duminică, 10 ianuarie 2010

FRUMUSEŢEA ADEVĂRULUI ŞTIINŢIFIC

Pot spune ca am avut mult noroc in viata. Nu numai ca am aparut din spermatozoizi campioni da am si avut parte de o educatie aleasa. Degeaba m-am impotrivit cit am putut rigoarei unei invataturi si unei cresteri civilizate se pare ca tot a ramas ceva. Am fost un elev dificil, genul brinza buna in burduf de ciine, d-abia in studentie, printre betii, muieri, fotbal am fost infectat, printre picaturi, de farmecul tehnicii si al stiintei. Norocul vietii mele a fost profesorii exceptionali pe care i-am avut in facultate. Pe fondul unei mici destinderi politice, prin anii 70, s-a incercat renasterea pasaricii Phoenix din cenusa, refacerea industriei de aviatie romanesti care a avut o oarecare glorie intre razboaie. O miscare geniala a fost reactivarea “fostilor”, parte din ei adusi direct din inchisorile comuniste. Voi vorbi cindva de toti fostii mei profesori, carora le multumesc din suflet ca au facut din mine ceea ce sunt si, cum spuneam, daca nu m-as fi impotrivit cu toata forta poate ar fi fost si mai mult. Un leitmotiv al intregii mele educatii tehnice a fost frumusetea.
Prof. Stambuleanu, prof de motoare, proaspat “reabilitat”, iesit din inchisoare, fost ing. la Brasov la celebrul avion IAR80. Mergeam la practica, ne punea sa pipaim piesele “Uitati-va ce frumoase sunt, simtiti-le rugozitatea, razele de racordare sunt ca un popo de bebelus”. Hormonii nostrii ne duceau cu gindu la alt popo da..
Carafoli, marele prof de aerodinamica, „Cind treceti Alpii, (p-atunci nici nu visam sa ajung sa vad Alpii), vedeti cum in urma avionului ramin doua urme ca niste cosite de domnisoara“.
Voi incepe azi cu Prof Radu Voinea. Ar fi desigur o blasfemie sa-ncerc sa vorbesc eu, cu limba mea de lemn, de acest om minunat. Iertata-mi fie obraznicia de a scoate din context citeva ginduri ale omului Radu Voinea, in definitiv cine vrea poate citi totul pe Frumuseţea adevarului ştiinţific vreau doar sa subliniez ce m-a transformat la momentu dat T0, dintr-un derbedeias de mahala, de care nu m-am eliberat complet si nici nu-mi pare rau, intr-un, ca sa zic asa, intr-un ce? Chiar intr-un ce?


FRUMUSEŢEA ADEVĂRULUI ŞTIINŢIFIC
Vă rog să-mi permiteţi ca, în continuare, să fac unele reflecţii asupra cuvintelor profesorului meu, Mihail Hangan: „Rezultatul trebuie să fie simplu şi frumos”, care m-au urmărit întreaga viaţă şi care mă urmăresc şi astăzi. Se ştie că adevărul nu este întotdeauna frumos. Există realităţi care ne dezgustă.
De ce adevărul ştiinţific este frumos?
coincidenţă între modelul matematic şi experiment a fost considerată de Einstein ca unica minune din univers, faptul că natura are aceleaşi legi de evoluţie ca şi cele ale raţiunii umane.
Cum ajung oamenii de ştiinţă să descopere un adevăr?
1 printr-un dezvoltat spirit de observaţie.
2 printr-o analogie între două fenomene, unul cunoscut şi altul necunoscut Gabriela Ţiţeica, profesoară de mecanică teoretică spunea: „Mărul l-a nenorocit şi pe Adam şi pe Newton”!.
3 Se pune întrebarea dacă şansa nu joacă şi ea un rol important în descoperirea adevărului ştiinţific. „Toţi avem noroc; puţini îşi dau seama că-l au”.
4 Se spune că observaţia este modul prin care cercetătorul întreabă natura. Există însă o adevărată artă în a întreba natura.
5 Există şi descoperiri ştiinţifice care au la bază procesul de învăţământ.
“Nu este greu să faci o descoperire ştiinţifică epocală; greu este să-ţi dai seama că ai făcut-o”.
6 Omul de ştiinţă cercetează fenomenele din natură, folosind inventarul de cunoştinţe, pe care le posedă şi caută să-şi explice un fenomen nou, utilizând mai întâi aceste cunoştinţe Cu timpul, adevărul ştiinţific, considerat la început un paradox, devine o banalitate şi este incorporat în inventarul de idei al omului de ştiinţă, pentru a deveni mai târziu, când se face o nouă descoperire, o prejudecată. Şi cercetătorii cu o bogată experienţă cunosc faptul că uneori este mult mai grea lupta cu vechiul, cu cunoştinţe deja asimilate, decât cu noul care, la început, aparent sau nu, contrazice cunoştinţele existente.
7 el a ales numai mărimile importante şi care pot fi evaluate foarte precis (cu toleranţe foarte mici).
8 Marele economist american de origine română, Nicholas Georgescu-Roegen a avertizat în ultimele sale lucrări că, în ciuda teoriei liberalismului „laisser faire, laisser passer” a celebrului economist englez Adam Smith, care admitea existenţa unei „mâini invizibile”, care reglează totul, sunt posibile sisteme economice care pot sfârşi prin haos. Avea şi soluţii care să evite haosul economic, dar din păcate a strigat în pustiu.
+++++++++++++++
Şi la aceste frumoase cuvinte aş adăuga câteva citate din capitolul „Permanenţa frumosului” din volumul „Filozofie şi poezie” (Editura Enciclopedică, 1941 al lui Tudor Vianu):
„Frumuseţea adevărului ştiinţific rezultă din forma sub care ni se prezintă şi tocmai această formă ne cucereşte şi ne îndeamnă să-i pătrundem conţinutul.
In cel mai neînsemnat adevăr ştiinţific, obţinut cu multă trudă, străluceşte parcă ceva din întregul univers, ceva nespus de frumos.
Aparent, omul de ştiinţă pare cel mai îndepărtat de orice preocupare artistică. Şi totuşi, la sfârşitul cercetării, omul de ştiinţă simte aceeaşi bucurie ca aceea care răsplăteşte pe artist. Şi încheie Tudor Vianu: Adevărul, ştiinţific, frumosul şi binele cresc dintr-o tulpină comună”.
omul de ştiinţă extrage frumosul din fenomenul pe care-l studiază.



Multumesc dragi profesori!







9 comentarii:

  1. Bravo, Neamţul meu frumos şi deştept!
    Bravo! Bravo! Bravo!
    Felicitări, felicitări, felicitări!
    Deşi ai scris-o în stilul tău inconfundabil - cu umorul caracteristic şi cu grafia proprie - e o splendidă pagină de recunoştinţă şi, totodată, de punere în lumină a poeziei ascunse, latent, în ştiinţă. Dar să vezi asta, Neamţule drag, trebuie să te naşti cu... ureche muzicală. Altfel, n-ai cum percepe muzica sferelor!
    Nu ştiu de ce lumea îşi închipuie că e mai savantă dacă-şi ascunde faţa umană. Eu nu ştiu multe despre savanţi, dar, din ceea ce ştiu, am dedus că cei mai tari savanţi au fost, în sinea lor, un fel de poeţi nebuni.
    Cum, de altfel, tot o prejudecată este şi că umanioarele nu ţin de ştiinţă. Păi, gramatica, teoria limbii, lingvistica, estetica, poetica sunt universale, ca matematica, fizica, tehnica. Darămite grafica, pictura, muzica sau gimnastica!!! Ele-şi restrâng aria de acoperire abia când se restrâng la particluarităţile unei naţii anume, altfel... sunt bun comun!
    Hai să-ţi zic ceva:
    M-a sunat zilele trecute unul, că, nici mai mult nici mai puţin, să-i ”fac” 3 până la 5 poezii în vers alb (auzi!), nu de-astea, cu rimă, că-s desuete, că vrea el să mă bage în nuştiucare antologie. Maaaaamă, am crezut că văd negru: Unde să mă bagi dumneata, domnule? Vezi să nu te bag io! Cum adică să-ţi ”fac” nişte poezii???
    Nu ţi-aş fi spus asta, prietene, dar mă gândeam să te previn, în caz că-ţi va cere vreunu să-i ”faci” on avion numa c-o areapă... Că, la câţi nebuni bat cărări ştiinţifice - cum şi pe alea poetice, în egală măsură - te poţi aştepta la orice.
    Pup la tine, Neamţule drag, îmbrăţişez la doamna Mihaela, şi te felicit încă o dată, cu mare mulţămită pentru gândul bun.
    A, şi să nu uit o chestie:
    Spune, rogu-te, lui Yep că da, îmi poate spune - chiar îl rog să-mi spună - ”Inimioară”...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce-i adevarat si frumos e neaparat si bun, asa ca unde se intalneste stiinta cu arta, acolo as vrea sa ajung, de cand ma stiu. Matematica si literatura mi-au fost prime calauze, dar cand numerele uitau de categorii sau categoriile nu voiau sa stie de numere - incluzand aici si categoria cea mai draga fiecaruia, a Unuia care se reflecta pe sine in tot atatea chipuri cate fiinte umane sunt, parca le lipsea ceva amandorura, despartite fiind. Abia cand le-am intalnit intr-un domeniu al cunoasterii si creatiei umane pe-amandoua, am zis: stop, e cazul sa m-asez si eu, aici. N-am sa va vorbesc despre el, am sa spun doar ca, ca si simbol al frumusetii si-al adevarului stiintei concretizat intr-o minune tehnica, tot la un avion reactor supersonic ma gandesc, un MiG35, un F22, pasare umana-n zbor...
    P.S. Inimioara, of, of! Iti multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  3. Marcelo, aia cu comanda poeziilor imi aminteste de povestea unui cunoscut, pictor de o anumita notoritate. O cunascatoare de arta i-a comandat un tablou cu mult rosu ca se potrivea cu mobila, pictoru i-a zugravit ceva rosu, doamna a fost incintata.

    RăspundețiȘtergere
  4. yep. avioanele sunt frumoase pt. ca pe undeva sunt obligate sa fie frumoase. Frumos e sa creezi frumusetea fara sa fi obligat de legile aerodinamicii sau alte legi. De ex. am facut odata, pa vremea cind eram muncitor necalificat in Ge, o masa/dispozitiv de frezat lemne, tare surprins am fost cind patronu a zis Schön si era intr-adevar frumoasa desi nu am incercat in nici un moment s-o fac frumoasa, asa a iesit!

    RăspundețiȘtergere
  5. pe ce adresa as putea trimite foto, daca doriti, bineinteles. Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  6. Sotu' meu zice ca ati fi fost niscaiva colegi de generatie pe la aerospatiala aia.
    Si el a avut profesorii laudati de tine.
    E mica lumea, nu-i asa?

    RăspundețiȘtergere
  7. Viorico, sotu tau e un norocos si la profesori si la nefasta:)

    RăspundețiȘtergere
  8. Imi mergeti la suflet!
    Sambata am avut intalnirea de 35 de ani de la terminarea liceului. A FOST FABULOS.
    Mentorul meu spiritual , frofesorul de fizica , a fost magistral la cei 80 de ani ai sai.
    De aceea va multumesc pentru postare. Nu am ce sa comentez .
    Vreau sa spun ca daca sunt azi un om implinit , cu o cariera stiintifica si in primul rand INGINER se datoreaza unor oameni ca Acad. Radu Voinea (chiar daca nu mi-a fost profesor)sau ca Prof Stoian Iustin , profesorul meu de fizica de la Liceul Dante Arigheri din Bucuresti.
    Asemenea subiecte si cum au fost scrise reprezinta pentru mine o mare bucurie!
    Multumesc!
    PS. Mi-am permis sa dau un link cu aceasta postare pe blogul avp-ului unde combatem impreuna din cand in cand
    poate inteleg ceva si unii ditre cei care posteaza pe acolo.

    RăspundețiȘtergere