miercuri, 17 mai 2017

carte

Nu am mai scris nimic deoarece  am fost in Ro. Am depus cartea la editura. Mai ramine sa ma hotaresc la coperta, aceasta a fost desenata de o prietena f. buna tocmai din indepartata California.

Multe multumiri Gabi!

Pun la concurs, care varianta e cea mai frumoasa?




update: coperta ar trebui sa se potriveasca cumva cu continutul, va prezint inceputul si sfirsitul.

Sfârlează cu fofează

Așa cum orice poveste începe cu „A fost odată ca niciodată“ și orice carte de aviație, care se respectă, începe cu, „zborul, visul de milenii al omenirii“, „Icarus”, sau „pasărea de oțel“, sau cel puțin cu „sfârlează cu fofează“, cartea copilăriei noastre. Aș vrea să trec sub tăcere faptul că eroul principal al cărții, Toader Mândruţă, dintr-o așezare patriarhală (satul Vâltoteşti, comuna Băseşti, ținutul Bârladului), era considerat cam nătâng de cei din jur, pentru că visa să zboare.
Am trăit și timpuri în care o carte de aviație începea la modul, „avionul e o invenție a omului sovietic“, urmând o listă cu realizările acestui om.
Sunt mândru că nu numai omul sovietic a contribuit la inventarea „păsării de oțel”, ci au mai fost și mulți născuți pe plaiuri mioritice care au mai dat un imbold, cât de cât, acestei dezvoltări. Pregătindu-mă a scrie această carte, m-am documentat bineînțeles, în definitiv, cărțile din cărți se scriu, nu(?) și deși istoria aviației române nu-mi era străină, totuși am rămas uimit citind „Romanian Aeronautical Constructions 1905-1974”, o carte excelentă scrisă de Ion Gudju, Gheorghe Iacobescu și Ovidiu Ionescu, și văzând mulțimea aparatelor de zbor dezvoltate în România, mai ales între cele două războaie. În acea perioadă erau peste 20.000 de locuri de muncă în industria de aviație, pentru ca după război să scadă la doar câteva sute. Găsesc interesant faptul că au fost scrise foarte multe cărți despre trecutul mai îndepărtat al aviației românești și mult mai puține despre trecutul mai apropiat.
***************************

Sfârșit

Știu că sunteți un pic triști, se termină această poveste și se termină într-un registru trist. Poate am dezamăgit pe cineva, poate cineva și-a făcut mai multe speranțe în supersonice românești, am încercat doar să arăt realitatea subiectiva, așa cum am trăit-o și am înțeles-o eu.
Sper că unii dintre dumneavoastră vor reuși de acum înainte să construiască avioane, cea mai frumoasă meserie din lume! Lăsați copiii să sfârlează cu fofează.
-Moș Spiru :Vezi tu asta nu a fost o înfrângere, ci o biruință, întâi Lăstunul meu a zburat și tu ai zburat cu el. Știe o lume întreagă, oamenii nu pot fi mințiți multă vreme. Într-o zi Lăstunul meu va zbura liber ca pasărea!
-Cu mine Moș Spiru?
-Cu tine Toadere, cu visurile tale și cu alți flăcăi ca tine, cu visurile lor, fără nici o opreliște!
Și Toader se-nsoară cu Merișor
Și-am încălicat p-o șa și v-am spus povestea așa!
Mulțumesc pentru atenție,
al dumneavoastră

Mihail Calomfirescu, Calu.

vineri, 21 aprilie 2017

Stiri

Iarna a revenit in forta la munte cu viscol si ninsoare. Vremea rea a blocat circulatia pe mai multe drumuri din tara


Stiri Pro TV, 21.04.2017

(Nota mea: cum am spus intr-o postare anterioara, se pare ca incalzirea globala aduce cu sine o racire puternica, saracii dinozauri!) 

Patria  de Mihai Beniuc
Ce-i patria ? Durerea mea de-acum
Că ninge greu în plină primăvară,
Că zace floarea de cireş pe drum,
Că multe boabe n-au să mai răsară.

duminică, 16 aprilie 2017

Porcu si Eurofighteru

Un pui viteaz de porc mistret s-a luat la intrecere cu un Eurofighter, cind acesta decola pilotat de o piloata, Ulrike Fitzer. Un tehnician foarte agil a reusit sa-l prinda... si l-a trimis la o crescatorie..

Noroc de porc!



sâmbătă, 8 aprilie 2017

joi, 6 aprilie 2017

Broaste primavara

Imi amintesc cu placere de niste calatorii prin Franta, cu niste prieteni. Acestia, ceva mai experimentati ca noi cu Franta, ne-au propus, atunci cind s-a facut ora prinzului, sa iesim din autostrada si sa-ncercam sa mincam ceva intr-un sat din Franta profunda. Am gasit ideea buna si nu dupa multi kilometri am descoperit un sat ascuns, uitat de lume. Undeva un mic restaurant. Mirosea f. bine, era f. bine populat cu bastinasi veseli. Conform unui principiu incetatenit in grupul nostru, in asemenea ocazii nu comandam ceva special, ci ii rugam pe ospatari sa ne aduca ce le place lor, si ce e specific locului. In cazul de care vorbesc ni s-a adus ceva absolut exceptional, initial nu am stiut ce e, dar am aflat rapid ca e vorba de broaste. Rar am mincat ceva asa de delicios.
*******************
Cindva, intr-o primavara, in Germania, mergeam la munca cu masina, dimineata devreme. Deodata era blocata strada, dau sa-ntorc si inapoi se blocase. Incepusera broscutele sa se plimbe, cineva anuntase politia care blocase strazile. Am coborit din masina, si impreuna cu mai multi soferi nervosi am ajutat broscutele sa treaca strada. Am aflat ca orasul stia de acest fenomen si construise, cu bani grei, tunele pe sub sosea. Se pare insa ca broscutele nu aflasera de aceste tunele sau, poate, nu le placeau si foloseau traversarea soselei. Unii ziceau ca ar fi trebuit luminate, dar altii ziceau ca le bate lumina-n ochi ca ele merg doar noaptea, desi era ziua. Eu am lansat ipoteza ca sunt zapacite de cap, fapt care mi-a atras niste priviri cumva patimase de la o doamna grasa cu Mercedes. Am aflat ca de fapt muierile merg si-i cara-n spate pe masculi cu scopul de a ii exploata. Unele mai prevazatoare cara chiar mai multi. Nu mi se pare o chestie cavalereasca.
Kröten überqueren die Straße: Die Weibchen tragen die Männchen während der Wanderung auf dem Rücken spazieren. (Quelle: imago/Karina Hessland)
Tot cu aceasta ocazie am aflat ca sunt protejate de lege si daca le faci ceva o patesti. Chiar a existat un proces celebru, in care cineva care avea o balta-n gradina, a fost acuzat ca tulbura linistea publica prin oracaitul broastelor. A fost condamnat sa permita broastelor sa oracaie numai pina la ora 20, un lucru cumva impotriva naturii broastelor, care oracaie noapte. Incercarea acestuia de a le elimina prin importarea unor barze a fost considerata o crima impotriva umanitatii. A incercat sa acopere noaptea iazul cu o patura, masura criticata masiv de anumite organizatii. Din fericire proprietarul a murit de inima rea.
*************
Ieri dimineata am mers in gradina sa intru-n pivnita, sa-mi scot bicicleta. Pe trepte era o broscuta. M-am facut ca nu o vad. M-am uitat in stinga si dreapta sa vad daca m-a observat cineva. Am renuntat la bicicleta si m-am intors in casa tragind obloanele. M-am documentat masiv si am aflat ca la ora prinzului, cind straluceste soarele si e uscat, acestea se ascund prin tufe. Mi-am luat curaj si am mers din nou acolo. De data asta erau trei, insotite si de o sopirla, cred ca nu citisera aceleasi studii. Nu cunosteam legile despre protectia sopirlelor asa ca m-am intors in casa. Azi n-am indraznit sa trec pe acolo. Va voi tine la curent.

Nu stiu de ce, dar imi amintesc de Franta si ce gustoase erau!

marți, 21 martie 2017

Cele mai tari rachete

Americanii au, cu sau fara Trump, cele mai tari arme. Mai ales rachetele impresioneaza prin precizie, eficienta, o adevarata minune a tehnicii. Rachetele Patriot, dupa cum le spune si numele sunt cu adevarat patrioate. Nu de mult gen. David Perkins a laudat, pe buna dreptate, aceste arme care au reusit sa doboare, fara sa lasa nici o sansa, un dusman groaznic, un quadcopter. Quadcopterul a fost extrem de parsiv, s-a furisat hoteste, un las, daca era ceva de capul lui, asa ca Fat Frumos, s-ar fi angajat in lupta dreapta, dar a fost nimicit in bucati foarte mici.

Desigur exista tot felul de indivizi care cricnesc, cica Patriot costa 3 milioane si dorna ca. 200 de dolari, dar oare conteaza aceste socoteli meschine cind e vorba de libertate? Cica teroristii au inceput sa cumpere pe Ebay drone.

P.S Nemtii au o vorba "mit Kanonen auf Spatzen schießen" adica sa tragi cu tunul in vrabii!

vineri, 10 martie 2017

D-ALE CERCETĂRII

Un text scris de un fost coleg, nici macar nu stiu de cine, dar ar fi putut fi scris chiar de mine.


Autor: un martor onest
PREAMBUL
Întâmplările care fac obiectul acestei modeste scrieri sunt reale, iar protagoniştii ei, inclusiv subsemnatul, pot depune mărturie şi la HAGA că lucrurile s-au petrecut întocmai.
În primăvara anului de graţie 1989, nimic nu prevestea marea zăpăceală din decembrie. Drept urmare, românii paşnici îşi vedeau conştiincios de treburi cu sârguinţă, fără nici un rost şi lipsiţi de speranţa că se va schimba ceva. În aceeaşi notă, un grup de tineri cercetători de provincie pregăteau împătimiţi o prezenţă, care se va dovedi memorabilă, la o manifestare de prestigiu în capitală (unde încă se mai putea cumpăra salam şi unt), în care să-şi prezinte rezultatele trudei lor entuziaste pe tărâmul cercetării.