri ieseau din piinea aburinda. Acum peste tot e doar un fel de guma de mestecat, uneori si extrem de dulce. Fie piinea cit de rea... dar de ce nu poate fi buna? Macar piinea!? Si eu am talente. De ex. castravetii acriti, pun asa de mult suflet ca-mi ies extrem de acrii si de piperati. Ma pricep si la salata de rosii, le tai atit de frumos, cu ceapa, ardei, ulei. Merge si un pic de brinza. Dar de fapt eu as minca toata vara doar rosii cu brinza. Rosiile, dar si galbenele sunt absolut exceptionale, am luat si acasa. Pe aici dai cu tunul si nu gasesti asa ceva. Dar mincarea e fudulie, data viitoare vom vorbi de bauturi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu