sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Geo Haag

A disparut, in somn, un prieten foarte bun, Geo.
Un mare muzician, fost membru al quartetului Voces, un fin cunoscator de vinuri.
De curind cintase in fata Regelui Spaniei cu Quartetul Vlach.

http://www.vlachquartet.com/en/biography/georg_haag

Nu pot sa scriu mai mult.
Adio Geo!

joi, 4 noiembrie 2010

Guest star

Drept Guest star, voi avea azi pe nora-mea, nora-mea e nefasta lu fi-miu si mama printesei, iata ce zice:

Ce mai face blog-ul tau??? Daca iti place textul, pune-l pe blog, daca nu, nu!

Ia uite m-am gandit sa scriu si eu de ce ma doare pe mine, si asta dupa mult timp in care m-a batut socru la cap sa-mi storc creierii ca doar poate o iesi ceva cu folos. Trebuie sa precizez ca informatiile de mai jos se bazeaza pe cartea lui Udo Pollmer „Food Design“, care pe mine ca inginer de gogosi nu „ma lasa rece“.

Daca e ceva care e sfant in Germania e Bier- Reihnheitsgebot 1516 (Legea puritatii berii!!), adica berea e facuta numai din hamei, malt si apa. Si totusi…. berea se produce automat si industrial si are nevoie de „Technische Hilfsstoffen“ (in legislatia UE acestea se numesc „Verarbeitungshilfstoffe“= agenti de proces)= auxiliari tehnologici, care se adauga berii si in timpul procesului de obtinere a berii, trebuie inlaturate…. si bineinteles!!!...atunci nu mai trebuie declarate in eticheta!

In legislatia germana e asa ca orice substanta se poate folosi in alimente, chiar si fara sa fie agrementata, atat timp cat exista o explicatie pentru clasificarea ei ca auxiliari tehnologici, astfel ca multe substante chimice introduse in alimente, cu mult Lobby si explicatii in spatele lor, nu mai trebuie sa fie declarate ca aditivi.

Revenind la bere: o substanta care trebuie de ex. sa impiedice tulburarea berii (vazuta de consumatori ca un defect) si se adauga in timpul productiei acesteia este Polyvinylpolypyrrolidon (PVPP)= Polivinilpolipirolidona. Aceasta masa plastica defavorizeaza gustului berii si nici macar nu trebuie declarata.

Noroc si prost!

cu drag,


sâmbătă, 16 octombrie 2010

Eroi ca noi

Helden wie wir, Eroi ca noi, este un roman scris de Thomas Brussig in 1995. Romanu incepe cu afirmatia unuia ca el ar fi darimat zidu Berlinului cu p**a.

Nu am mai scris de mult pe blog, in schimb am bagabondat pe alte bloguri. M-am amestecat si-ntr-o discutie despre dizidenti.

Iata ce am scris la Dorin Tudoran:

"Sincer sa fiu pa mine ma doare in pix ce ar fi spus sau ce ar fi trebuit sa spuna “intelectualii”. Pt. mine, in vremurile alea, era evident ca-i nasol, eram sigur ca cel putin 90% din populatie, cu diferite grade de cultura stie ca-i nasol. Nu vad ce mi-ar fi folosit nu stiu ce apeluri, nu stiu ce condamnari ale comunismului in proza sau in versuri.

Ca unu sau altu se bate azi in cu caramida in piept ca el ar fi spus, sau ar fi sugerat, sau a crezut e extrem de putin important, pa vremea aia era suficient sa mergi in orice circiuma, de ex. la Cateaua Lesinata si auzeai mai multe condamnari ale comunismului, mai ales de mama, intr-o seara, cit nu puteau intelectualii sa scrie o viata.

+++++++++++++++
"Pa vremuri lucram in Ro la un institut de cerecetare. Aveam o femeie de serviciu analfabeta, da tare simpatica si harnica. Intra val virtej in sala de proiectare si striga “Inginerii cu picioarele pe masa, trebe sa spal podeaua”, nici un ing. nu-ndraznea sa se-mpotriveasca.
Asa ca va spun si io, scriitorilor, intelectualilor, puneti picioarele pe masa, trebe spalate podelele!"

Update: Pe femeia de serviciu o chema Tica, a avut chiar probleme cu securitatea, a fost prinsa la poarta ca luase un lemn sa-si incalzeasca soba, lemnu fusese impachetat intr-un desen ozalid "secret de serviciu".

P.S Baiatu cu CV-u a luat postu. In ultimu an au venit in Germania 55000 de romani. Exista inca 30000 de posturi de ingineri libere. Ghici ce salar a primi baiatu cu CVu?

joi, 7 octombrie 2010

Multe giste fac galuste!

Mergeam zilele trecute cu nefasta in masina. La fiecare km ofta "Vai ce feerie de culori, vai ce feerie de culori" zicea ea privind dealurile si padurile. Mi-am dat seama ca a venit toamna.
Nostalgii, focu din curte la facut bulion, varza la butoi, cartofi, zacusca, muraturi, facut vin, pastrama cu must (asta chiar ca-mi lasa gura apa).
Acum totu-i industrializat, s-a dus romanticu toamnei, ramin doar oftaturile nefestei.
Ieri am jucat fotbal, terenu e linga un lac, erau mii de giste salbatice, aveau meeting point, sa se adune, se organizeaza si vor pleca. Nasoala e ca nu exista animal care se caca atit de mult precum gistele. Cica au un sistem de digestie deosebit, halesc iarba da nu o rumega, trebuie s-o digere repede ca sa nu se umfle si sa nu mai poata zbura, da n-o digera in intregime si d-aia fac o mizerie de nedescris. Nu cred ca exista in Germania loc mai murdar decit acolo unde campeaza gistele, da nu ai voie sa le-mpusti. Nu va spun in ce hal m-am facut de la fotbal si-n ce hal miros desi am facut chiar si baie.

Cred ca-n curind Germania va fi guvernata de animale. In Stuttgart e mare scandal de citeva zile pt. ca CFR, Deutsche Bahn, vrea sa faca o gara, proiect de miliarde, da pulimea nu vrea si fac demonstratii de multe zile. Nu au reusit nimic, da azi a intervenit EBA, nu, nu e EBA de care stiti voi, ci e Eisenbahnbundensamt, adica functionarii de certificare, s-a descoperit ca-n copacii care urmau a fi taiati pt. a construi gara traiesc niste gindaci. Cica acesti gindaci ar fi f. rari, pe cale de disparitie si deci monument al naturii.
Mai multi specialisti cauta solutii de salvare a acestora, unii ziceau sa-i adune si sa-i mute vro trei sute de metrii mai departe, aia de la protectia animalelor mici spun ca nu e bine pt. ca-i streseaza.

Tare mult mi-ar place daca gistele ar minca gindaci!

marți, 5 octombrie 2010

Those Magnificent Men in their Flying Machines

Va amintiti de acest film? L-am vazut in tinerete si mi s-a parut unu din cele mai emotionante si sensibile filme.
Acum cindva timp am scris despre ARCA. Am aflat cu multa bucurie ca baietii au reusit sa ridice racheta pin-la 40km. Desigur mai e mult pina departe, luna e pe cer, da fiecare lucru incepe cu un mic pas.
Felicitari!
Acesti oameni minunati si masinile lor zburatoare!
P.S Il invidiez, un pic, pa baiatu din poza, e frumos, fericit, lumea e a lui, viata e tare frumoasa!

miercuri, 29 septembrie 2010

La multi ani blogule!

Uite ca facui un an de cind am blog, pot spune ca m-am distrat destul de bine. M-as bucura daca in acest an am reusit sa fac pa unu sau pa alta sa zimbeasca, macar odata. O zi fara zimbarlici e o zi pierduta. Am vrut initial sa fac o statistica, da pa cine intereseaza, interesant e faptu ca postarea mea cu "imi plac curvele" a avut un mare succes si e si azi cautata.
Dupa cum vede toata lumea, nu mi-am facut "blogroll" si nici n-o sa fac, nu-mi pasa in ce rang as fi pa nu stiu ce top, ma bucur ca sunt citit, da prefer sa ramin la cititorii mei de elita, carora le multumesc pt. ca ma viziteaza si pt. comentarii.
Vorbeam de statistica, cautind sa bag ceva cifre am fost surprins sa vad ca sunt invadat de unii veniti de pe Blogary. Pt. cine nu stie, Blogary e un blog colectiv din intelectuali talibanici portocalii basescieni. M-am dat pa roate citva timp pa acolo, m-am amuzat grozav, cindva insa, dupa cum era de prevazut, m-au banat in cunoscutu stil prezidential. Chestia asta m-a aruncat intr-o mare depresie. Nu-nteleg de ce m-au vizitat, de altfel sunt f. timizi, niciunu nu a lasat nici un comment. Nu cumva vor sa ma propuna intr-o functie politica? Ma rog!

In incheiere vreau sa ma scuz pt. jenantele greseli gramaticale, unele au fost de tastatura, altele din neglijenta si, de ce sa nu recunosc, unele din nestiinta.

Ii multumesc nefestii pt. intelegerea ei cu acest hobby al meu de placere, care rapeste destul de mult timp conjugal, chiar daca ea s-a bucurat uneori ca a ramas proprietara telecomenzii si a putut viziona in liniste nenumaratele "Sex in the City".

Inchin in cinstea tuturor cititorilor mei, mai ales cititoarelor, si in cinstea tuturor romanilor un pahar de vin.

Hai noroc si sanatate ca-i mai buna decit toate si belelele curge!

http://www.youtube.com/watch?v=Qg8q1VjjeWo

luni, 27 septembrie 2010

Cum n-am devenit milionar!


La inceputu lunii am primti in tip sa cumpar actiuni de la Fa. Tria, cod AOXYL5, m-am documentat si am aflat ca e o firma care e deja cu un picior in groapa, gata de faliment. Atunci pretu actiei era de 0.28 Euroi, m-am uitat azi, e 20,80 Euroi. De regula investesc ca. 5000 euroi pe pachet deci daca as fi cumparat as fi avut azi 371428,57, daca scadem impozitu de 25% as fi avut cistig curat 278571 Euroi.
Acum va las, ca miine ma scol deveme, ma duc la munca!
Update: 28.09 ora 20:00
Valoarea actiunii a scazut dramatic, doar intr-o zi cu 80%, a juns la 3.9.

Uneori nu mai inteleg capitalismu!

P.S In schimb a crescut Gabriel Resources, aia cu Rosia Montana.

duminică, 26 septembrie 2010

ce faceti simbata?

Multi ani simbata a fost zi de munca. De la un timp e zi libera, da extrem de stresanta. Imi spun ca voi dormi mai tirziu, insa ceasu biologic ma scoala ca-n fiecare zi. Nefasta incepe cu intrebarile, ce facem azi? Pai, nu facem nimic, da absolut nimic. Nu se poate, zice. Sa mergem la cumparaturi, zice. Pai avem nevoie de ceva? Nu, da sa vedem ce mai e prin magazine. Sunt categoric, nu vreau sa stiu ce mai e prin magazine. Se mai gindeste, ii vine ideea, hai sa luam un covor nou, nu vezi ca asta e murdar ca dracu? Sau mai bine sa-l curatam. Cind aud ca e vorba de curatat accept sa mergem sa cautam unu nou.

Cautam la un magazin, apoi la altu, mi se par toate f. frumoase, as lua imediat. Nu-i asa simplu, zice nefasta, imi dovedeste ca absolut niciunu nu se potriveste. Rasuflu usurat, ea e f. indispusa.



Se face, in sfirsit de prinz, hai sa mincam in oras, zic, zice am gatit toata saptamina si tu vrei ca acuma sa se strice mincarea?

Ce facem diseara, vorbim cu niste preteni, avem mai multe variante, sa mergem la un concert, da nu gasim bilete, trebuia sa luam din timp, la restaurant, nu e bine pt. ca unii tin dieta, hai sa mergem la bazin, zic eu. Avem un Aquaparc in apropiere cu tot felu de smecherii. Toata lumea e entuziasta. Ne intilnim la oara H. Se dovedeste ca ideea mea a fost o prostie si mult mai bine ar fi sa mergem la cinema. In ultimii 20 de ani am fost de vro trei ori la cinema, da cedez. Gasim un film nou, cu Julia Roberts, Eat, pray, love, intram, sala arata bine, e arhiplina. Trece vro ora, ma plictisesc ingrozitor, vreau sa plec, nefasta si pretenii zic, nu, vreau sa plec si plec, ii las in sala.

Rar am vazut o idiotenie mai mare. Venim acasa cu totii, mincam ceva pus la repezeala.



A mai trecut o simbata!



Azi a fost duminica, am mai vazut un film , pe DVD, vorba vine am vazut, doar asa din doi in doi, un film oarecum interesant da totusi mult prea exagerat, se numeste Das Konzert. E vorba de rusi, evrei, tigani, francezi si muzica.