Paperclip (1)

Un bun prieten din USA mi-a facut cadou o carte, ca un fel de multumire, deoarece si eu i-am trimis cartea mea. Cartea este „The vanishing paperclips. America’s aerospace secret, A personal account“, scrisa de Hans H. Amtmann, un inginer neamt care a fost recrutat de americani dupa ww2. O carte f interesanta despre care vreau sa povestesc.

Un comic american, Bob Hope, atunci cind s-a adresat dezamagitului popor american care aflase de primul satelit Sputnik, a spus „E f. simplu, nemtii lor sunt mai buni decit nemtii nostrii“. In realitate ar fi trebuit sa spuna, Rusii au mai multi nemti decit noi.
 

Operatiunea Overcast a fost un proiect secret al USA la sfirsitul ww2, cu scopul de a recruta tehnicieni si oameni de stiinta germani, pt. a-si asigura know how acestora si a evita ca acestia sa fie luati de rusi, sau de altii.

Sub codul Paperclip este cunoscuta operatiunea prin care s-a facut transferul prizonierilor de razboi si a civililor in USA, cei mai multi dintre ei oameni de stiinta, sau experti din industrie. Mai tirziu acest cod a fost folosit si pentru incetatenirea acestora in America. Departamentul Joint Chiefs of Staff a emis un document secret la data de 6 iulie 1945 care reglementa aceasta operatiune. Totul era pe fondul unor mari greseli facute in trecut de America, la presiunea unor pacifisti, atunci cind, dupa ww1, a demobilizat o parte din armata si a frinat cercetarile in domeniul militar. Americanii erau constienti ca, pe de o parte, tehnica militara se dezvolta in URSSul lui Stalin si, pe de alta parte, aliatii au ramas in urma in anumite domenii ale tehnici militare, cum ar fi domeniul avioanelor cu reactie, al rachetelor etc.

Initial s-a limitat numarul oamenilor de stiinta la 450, care ar fi ramas in USA numai 6 luni, fara familie. In acest contingent nu ar fi trebuit sa se afle nazisti recunoscuti. In 1946 a fost clar insa, ca acestia vor ramine o perioada mai lunga, si chiar si regulile legate de considerarea ca nazisti a membrilor partidului nazist NSDAP, sau SS, au fost cumva mai largite, pentru a justifica prezenta lui Wernher von Braun. De fapt criteriul „nazi“ a ajuns sa joace un rol secundar, importanta era calificarea si competenta subiectilor.

Prima grupa a fost transportata in USA in vara 45. Trebuiau sa fie 100, dar au fost 127. Grupul era format in jurul lui von Braun, care in iarna lui 45/46 fusese (de)tinut in Bad Kissingen (Germania) in hotelul Wittelsbacher Hof si care a fost trimis in USA la inceputul anului 1946. Von Braun avusese inspiratia sa se predea americanilor cu citeva zile inainte de terminarea razboiului. Mai tirziu va spune: "Am pierdut doua razboaie, a treia oara vreau sa fiu de partea invingatorilor". In hotel erau strinsi peste 120 de experti nemti, se spune ca era mare bataie pe savanti si desi hotelul era pazit de americani, totusi, doi francezi au reusit sa intre in hotel sa bata din usa-n usa si sa reuseasca sa recruteze citiva nemti. Englezii, care avusesera o experienta trista cu bombardamentele V2, nu s-au aruncat la specialistii in rachete, nu ar fi fost acceptati de populatie, (in Peenemunde erau in numar de cca. 5000), si s-au limitat numai la citiva specialisti in submarine si avioane. 

Mai tirziu s-a hotarit se se mareasca numarul la 1000, printr-un document semnat de presedintele Truman la 24 septembrie 1946. Populatia americana a protestat impotriva aducerii nemtilor pe pamint american. Americanii reusisera deja sa transporte in USA rachetele V2, aflate in diferite stadii de fabricatie, de la Peenemünde, care de fapt erau in zona sovietica. Sediul cercetarii rachetelor a fost in Fort Bliss (Texas) si White Sands (New Mexico). Intre 46 si 51 au fost lansate 66 de rachete V2. Nota: la programul rachetelor a lucrat si Hermann Oberth, intre 55-58, nascut la Sighisoara, chemat de von Braun, care i-a fost elev.

Echipa lui von Braun, (al saptelea din dreapta) la Fort Bliss

Concurenta era enorma. Americanii reusisera sa ia toata fabrica subterana din Thüringen, desi era aflata in zona sovietica. 
De fapt au existat mai multe programe de recrutare a specialistilor germani:

·        T-Force- program comun englez american

·        Operation Paperclip - 

·        TICOM (cryptography)

·        Operation Alsos, indreptat in special spre bomba atomica

·        Operation Osoaviakhim - programul rusesc.

Francezii au ramas cu buza umflata deoarece zona lor era curatata deja de americani, de tot ce ar fi insemnat tehnica sau stiinta. Paralel cu americanii, rusii au folosit alta metoda. Initial au deportat pur si simplu citiva care le-au cazut in mina. Au vazut ca nu au mare succes cu strategia aceasta. Deci au schimbat tactica, au realizat locuri de munca pt. inginerii nemti, someri si infometati, in Berlin, Leipzig si Dessau. In toamna lui 45 lucrau cca. 5000 de specialisti in zona ocupata de rusi. La 22 Octombrie, dimineata devreme, pur si simplu au fost arestati, impreuna cu familiile lor si peste 15000 de oameni au fost trimsi in URSS. Printre acestia au fost si personalitati cunoscute in domeniul rachetelor, printre care si Helmut Gröttrup, asistentul lui von Braun si aerodinamicianul Werner Albring. Dupa alte surse, rusii au reusit, in total, sa ia in jur de 2000 de specialisti nemti. Picant e ca-n razboiul din Corea, in 1950, s-au luptat F-86 Sabre contra MIG-15, avioane care semanau destul de mult. Ambele avioane aveau chiar acelasi profil aerodinamic, luat de la ME 262. 

Mig 15

Pulqui

Nota: interesant cum se misca ampenajul orizontal dupa aripa, aripa jos, ampenaj sus, aripa mijloc, ampenaj jumate T, aripa sus, ampenaj in T. In acest context ar fi interesant de povestit istoria aripii in sageata, dar nu as vrea sa ma afund prea mult in detalii tehnice, ca nu as termina niciodata.
Strategia rusilor diferea de cea americana. Rusii ii puneau pe nemti doar la proiectare de detaliu, pina obtineau toate informatiile de la ei, in timp ce americanii le dadeau si sarcini de conceptie, management.

USA a preluat toate patentele nemtesti. Se estimeaza ca valoarea acestora ar fi fost de 10 miliarde (1945) dolari. Ca o comparatie, intreg programul Marshall, intre 48-52, a costat 13 miliarde.

Dar si alte tari vroiau o bucata din cascaval. Willy Messerschmidtt a ajuns, cu citiva din echipa lui si cu un geamantan de ozalide, in Spania lui Franco. Mai ales cei care nu erau denazificati au plecat in Argentina. In Argentina a ajuns si ing. sef de la Focke-Wulff, Kurt Tank. Asa s-a construit in Argentina avionul „Pulqui“. Tank s-a mutat, mai tirziu, in India unde a construit Hindustan HF 24. 

Egiptul a devenit si el un centru de adunare al nazistilor. In 1951 Generalul Wilhelm Fahrmbacher a ajuns acolo impreuna cu o echipa de 67 de specialisti. Cei adunati in Egipt erau bucurosi sa construiasca arme impotriva evreilor. Citiva dintre ei si-au pierdut viata in atentate puse la cale de evrei.

Americanii au pornit un nou program „Safehaven“, cu scopul de a impiedica emigratia expertilor nemti in tari ca Spania sau Argentina.

P.S. In Romania s-a rezolvat problema specialistilor mai simplu, cei care nu au reusit sa plece au fost bagati in inchisoare.

***********************************

Cindva, dupa 1990, intr-o vara caniculara, intr-un aeroport din Bucuresti aterizeaza un avion din USA. Din avion coboara Mike, un american de vro 50 de ani, in blugi, insotit de sotia lui, o bruneta originara din Romania. Mike detinea o firma de aviatie in California, specializata in echiparea avioanelor in bussines class. De fapt cumpara avioane de transport „la rosu“, adica fara mobilier interior si le echipa la cererea unora cu bani. Firma mergea f. bine, dar avea o acuta lipsa de specialisti.

Dupa ce s-a racorit in pic, Mike cu sotia au mers la un restaurant in zona Baneasa, unde s-au intilnit cu Stefan, nume schimbat de redactie. Stefan lucra la IRMA, avusese o functie cumva de conducere, firma care construise Rombac. Din vorba-n vorba Stefan ii face o lista de 10-15 specialisti de la IRMA. In urmatoarele zile Mike si sotia se intilneste cu fiecare din cei din lista si alege vro 8. Toti cunosteau f. bine lb engleza si erau certificati de englezi. Pleaca in America si de acolo le trimite celor 8 toate documentele necesare, pt a lucra un timp la firma lui. Cei 8 ajung in America unde sunt tratati dumnezeieste. Platiti f. bine, printre altele fac o excursie, pe banii firmei, cu un avion de afaceri, peste Marele Canion, la joasa inaltime.
La terminarea contractului, de fapt a fost doar o testare, cei 8 s-au intors acasa. Dupa un timp insa, unul dintre ei, doar unu, a fost din nou chemat, de data asta cu familia. A fost primit cu onoruri, luat cu Lear Jet, aterizat pe pista firmei, i s-a oferit casa si tot acolo mai e si acum.

Din declaratia lui Teodor Zanfirescu, din cartea "Povestea mea printre avioane" de Nicoleta Bichescu si Ionut Tomescu, fost dir proiect 93, director CNIAR si dir IRMA "... la Baneasa, pentru BAC 1-11 eram singurii din Europa care mai lucram cu tolii originali britanici. Dupa Revolutie, 600 de salariati numai de la Baneasa, scoliti de British Aerospace, au fost angajati de firma "Bombardier".

Va urma.