miercuri, 20 aprilie 2011

Paste fericit!

God's Politics, by Jim Wallis
One of the most offensive elements of the neocon rape of America is their dragooning Jesus to validate their politics of hate and exclusion.

Stateam de vorba cu unu altu, acum ca-i vremea lu Hristos toti se lauda ca e de-al lor. Mai ales astia care se ocupa cu politica, aia de stinga, comunistii, spun ca de fapt Iisus a fost comunist, de fapt numa comunistii erau in stare sa hraneasca un popor cu o singura piine, altii spun ca in nici un caz nu putea fi comunist, ci numa de drepta, ca cica astia sunt harnici si dastepti, unii spun ca ar fi fost stingaci, ca atunci cind zice daca primeste o palma pe obrazu drept intoarce si stingu, numa un stingaci te poate plezni pe obrazu drept. Cica d-aia nici nu a putut mosteni meseria de timplar a lu ta-su ca era stingaci. Altii sunt tare mirati de faptu ca nu se stie nimic despre aventurile lui cu muieri, cica ar fi fost... s-au scris tone de carti si s-au facut zeci de filme, biserica spune ca Iisus nu ar fi fost nici de stinga nici de dreapta ci ar fi fost neutru, cica isi permitea, se dadea mare cu ta-su. Am citit de asemenea studii despre tehnologia cuielor folosite, in ge piroanele se numesc uneori Jesusnagel.

Ma rog, toti trag de el si spun ca e de a-l lor, io pot doar sa spun ca mie mi-a fost intotdeauna simpatic, mai ales atunci cind am auzit ca a transformat apa in vin!
Sf. Apostol Pavel zice: "Sa se cerceteze omul pe sine si numai asa sa manance din paine si sa bea din pahar".
Aceasta este o problema spinoasa, caci se intampla de multe ori sa se marturiseasca crestini care fac pacate mari cum ar fi betia, curvia, mandria, ferirea de a face copii, fumatul etc.

-Daca in noaptea dinaintea Sf. Impartasanii, crestinul a avut un vis desfranat se mai poate impartasi ?
Nu se poate pentru ca in acest caz este necuratie.
-Ce se ia dupa Sfanta Impartasanie: anafora, agheasma mare, mica sau vin?

Paste fericit!

joi, 14 aprilie 2011

A venit primavara

Umblind hai-hui prin bloguri am descoperit o perla, politica semintelor , nu, nu va recomand blogu respectiv, in schimb autoru, "Radu", m-a emotionat profund, emotie care vreau s-o impartasesc cu tot poporu. Am julit textu, fara sa-i cer voie, da am dat link, sper sa fiu iertat. +++++++++++ Politica seminţelor Radu P. · aprilie 14, 2011 · 6 Comentarii Naţionala A venit iarăşi primăvară (ştiu că inginerii de texte nu recomandă să începi un text cu o propoziţie atît de mălăiaţă, dar lăsaţi-mă să-mi tihnească bucuria). Tot cerul bătrîn şi zdrenţăros, care părea gata-gata să se prăvălească pe pămînt, s-a luminat. Norii uriaşi, cenuşii, ce l-au acoperit cît a ţinut iarna, au lăsat loc unei zări larg deschise. Peste tot lucesc băltoacele în soare. În vîrful nucilor din grădini graurii fluieră de zici că-s oameni, atrăgînd grăuriţele cu fluierături care de care mai ademenitoare. Prin pomii mai joşi botgroşii vor să le dea replica, dar nu scot decît nişte piuituri caraghioase. Oamenii au ieşit prin grădini: se aprind focuri, se sapă, se fac straturi, se pun aracii la vie. Fumul din grădina noastră se încolăceşte într-o parte şi-n alta, trece peste garduri, amestecîndu-se cu fumul din grădinilor vecinilor. Vorbele trec şi ele peste gard dintr-o parte în alta. Se discută de războiul din Libia: - Vai, săracii oamenii ceia, îi face una cu pămîntu’ cu bombardamentele. Da’, tanti Săndică, avei mata un chitonag de fier, îl mai ai? întreabă vecinul din stînga. - Ţi-l dau acuma, Lică, zice mama. - Parcă ce: îi mare lucru să ne bombardeze şi pe noi? Ruşii îs la o azvîrlitură de băţ. Nici n-apuci să pui ceapa şi boaf! bomba peste noi. Mai vrea cineva nişte harpagic, că mi-o mai rămas? zice şi vecinul din dreapta. Îndreptîndu-şi şalele trudite, mama se uită în zare înspre dealul neguros al Păunului, parcă să vadă dacă nu vine vreun avion de bombardament. De-acolo, dinspre dealul Păunului, i-au aşteptat tomeştenii mei pe americani. Cînd eram mic, mă ducea tata la tuns la Ţîrlică. De fapt, nu-i îi era lui de tunsul meu, ci de faptul că acolo se întîlneau mai mulţi, discutau politică şi buchiseau un ziar, încercînd să ghicească un singur lucru: cînd vor veni americanii! „Uite aşa – trasa o linie cu mîinile prin aer nenea Mihai, fratele tatei – o să vedeţi cum coboară tancurile americane pe dealul Păunului. Pîr-pîr-pîr! Pîr-pîr-pîr!”. Ş-au tot aşteptat ei mai multe cincinale, dar americanii n-au mai venit. - Vai, săracu’, cum i-o tăiat gîtu’ lu’ ceala în Afganistan. O înnebunit lumea; da’ nu mai ai nişte ceapă nebună, Mariane? Să-mi dai şi mie vreo două fire. - Îţi dau, tanti, cum să nu-ţi dau. Sape, hîrleţe, chitonage, seminţe şi vorbe trec peste garduri. Şi fumul trece peste garduri. Deocamdată. Cît o să-l mai lase comisarii de la UE şi or să ne mai dea voie să facem focuri prin ogrăzi şi prin grădini. Cică o lege cu „fumăritul” au şi dat, dar deocamdată nu se pune în aplicare. După aceea… Deocamdată timpul are iarăşi răbdare cu noi. Nu mai sînt nici cincinale…Porcii îi tăiem tot ca înainte şi ca de totdeauna. Chişca e tot chişcă, vinul e tot vin, iar ţigăncuşele de pe Valea Lupului sînt la fel de ochioase şi şturlubatice ca şi în urmă cu o sută de ani, chit că acum vorbesc la mobil: „Ce face mă-ta, fa?”. Le cheamă la poliţie, ca să le mai astîmpere. Uneori domnii poliţişti le ţin şi noaptea, ca să le… cerceteze. Ca şi tovarăşii miliţieni de dinainte, ca şi domnii jandarmi de mai dinainte… Ocupaţi cu răsăditul, cu săpatul, vorbim de Afganistan, compătimim pe japonezi, după care libienii îşi primesc şi ei partea de compătimire. Şi ne dăm cu părerea peste garduri ce şmecherie mai pun la cale americanii. Fiecare contribuim cu cîte ceva la bunul mers al însămînţatului şi al războiului. Straturile se aliniază frumos ca nişte falange macedonene, seminţele îşi ocupă locul lor în tranşeele minuscule. Iar cartofii-grenade se ascund în nişte biute mici din pămînt reavăn. Pe cerul slobod, scînteietor se hîrjoneşte o pereche de porumbei. Numai prostul nostru de cîine o ia beat de fericire de-a curmezişul prin straturile abia întocmite. - Huo, turboiule, aruncă mama cu bulgări după el. Pe urmă îl scuză către mine: Îi bucuros şi el, săracu’! - Mergem să mîncăm? zic. - Nu mi-a mînca. E aşa de frumos afară…

N-am putut rezista si am facut si eu niste comentarii: 1 neamtu tiganu 14 aprilie 2011 la 21:12 Acum nu stiu daca textu asta se potriveste pe un blog de dreapta, poate ar fi mai bine pe unu de stinga, mie insa, imi trezeste amintiri ale unui trecut pe care nu l-am trait, deoarece sunt baiat crescut la mahala de capitala, nu am avut gradina si nici lot. Vi s-a intimplat sa fiti sigur ca o anumita intimplare a fost traita de voi desi nu ar fi fost in nici un fel posibil? Vorba aia, imi amintesti de ceva ce nu am stiut. Probabil ca in alta viata am fost taran, gradinar. De fapt mai am un sigur dor, am facut avioane, masini teribile, high tech, inventii, am umblat in lumea larga, tare mi-as dori sa pun niste “arbagic”, cred ca n-am gresit caligrafia, niste saminta de castravete, rosie si sa ma uit la ele, vorba poetului, sa ascult iarba cum creste.


++++++++++++ Radu mamii, Radule, m-ai lovit la lingurica cu postarea asta, bre sa stii ca io sunt mare om de stiinta, ma pricep la multe chestii, imi dau astia o caciula de bani, da nu am priceput niciodata, si nici nu am spus la nimeni, cum draq dintr-o saminta pusa-n pamint, ma rog, ii mai dai putina apa, iese domne o rosie, un castravete, un dovleac? Io nu pricep si pace! Nici nu cred ca-i adevarat, cred ca-i vrajitorie! Cum ar fi daca am baga o saminta din asta si ar iesi o masina, sau un avion, sau un tren, sau macar o muierusca…


++++++++++++ nea Radule, scuze ca trebe sa revin, you make my day, cum zice moldoveanu, ai scris f. misto, nu stiu ce cauti printre exaltatii astia din lupta dreapta. Imi amintesti de unu din cei mai buni preteni, un moldovean, Gheorghe, nu ne potriveam de nici o culoare, eu eram schmecker de Bucuresti, Mitica, el ala care ofta de via lu ta-su, care fu chiabur. Eram amindoi ingineri de aviatie, destul de buni, eu ajunsesem din pasiune, el de nevoie, cum povestea adeseori, daca nu i-ar fi fost luata padurea lu ta-su, ar fi ramas acas la boi, cum zice poetu, n-ar fi trebuit sa se prostitueze ca ing. El a plecat in Italia, a facut cariera misto, la Aermachi, tot timpu a zis ca e ceva temporar, a primit padurea inapoi si via, a zis ca mai ramine citiva ani in Italia sa stringa cite ceva, sa-si ia tractor, avea planuri mari, cindva a avut sacu plin, a zis, gata, dupa atit amar de ani ma-ntorc la matca, ti-ai gasit, nefasta nici n-a vrut sa auda de “gumari” si dat la sapa, nici copiii, unu doctor si altu ing, venira si nepotii, asa ca Gheorghe al meu va ramine pin-la moarte un taran la oras.

luni, 11 aprilie 2011

Fotbal: Germania-Romania






S-a deschis sezonu de fotbal, in aer liber, colegii au luptat ca niste eroi sa gasim, in sfirsit, un teren ca lumea. E o placere, o iarba proaspat tunsa, ca-n palma, cred ca mai misto decit stadionu Steaua. Nici nu costa prea mult. Ma gindeam de ce au nemtii fotbal si romanii, nu!

Am tras pe googlemap, in orasu nostru, un cerc cu un diametru de 10km, am gasit in cadru acestui cerc 12(douaspe) terenuri de fotbal regulamentare, cinci pe iarba si restu pe zgura. Pe linga astea, in cadrul aceluisi cerc mai sunt inca multe (nu le-am numarat) locuri de joaca si scoli cu terenuri de sport de dimensiuni de handba.

I-as ruga pe cei din Ro sa-mi dea un exemplu asemanator intr-un oras din Ro.

In Germania sunt 25.805 echipe inregistrate, cuprinzind 6.351.000 jucatori legitimati, adica un jucator la ca. 13 locuitori.

In Ro sunt 2831 de echipe si 1.034.000 jucatori.


Pai vedeti!

marți, 5 aprilie 2011

Nemtii, un popor caraghios

Nu de putine ori am zis ca nemtii si politica germana e plicticoasa, nu se-ntimpla nimic, d-aia ma si dadeam in barci pa politica romaneasca. Iata insa, ca-n ultimele zile, totu devine palpitant. Palpitanta e panica poporului privind amenintarea pericolului nuclear. Ai zice ca popou german deja a suportat mari catastrofe naturale, da de unde.. nu am auzit de tzunami, de cutremure si nici macar de taifunuri serioase, doar citeva inundatii amuzante, ba pe Elba, ba pe Dunare, ba pe Rhein. Singurele catastrofe traite de poporu german au fost in secolu trecut si si le-a provocat mai mult sau mai putin singur. Mai mult, poporu german e un popor indragostit de tehnica, chiar oameni in virsta, nu au nici o problema sa lucreze pe computer, "taranii" din fundu satelor sunt tehnicieni desavirsiti, gospodariile taranesti sunt adevarate firme high tech, orice neamt, in timpu liber, insurubareste, cositoreste, programeaza. Deci cum oare se poate explica frica, panica, isteria, in fata unor explozii nucleare, ipotetice? De ce oare francezii, la o aruncatura de bat, nici macar nu se sinchisesc de aceasta tema? Oare aceasta panica e reala? Ai zice da, daca ai citi ziarele, ai urmari TV-ul, ai vedea demonstratiile poporului. La rindu lor partidele au intrat in panica, care mai de care se-ntrece in a declara ca ei, de mici copii, si-au dorit desfiintarea energiei nucleare. Desigur, nimeni nu ofera solutii, fiecare o freaca cu energii curate, regenerabile, dupa cum bate vintu, cei mai "curati" sunt chiar impotriva morilor de vint, cica fisiie in vint si strica imaginea, asa s-a impus legea ca instalatiile eoliene pot fi montate la o distanta de peste 30 km de mal, chestie care leface scumpe pt. ca acolo apa e adinca. Mari savanti induc poporului idea ca nu ar fi nici o problema sa se traiasca numa din energii regenerabile, desigur cu conditia sa bata tot timpu vintu si sa straluceasca soarele. Vorbeam de partide, am observat ca un partid e cu atit mai isteric cu energia "verde" cu cit sunt mai multe muieri in componenta, de ex. Verzii au 37% muieri, Linke (comunistii) 37,3, SPD, 31,2%, in timp ce CDU doar 25,4 iar FDP (liberalii) doar 22,5, sau altfel spus, cu cit sunt mai multe muieri cu atit partidu e mai de stinga si mai aiurit. Marea majoritate a politicienilor verzi care urla ca viitoru copiilor e distrus cu energia nucleara, nici macar nu au copii proprii!? Surpriza mare am avut-o cind am intrat pe forumul unui ziar f. serios, forum moderat. Au fost vro 300 de comentarii, peste 90% pt. energie nucleara, o imagine complet diferita de cea din multimea sondajelor de opinie. Sunt curios ce va fi, un lucru e clar, renuntarea la energia nucleara va scumpi enorm energia electrica, va mari dependenta Germaniei de Rusia, va obliga Germania sa cumpere, pe bani multi, energie electrica produsa in centrale nucleare de la francezi sau cehi, care au centralele chiar la granita cu Germania.

marți, 29 martie 2011

IAR 95 (4)









Am fost extrem de placut surprins sa vad cit interes au trezit postarile mele despre avioane romanesti, IAR 95 .

Citeva precizari:

1. In ceea ce priveste persoana mea, am lucrat doar citeva luni la proiectul IAR 95, tin minte ca am proiectat jonctiunea aripa-fuselaj si ampenaj vertical fuselaj. In perioada in care am lucrat eu exista o versiune gen F4, aripa joasa cu plan central.

2. Deoarece nu prea ma intelegeam cu conducerea proiectului si eram si extrem de scheptic privind succesul acestui proiect, m-am intors repede la iubitele mele din tinerete IAR 99 si IAR 93, unde inca mai era cite ceva de facut si am ajuns cindva, pt. o perioada scurta, chiar la varianta militara BAC 1-11.

3. Cine a trait in acea perioada poate stie ca secretismul era in mare voga. Se intimpla chiar ca cei care lucrau la un anumit proiect sa nu obtina decit informatii filtrate, deci nici eu nu stiu f. mult despre IAR 95, unde mai pui ca au trecut peste 20 de ani.

4. Am citit inca odata informatiile primite de la fostii mei colegi. Sunt gata sa jur, cu mina a inima, ca atunci cind am lucrat eu la IAR 95, varianta "finala" ar fi fost "canard", pt. cine nu stie ceva de aviatie asta inseamna cu ampenaj in fata. Vezi Rafale sau Grippen. Pe vremea aia era f. "modern", deja aparuse "fly by wire" si stabilitate artificiala.

5. Cred ca am fi reusit sa construim un avion supersonic, insa nu am fi reusit sa-l echipam, si nu numai motoru a fost o problema ci si restu, nu aveam un radar cit de cit competitiv, nici macar o platforma giroscopica ca lumea, nu mai spun ca prin 87-88 nu aveam nici tabla, nici nituri, nici macar adezivi, erau sub embargau, desi in vest se gaseau la chiosc.


P.S Cineva intreba de inarmare, uite citeva variante.

sâmbătă, 26 martie 2011

Astenie de primavara

Nu stiu din ce motive da anu asta nu prea-mi prieste primavara. Sunt un pic nervos, plictisit, fara chef. Poate din cauza ca m-am lasat de fumat, sau poate pt. ca la munca nu am nici un proiect interesant, doar rutina, sau poate din cauza postului.

Se spune ca un pic de tonus iti da o plimbare in aer liber, in natura. Asa ca am profitat de o fereastra intre ploile normale de pe aici si am iesit in padure. Nu-i departe, vro 15 minute de mers pe jos. Evident am fost cu nefasta, bine echipati cu pungi, foarfeci si manusi. Am cules urzici, in aceasta perioada sunt f. bune, extrem de fragede, mai ales ca am ales doar virfurile. P-aici nu se gasesc de cumparat. Mie imi plac mult, se spune ca sunt si sanatoase, unii spun ca mai ales pt. barbati, contin fier.

Mod de preparare:
- se curata si se spala.
- se fierb urzicile in apa sarata, se scot din apa, sucu se poate pastra si se poate folosi ca sampon la spalat pe par sau chiar ca bautura.
- paralel se caleste ceapa si usturoi in ulei de masline. Se adauga urzicile si un strop de suc. Urzicile se pot toca mai marunt. Se lasa ca. 15-20 de minute la foc mic. Corectura, scuze, nefasta zice ca 10 min e suficient.
- se face mamaliga. reteta de pregatire a mamaligii nu e data in acest post.
- paralel se face mujdei de usturoi. Se zdrobeste usturoiu si se pune intr-un Edelstahlmörser mit Ausgießschnaupe (vezi poza). Se pune un pic de sare, se toarna ulei de masline si se mesteca cu putere pina se obtine un fel de maioneza.
- dupa gust se mai pot face si oua ochiuri. Dupa gust se mai poate pune iaurt sau smintina.
Vinu rosu merge f. bine, am bagat un Grand Cru din 2002.

Pofta buna. Ma cam dor salele de la cules.







Update: Se pare ca au avut otel carbon nu numai fier.

vineri, 18 martie 2011

Tora, Tora, Tora

Pa vremuri, cind traiam in Ro, ma simteam cumva provincial, pur si simplu eram rupt de evenimentele mondiale. Acum ma simt intr-adevar un cetatean al lumii, particip cu trup si suflet la tot ce misca planeta albastra, incepind cu campionatu mondial de fotbal, continuind cu olimpiadele si nu in ultimu rind izbugnirile vulcanilor, tzunami, razboaie si cutremure. Desigur multi dintre noi au amintiri de neuitat din razboaiele din Jugoslavia si mai ales razboiu din golf a fost splendid. Imi amintesc ca veneam de la munca, mincam in sufragerie unde am TV si era o mare bucurie sa-ti deschizi o sticla de vin bun si sa urmaresti rachetele avioanelor, explozia tancurilor.

Vinerea trecuta cind mergeam la munca, in masina, am auzit ca e un cutremur nasol in Japonia. Cum vremea se anunta cam rea am zis iata ca voi avea un weekend simpatic. Am fost cucerit de bucuria politicienilor nemti verzi, ii simteam extrem de fericiti, jubilau, in sfirsit vom avea o apocalipsa nucleara! Pe toate canalele poporu neamt isi arata bucuria ca-n-sfirsit se adevereste ca Toyota nu e decit o copie nesimtita si nu se poate compara cu AUDI, BMW, Mercedes. Multi spuneau pa bune ca robotii japonezi sunt o aiureala, mai ales ca centralele nucleare erau construite dupa planuri americane.

Asteptam clipa de clipa, clipa cind se va declansa ciuperca, am trecut pe posturile romanesti, asta m-a impresionat si mai tare, nu stiam cit de mult iubeste poporu roman, poporu japonez. Fiecare roman dorea sa ajute, sa faca ceva, am vazut nenumarate anunturi de "inchiriez apartament f. ieftin, cu bulina rosie, zona fara contaminare nucleara, prefer japonezi si japoneze, scara 8 Richter".

M-am uitat imediat la bursa, cum era de asteptat a cazut nasol, nu prea m-a afectat ca eram neinvestit, cind a explodat reactoru 3 am cumparat, de abia la reactoru 1 a crescut, astept reactoru 4 si 5 sa vind.

Dar mai bine sa cintam: Tora, Tora, Tora
They were raining from the sky
Exploding in my heart
Is this their love in disguise
Or just a form of modern art

From the skies
You could almost hear the cry
Tora! Tora! Tora!
In the towns

Si pt. cunoscatorii de lb. germana Super Gau

Update: iata o veste deosebita din Patrie "Piteşteanul Iulian Selea a făcut senzaţie la "Românii au talent" cântând cu amigdalele umflate".

joi, 3 martie 2011

Carnavalu

Si anu asta a inceput, de citeva zile, nebunia de carnaval. Azi a fost Weiberfastnacht, "noaptea muierilor", muierile au ocupat primariile oraselor. Obiceiu e vechi din 1824, in Bonn spalatoresele au luat cu asalt primariile deoarece nu aveau voie sa participe la carnaval.
E greu de descris ce nebunie e pe aici, totu va culmina cu Carnavalu din Düsseldorf, Köln si Mainz, trebe si eu sa ma integrez in obiceiurile nemtesti, asa ca "helau sau alaaf", trebuie spus ca exista doua popoare complet diferite, unu pe partea stinga a Rinului, de ex. Köln, care striga "Alaaf" si partea dreapta a Rinului, de ex. Düsseldorf, care striga "helau".
Insa parca totusi mai mult mi-ar place carnavalu din Rio!

vineri, 25 februarie 2011

Ziua saptea!

Prima zi a fost usoara si deosebit de frumoasa, chiar ma gindeam, e f. usor. A doua a fost insorita, glumeam cu prietenii, hai ma ca nici nu-i greu, precis voi reusi. Entuziasmu a crescut in zilele a treia si a patra, nu simteam decit o mare usurare, descopeream lucruri noi, lucruri uitate, parca traiam alta viata. A cincea si a sasea zi devenira deodata normale, banale, un pic plictisitoare, prea normale si prea banale.
Si a venit ziua saptea, s-a anuntat din start grea, toata noaptea n-am dormit, transpiram de am udat cearceafu si perna. Adormeam citeva clipe si ma sculam intr-o balta de sudoare, speriat de cosmaruri. Dimineata m-am uitat in oglinda, aveam ochii umflati si injectati, am mincat muult, muuult, am mincat cu ura, nu-mi era foame da mincam in continuare. Am mincat toata ziua, tot timpu, aveam buzunarele pline cu cite ceva, asteptam ceva, ceva ce nu urma sa vina.
Sunt deja in ziua 12-a, e din ce in ce mai greu, la munca nu am reusit nimic, umblam ca nauc, ma rodea scaunu, am stat in genunchi, am intrat, am iesit, nefasta ma enerveaza mai mult ca de obicei. Nu-mi gasesc locu, stau citeva minute la computer, ma scol si ma duc in alta camera, cinci minute la TV, ma apuc sa citesc ceva, arunc cartea, deschid o sticla din vinu cel mai bun, parca n-are gust, s-o fi trecut? Din ziua 7-a nu am mai ris, nu am mai glumit, nu am mai zimbit.

Am citit un studiu stiintific, de abia dupa 8 luni se poate considera ca un fumator e vindecat. Oare voi suporta pina atunci?