marți, 12 ianuarie 2010

Hai sa ne jucam copii!



Sunt un ofticos, ca orice barbat adevarat, ma oftic pa aia care sunt mai dastepti, mai frumosi, mai bogati decit mine. Cel mai tare ma oftica Burt Rutan. Stiti cine-i asta? Nu va voi rapi placerea de a googoli. Vreau doar sa va spun ca-l urasc. Il urasc cel mai mult ca se joaca.
Cind eram copil eram cam sarac si nu prea primeam jucarii, cel mult cite o ciocolata, da nu-mi placea ciocolata. Da-mi placea sa-mi construiesc singur. Aveam o productie de serie de trotinete, faceam pt. toata strada. Se iau doua scinduri, se iau citeva conserve, se desfac si se niveleaza, se bat in cuie ca-ntaritoare in zonele cu effort unitary ridicat, se taie un pic scindura la cap sa-ncapa un ax de lemn pe care se monteaza rulmentu, se unesc cele doua scinduri cu un piron, inca o scindurica perpendicular si gata trotineta.
Burt asta face jucarii tare frumoase. Multi oameni mari au uitat sa se joace. Io nu sunt si nu vreau sa fiu om mare. Vleau sa ramin copil. Vleau sa ma joc.
Dar sa-l lasam singur sa ne povesteasca:
Doamnelor si Domnilor vi-l prezint pe unu din cei mai fascinanti oameni ai secolului, Burt Rutan.

4 comentarii:

  1. si eu vreau sa ma joc!!
    Sa ramanem copii e cel mai important lucru de pe lumea asta!

    RăspundețiȘtergere
  2. In graba sa marturisesc ca jucariile cu care ma mai joc si azi, la varsta mea, sunt calculatoarele. De vreo 11 ani am calculator, sunt la al 4-lea, dar niciodata nu mi-am cumparat unul integral, numai pe bucati pe care mereu le schimb, mereu mai adaug cate ceva. Ieri mi-am luat un hard-disk extern de 500 GB, nu mai aveam spatiu suficient pe ala vechi de 160, ma saturasem sa tot trag pe dvd-uri. Ca sunt de moda veche, n-as arunca la recycle bin nici un fisier, nici o melodiutza, nimic, nimic, nu ma las eu in baza lui Gogal ala, daca maine se supara si nu-mi mai da nimic, eu cu ce raman? Vechea mea dorinta de a avea o biblioteca cu mii si mii de volume, si mii de discuri de vinil, si jucarii multe si teleghidate, si-un atelier unde sa mesteresc toata ziua cate ceva, cred ca se rezuma la mine, si se rezuma bine, la IT.
    Dar intr-o zi un submarin adevarat tot am sa-mi construiesc, cum mi-am dorit cand am citit c-avea capitanul Nemo a lui Jules Verne, si-am sa ma duc cu el vreo 20 000 de leghe pe sub mari, daca nu si mai multe. Avioane nu mai vreau sa-mi fac, is frumoase, dar pe sus pe-acolo e tare multa aglomeratie, pe jos, pe sub ape inca e liniste. Deocamdata va las, sunt foarte ocupat cu transferul de fisiere, apoi fac o defragmentare vechiului hard ca prea se chinuie saracul cu cate are de dus in carca, abia acum l-am mai usurat.

    RăspundețiȘtergere
  3. Yep, am avut si io pasiunea de hobby sa ma joc cu computerele. Problema mea e ca ma plictisesc f. repede de ceva. Atunci cind am inteles cum functioneaza si ce s-ar putea face isi pierde misteru si ma apuca alta pasiune.

    Am marele noroc si in meserie sa am de prelucrat teme f. diferite, e fantastic de interesant sa combini idei sau date din domenii straine intre ele, mecanica cu biologia, chimia, acustica si..si..

    RăspundețiȘtergere
  4. ...şi... şi... şi mai ce, Neamţule?
    Mie-mi place realmente să combin cu alimente şi niscaiva ingrediente, condimente, sentimente adormite-n recipiente (dacă nu cumva absente de essentia şi de ente).
    Altfel, nuş di ce nyinune, când văz omu-n foncţiune că-n grăirea-i nu-i ce pune, mă izgheşte rebeliune şi trec la altă pasiune.
    Da acia, s-o spui drept şi cu mâna strâns la chept, viu că-mi place. N-ai ce-mi face!
    Avion sau calculator, v-am pupat pe monitor!
    Ţoc! Ţoc!
    P.S.
    Uitai, da vă spui acu: Vă iubesc!
    Dacă_nu_nu.

    RăspundețiȘtergere