Chaord

Ajuns in Germania, cu multi ani in urma, am incercat sa fiu si io neamt. Am fost impresionat de ordinea lor si am vrut sa-i copiez. A fost o catastrofa, pierdeam o multime de timp cu indorsarieri, lipit etichete si cind aveam nevoie de ceva cautam ore in sir, fara succes, deoarece un document poate fi indorsariat la o anumita tema, da poate fi util si la alta. Faceam din timp in timp ordine si aruncam tot ce credeam ca nu voi mai avea nevoie, dovedindu-se la scurt timp ca tocma aia e neaparat necesara.

Deci am revenit la stilu meu, haos total. Birou meu arata ca insulele alea dupa ce a trecut tzunami. Intr-un timp erau tot felu de chinezi prin firma si trebuia sa pitim documentele, am primit de mai multe ori observatii, da le-am spus ca nici un chinez n-ar gasi ceva pa birou meu, haosu e un mai bun ascunzis decit ordinea desavirsita. Cum la virsta mea sunt un fel de tata pt. colegii mai tineri, astia vin des, uneori se face coada, sa ma-ntrebe cite ceva si sa le dau diferite date. Sunt uluiti cind vad ca bag mina fara sa ma uit intr-un vraf de documente si scot exact ce e nevoie. Acelasi haos e si pe discu dur.

Un baiat dastapt Dee W. Hock a inventat cuvintu CHAORD, o combinatie intre CHAos si ORDung. Asta a inventat si sistemu de plata cu carte de credit, lucru nu f. pozitiv, daca ma uit la nefasta si care intradevar te poate baga in haos. O organizare chaordina inseamna sa faci greseli si sa-nveti din ele.

Un exemplu din natura ne arata ca Haosul este de multe ori singura solutie. Sa facem o experienta, se baga in cite o sticla goala sase muste si sase albine, sticlele fiind culcate. Fundu sticlelor se-ndreapta spre fereastra de unde vine lumina. Albinele, un popor organizat si comunicativ, incep sa cerceteze fiecare mm din drumu catre lumina, asa sunt ele programate, deci spre fundu sticlei, pina cind ajung sa oboseasca si mor. Mustele nu au nici un sistem, nici o ordine, zboara de colo-colo, ca d-aia se spune, te misti ca o musca beata si cindva resusesc sa gaseasca iesirea si se salveaza.

Ce invatam din asta? Da o sansa intimplarii, ar putea fi salvarea ta.
Romania mai are o sansa sa depaseasca o tara ordonata si coordonata, sa fuga.
**************
update: Margot Käßmann o preoteasa evanghelica de rang inalt (Bischöfin) a fost prinsa la volan, trecind pe rosu, cu alcoolemie 1.54. Pai vedeti!

Cum n-am mai fost sef

In urma cu mai multi ani ma cheama sefu si-mi zice „Herr Tigane, esti dastapt si arati bine asa ca vreau sa te fac sef“. I-am confirmat ca are dreptate si ca voi scoate firma din rahat. M-au trimis la scoala de manageri. A fost f. interesant, mai ales mincarea si bautura. Intors acasa nefasta chiar a zis, ba tigane da parca arati altfel. Ma reped la oglinda, io ma uit f. rar in oglinda, pt. ca ma deprima, si-ntradevar, aratam mult mai inteligent.
Ma apuc si fac organigrame, planuri Exel de concediu, fac si un jour fix cum invatasem la scoala de manageri. Ii string pa toti si le tin un speech mobilizator. „Ba bagati-va mintile-n cap, puneti curu la munca ca va ia mama dracului“. Idiotii incep sa rida fara sa sesizeze gravitatea situatiei. Drept urmare ma hotarasc sa-i dau pa toti afara ca sunt puturosi si dobitoci. Ma uit pa notitele de la scoala de manageri si-mi dau seama ca nu va fi usor, trebe sa vorbesc cu sindicatu, Betriebsratu, mi se pare prea complicat.
Treaba incepe sa functioneze, munceam de-mi saream capacele si aia se amuzau. Munca e un fel de a spune, cel mai tare ma durea curu de la statu in interminabilele sedinte, ochii mi se rosisera, ca la un peste proaspat, de la Power Point. Micile mele experiente cu dragele mele materiale noi, cercetarile care urmau sa schimbe lumea, erau de domeniu trecutului.
Imi baga in echipa si o muiere, Helga, ceva mai inalta decit mine si un pic mai voinica. Muierea era plina din cap pina-n picioare cu diplome, doctorate. Incerc s-o pun la munca, da aflu cu stupoare ca nu se pricepe la mai nimic, cu exceptia tabelelor Excel de concediu.
Mai trec vor trei- patru ani si iar ma chema sefu mare si-mi zice "Herr Tigane, esti dastapt si arati bine asa ca vreau sa nu mai fi sef, esti un mare specialist si am nevoie de tine ca expert sa nu mai pierzi vremea cu sedinte, asa ca noua sefa va fi Helga".

Parca mi-a luat o piatra de pe inima, m-am convins ca pot o multime de lucru da sunt rau conducator, m-am prins cind am bagat destele-n priza.

Evident ca am avut totusi un puseu de mascul feroce, nu avusesem niciodata o muiere sefa si nu puteam accepta asa ceva. A trebuit sa sacrific o cantitate insemnata din sticlele puse deoparte in pivnita pina m-am impacat cu situatia.
Aflati insa ca sunt extrem de multumit de sefa mea, nu am primit niciodata atitea prime, in bani, cum primesc de la Helga, am scapat sa scriu protocole, invitatii, sa fac planuri, ma amuz in liniste cu chimicalele mele. Am impresia ca Helga ma iubeste.

Nemtii

Traiesc de amar de ani printre nemti si tot ma surprind. De ex. Carnavalu, m-au surprins prin previzibilitatea lor. Calitatea de baza si totodata defectu nemtiilor e spiritu de organizare. Se organizeaza atit de bine incit o petrecere devine un "Projekt", totu e pus la pct., fiecare se costumeaza, se ride la comanda, toata lumea se distreaza pt. ca e obligata sa se distreze.

Cu citeva zile in urma a fost ziua mea. N-am vrut sa fac nimic, nu mai sunt tinar si nu gasesc ca as avea vrun merit ca am imbatrinit. Cu trei zile inainte de soroc primesc insa un E-mail de la sefa mea. Da recunosc sunt condus de o muiere, voi povesti cindva. Ma-ntreaba ce cadou imi doresc!

Intru in panica, nu aveam nimic pregatit. Trimit o invitatie pe outlook la citiva colegi, sefa o retransmite la inca vro 20.

Paranteza: de Craciun am primit un carton cu vin bun de la o firma. De regula nu avem voie sa primim cadouri. Turcu, curieru postas de casa, care verifica pachetele, si cu care sunt preten, le declara muster si mi le aduce. Cadourile nu au voie sa depaseasca 20 de Euroi. Vinu era cam 240 (6 sticle x 39.90). Nu puteam sa-l iau acasa ca m-ar fi prins la poarta unde se face control prin sondaj si nici sa-l beau ca ie interzis alcoolu in firma. Imi va prinde f. bine. Era un vin Sicilian.

Comand o gramada de bauturi, torturi, aperitive. In pauza de masa se string vor 50. Sefa mea imi da un cadou frumos, citeva carti si o dedicatie pictata cu versuri (vezi scanu). Un coleg tine un toast "Draga tigane, noi toti te iubim, in cele mai cotoiase momente tu gasesti o solutie si ai o poanta care ne descreteste fruntile. Danke, tigane, iti dorim...bla..bla..bla". Atit. Cit ma dau io de cool parca m-am udat un pic.

Sefu, al mai mare din parcare, zice si iel ceva, si-mi da cuvintu, sugerindu-mi sa-mi povestesc devenirea profesionala. Nemtilor le plac extrem de mult toasturile. "Danke pt. cadouri, intotdeauna mi-au placut cadourile, voi proceda ca Regina Angliei, care-i nascuta in iarna da-si sarbatoreste ziua in vara. Asa ca va invit la vara cind vor fi deschise Biergarten".

P.S Priviti poza cu atentie, avionu are roti, mingi de fotbal, aparatu de lipit pe care-l tine "tiganu-n mina" e in forma de sticla.

Emanciparea femeilor

Andere Länder - andere Titten, Sitten (Alte tari, alte tite)

In poza e Lara, printesa "spalatoreselor" din 2010, Bonn

Emanciparea femeii nu a inceput cu doamnele de la Fabrica de confectii care, ne amintim, nu vroiau valuta ci vroiau doar ca cineva sa le futa. Emanciparea a inceput in 1824 intr-o joi. Spalatoresele din Bonn s-au organizat si au luat cu asalt primaria din Bonn. Motivu supararii, nu aveau voie sa participe la carnaval. P-atunci numai barbatii puteau. Cinstit vorbind aveau dreptate muierile, ce fel de carnaval e asta fara femei? Ar putea cineva sa-si imagineze carnavalu din Rio fara femei?
De atunci s-a pastrat aceasta traditie, se numeste Weiberfastnacht, sau Altweiberfastnacht, care se traduce cumva cu noaptea muierilor. Are loc joia dinaintea carnavalului. In aceasta zi muierile au toate drepturile posibile, de care profita din plin, daca prind barbati pe strada sau in circiumi le taie cravatele care ar fi semn al barbatiei. Unii mai schmeckeri si-au facut cravate ranforsate cu fire de otel.
Oricum in aceasta joi e f. periculos pt. barbati sa iasa din casa. Putini isi pot imagina de ce sunt muierile in stare atunci cind se dezlantuie, mai ales dupa cantitati imense de alcool.
De fapt aceasta joie e doar preludiu, cum le place muierilor, de abia apoi urmeaza nebuneala, Carnavalu, care functie de localitate, mai ales in zona Köln, Düsseldorf, Mainz, tine doua, trei zile.
Totu se linisteste de abia Miercurea cenusie (Aschermittwoch).
P.S E de inteles ca voi lipsi o perioada.

Sunt coplesit

Nu pot sa spun nimic, cind ma voi linisti voi povesti.

Opa, inseamna bunic. Cel mai bun bunic din lume!

Cum am devenit barbat!

Motto „Se zice ca un barbat e barbat cind a sadit un pom, a facut o casă si a crescut un copil. Io as adauga ca trebe sa fi avut si un process."

In Germania sunt 1924 de legi, 3440 de ordonante cu 76382 articole si paragrafe , plus inca o multime de legi locale. Legile sunt scrise in germana, ceea ce nu-nseamna neaparat ca fiecare intelege. Pt. a ajuta pulimea exista avocati. In Ge sunt ca. 150000, asta reprezinta unu la 561 de Otto. In comparatie cu USA, unde e unu la 270, sau Italia unu la 454, par putini, da in comparatie cu Rusia, 1 la 7520, sau Vietnam, 1 la 24824, par multi. In comparatie cu doctorii, 1 la 300, sau profesorii de scoala, 1 la 101 par putini. Nu stiu citi sunt in Ro si nici nu vreau sa vorbesc despre Ro, de cite ori spun ceva sunt considerat tradator, sau snob, sau arrogant, communist, prorus, securist, exploatator, sau pur si simplu tigan, ceea ce e de altfel adevarat.

Tare bine e sa ai un avocat bun.
D-abia ajunsesem in Ge si niste preteni, nemti get beget, mi-au recomandat sa iau un avocat care sa-mi rezolve hirtiile. Mi s-a parut ideea buna si m-am prezentat la avocatu lor. Am semnat niste hirtii si am plecat linistit. Au trecut multe luni si nu am auzit nimic, ma gindeam ca atita timp cit nu e nici o veste lucrurile merg bine. Intr-o bruna zi insa, am primit o scrisoare de la autoritati, ca trebe sa parasesc Germania in 2 saptamini, intrucit nu am raspuns la repetatele cereri de a ma prezenta la Ausländeramt si dovedesc neinteres in rezolvarea situatiei. Scrisoarea cadea f. prost, aveam de citeva luni post de ing. si tocma terminasem de aranjat casa, dupa ce am muncit de mi-au iesit ochii la vopsit si tapetat. M-am prezentat la avocat care m-a asigurat ca el facuse totu, da o secretara ramasese foarte gravida si uitase sa-mi trimita hirtiile si sa raspunda autoritatilor. Da nu-i nici o problema, se rezolva, vom da in judecata Germania. M-am simtit extrem de mindru, ma gindeam ca voi cistiga si Germania va intra la inchisoare.

Au mai trecut citeva luni. Am zis ca nu strica sa ma uit si io pa legi si a inceput sa-mi placa, devenind un adevarat hobby de placere. In ziua judecatii de apoi, mi-a luat nefasta un costum de marca “second hand”, mi-am pus palaria pe o parte, ghiulu pa stinga si pantofii mei albi de lac. Am intrat la judecata. Judecatoarea era o muiere faina, Chanel ce mai , mirosea a Dihor si era Pravda din cap pina-n picioare. Cind m-a vazut aproape a lesinat, am auzit-o soptind, “Tulai, ce Ausländer frumos”. Avocatu meu a incercat sa spuna ceva, un lungan jigarit, da judecatoarea l-a stopat si m-a intrebat daca pot vorbi nemteste? Am inceput io sa vorbesc despre Constitutie “Die Würde des Menschen ist unantastbar“, despre pretenia romano-germana, despre realizarile mele. Grefierului i se aburisera ochelarii, judecatoarea ofta si sughita. Am terminat pledoaria, s-a lasat o tacere seaca, se auzea doar sughitu, mi-am scos batista de matase cu monograma de la buzunaru hainei, mi-am suflat mucii si mi-am oprit o lacrima, eram tare emotionat, d-abia acum imi dadeam seama cit sunt de grozav.
Cindva, judecatoarea si-a revenit si a declarat valoarea procesului de 25000 DM si dreptu meu de a deveni neamt. Grefieru m-a invitat acasa la el sa ma cunoasca nefasta-sa si soacra si mi-a spus ca asa Ausländer frumos si dastapt nu a mai vazut.

Am primit dupa citeva zile nota de plata de la avocat, 10000DM. Am platit cu multa placere.

Vedeti cit de important e sa ai un avocat bun.

P.S La topicu precedent m-am cam rasfatat. Imi cer scuze, eram un pic nervos, nu bausem nimic, am inteles pe dos interventia unui preten ca urmare a unor discutii neprincipiale pe alte cimpii.

Incalzirea globala

Simt si eu nevoia sa scriu despre problemele lumii si sa contribui la rezolvarea lor. Spre exemplu, incalzirea globala a incalzit inimile, fruntiile si relatiile dintre popoare. In ceea ce ma priveste, desi sunt destul de roman, nu ma pricep la toate. Spuneam ca nu ma pricep la literatura, dar nici la incalzire globala. Am citit mult de acest subiect si pe mine m-au convins atit cei care pretind ca se va incalzi, da si cei care dovedesc ca nu-i asa.
Indiferent daca Houston are sau nu o problema eu voi incerca s-o rezolv, mai ales ca si professional am ceva cu chestia asta, deoarece piinea mea sunt chimicale si materiale noi.

Nu mai departe acum citeva zile.. da intii fac o paranteza mare. Paranteza mare {unii oameni pretind ca ei nu pot uri, eu nu fac parte dintre acestia, io pot uri cu tot sufletu, paranteza mai mica [urasc SAP, pt. cine nu stie SAP e un program de administratie a intreprinderilor], inchid paranteza mica] si paranteza mare }, vroiam sa deschid si niste paranteze f. f. mici, da m-am razgindit.

Acum citeva zile, spuneam, am reusit sa omologhez un material, fapt pt. care am primit laude de la nefasta si l-am bagat in sistemu SAP. Mare mi-a fost mirarea sa vad, a doua zi, ca materialu nu a fost aprobat de responsabila de mediu. In concernele astea mari nu prea cunosti oamenii si nici muierile, ai legaturi cu ei numai pe E-mail sau telefon. Deci o sun pa doamna Frau. Imi iau cea mai mieroasa voce de care sunt in stare. Ii spun cine sunt, o intreb cum ii merge, cum mai e vremea in München si ajung la subiect: daca nu cumva ar mai avea nevoie de info suplimentare privind materialu. Doamna Frau incepe sa-mi spuna pe un ton intepat ca din cauza unor criminali ca mine se-neaca ursii polari, nepoata ei chiar a avut arsuri pe umeri, in Africa s-a format Sahara, se usuca padurile tropicale. Dupa ca. 20 de minute reusesc si eu sa-ngin o scuza, ii povestesc ca si eu am o nepoata si sunt interesat in viitoru omenirii, ca iubesc nespus animalele, ca am doi catei si trei pisici (mincinosule), ca ma hranesc ecologic (mincinosule), merg cu bicicleta, sunt membru in asociatia anonima de salvare a animalelor mici (excrocule). Pauza de masa!
Dupa masa ma suna doamna Frau. A mai verificat odata documentele si a vazut un cap de mort. Ii explic ca ala a murit de batrinete si ca precis substanta de care vorbim se gaseste si-n casa ei fiind folosita la impregnarea parchetului si chiar la covoare. Imi spune ca va verifica.
Ziua urmatoare ma suna la prima ora. Era f. emotionata, vorbea cu voce blonda. Imi spune ca am avut dreptate, ca s-a hotarit sa schimbe parchetu si drept multumire imi aproba materialu. Ii dau sfaturi de ce fel de parchet sa cumpere, eventual din bambus, neimpregnat, ar putea sa-l fabrice singura, as fi vrut sa-i spun sa ia rogojini, da nu stiu cum se zice rogojina pe nemteste, sau mult mai bine ar fi daca ar pune pamint de flori pe jos.
Eu cred ca e posibil ca pamintu sa se-ncalzeasca, mai ales vara, sau chiar sa se raceasca, mai ales iarna. E f. greu de facut previziuni, mai ales cind e vorba de viitor!

update: nefasta are chef de ghidusii in zapada.

Herta Müller la Graz, 13.01.2010

Doamnelor si Domnilor, am recunoscut cu umilinta ca literatura nu-i partea mea tare. De aceea va prezint un text furat, cu aprobarea tizului meu Mihai din blogu personal.
Danke Mihai!
Mihai.

La 13 ianuarie, aşteptând îmbarcarea în avionul München-Graz, am văzut-o pe Herta Müller. Era, în orice caz, cineva care îi semăna foarte mult, o doamnă de vreo 50 de ani, scundă, zveltă, brunetă, cu o frizură aparte şi cu nas acvilin. Era însoţită de un bărbat cu vreo zece ani mai tânăr, care căra un ditamai cufărul de acte.
Cum tocmai citisem “Der König verneigt sich und tötet“ şi „Atemschaukel”, m-am uitat în geantă să văd dacă nu am la mine vreo carte de-a ei, să-i cer un autograf. N-aveam, din păcate, decât un roman poliţist. Ce puteam să fac? Doar n-o să mă duc să-i spun „Entschuldigung! Sind Sie nicht Herta Müller? Sie sehen jedenfalls so aus, als hätten Sie vor kurzem den Nobelpreis für Literatur gewonnen…” (n.t Scuzati! Sunteti Herta Müller? Aratati asa ca si cum ati fi cistigat de curind premiul Nobel)
În autobuzul care ne-a dus la avion, m-am uitat la ea mai de aproape. Ea era, fără discuţie.
Poate că am fixat-o un pic cam insistent, pentru că mi-a întors pentru o clipă privirea. Atunci am încetat să mă mai holbez.
În avion, cei doi s-au aşezat alături, cam în dreptul aripii, la economy class. Ca să vezi.
La Graz, i-am pierdut din vedere. M-am urcat într-un taxi şi m-am grăbit să ajung la prima întâlnire pe care o aveam.
După ce m-am întors acasă, am aflat că Herta Müller fusese într-adevăr la Graz, unde, la 13.1.2010, orele 20:00, citise în „Literaturhaus” din romanul său „Atemschaukel”.
Păcat că n-am ştiut de asta, că oricum n-am prea avut ce face în seara aceea. Poate că aş fi putut chiar să vorbesc cu ea?
Hai să visez.
I-aş fi atras atenţia asupra unor interpretări discutabile ale unor cuvinte româneşti pe care le-am întâlnit în cărţile ei. Etimologia cuvântului „rândunică” nu are nimic de a face cu faptul că aceste păsări se aşază în rând pe cablurile electrice atunci când se pregătesc de plecare. Imaginea este frumoasă, dar nu cred că există mulţi români care să fi făcut această asociere. Da, pitulicea se numeşte aşa pentru că se pituleşte. La fel, codobatura, pentru că dă din coadă tot timpul. Dar „rândunea” sau „rândunică” vine de la lat. „hirundinella”, şi nu de la „rând”.
„A fost odată ca niciodată”, formula cu care încep basmele româneşti, este menită să transpună cititorul în lumea fantasticului. Herta Müller traduce aceasta în germană prin: „Es war einmal wie es niemals war”, lucru care după părerea mea nu redă cu adevărat intenţia povestitorului. Această traducere te face să te gândeşti că povestea este neadevărată, pe când ea este doar fantastică. „Ca niciodată” se poate traduce mai bine prin „wie noch nie”. Dar hai să zicem că asta ţine de despicarea firului de păr în patru. Mai clar stau lucrurile în cazul cuvântului „Pufoaika*”; în „Atemschaukel” se sugerează că acesta ar fi forma sa rusească ceea ce este, evident, eronat.
Cel mai mult m-a surprins însă un alt episod lingvistic din „Der König verneigt sich und tötet“, pentru că nu prea te aştepţi ca un virtuoz al limbajului ca Herta Müller să cadă în această capcană. Întrebarea retorică: „Was ist denn das für eine Sprache, in der es nicht einmal ein Wort für Wasserleiche gibt?” (Păi ce limbă e asta**, în care nu există nici măcar un cuvânt pentru Wasserleiche***?) nu-i aparţine de fapt ei, ci unui prieten, dar dânsa nu numai că o lasă în fond necomentată, dar chiar foloseşte afirmaţia ei de bază în textul care urmează. Nu cunosc toate limbile vorbite pe acest pământ, dar îndrăznesc să afirm că acest cuvînt lipseşte în majoritatea celor de circulaţie mondială. Germana, o limbă bogată, pe care o vorbesc cu mare plăcere, are şi ea părţile ei slabe. Dar eu n-am să spun niciodată: „Păi ce limbă e asta, în care nu există nici măcar un cuvânt pentru deal?” În germană anume, orice e mai înalt decât un dâmb se cheamă munte.
Nu i-am vorbit, iar ocazia probabil nu se va mai ivi niciodată. La fel cum cultura germană şi cea română au fost şi vor rămâne totdeauna fenomene paralele, fără nici o interacţiune reală, drumurile noastre nu prea mai au cum să se întâlnească…
* În alcătuirea termenului menţionat, etimonul rus “fufaika” (Фуфайка) s-a contaminat cu românescul “puf” din „pufoaică”, cuvânt care a apărut la noi odată cu celelate binefaceri aduse de prietenia româno-sovietică.
** Referinţă la limba română
*** Wasserleiche: cadavru găsit în apă, care a fost supus acţiunii apei

Diezdemona davai zdrianta, nemtii pa ulitu

Trebe sa atrag atentia comunitatii mondiale de pericolu pe care-l reprezinta rusii. Domne, astia au inceput sa cucereasca Europa. Sa luam de ex. Baden Baden, asta-i o localitate misto in Germania. Domne, e atit de invadata de rusi ca orice vila cit de cit mai aratoasa e ocupata de ei. Sunt mari schmecheri, si-au pregatit din timp invazia, inca de vro suta si ceva de ani. Intii au fost Borodin, Dostojewskij, Elisabeth von Russland, Gogol, Gontscharow, Gortschakov, Rachmaninov, Rubinstein, Maria Romanow- Leuchtenberg, Tolstoj, Tschitscherin, Turgenjew, Zhukowskij, astia sunt sau mai bine zis au fost niste amariti de scriitori si tot felu de muzicanti, de fapt agenti KGB. Acum a aparut o mare parte din cei 88.000 de milionari rusi. S-a ajuns pin-acolo ca nu gasesti un post de ospatar fara sa sti ruskii iazic.
Sau sa vedem la Nisa. Unde credeti ca-i facuta poza cu biserica? Exact, in Nisa. Pa aleea Englejilor vezi numai rusi, ici colo cite-n roman. In toate restaurantele de lux se vorbeste ruseste. A inceput chiar sa nu le mai placa aglomeratia si vor sa-si faca la La Chaume o localitate numai a lor, asta-i la 70km de Nisa. Una din cele mai scumpe Vile de pe Coasta de Azur a fost cumparata de un rus cu suma de 555 mio. Dolari.

Rusii sunt extreme de aroganti. De ex. coafeza nefestii, Natasa, care vine acasa. Nici n-ai zice ca-i rusoaica, e mica, subtire si bruneta, daca ar avea curu mai mare ai zice ca-i romanca, da nu e. La inceput m-a tuns si pe mine, da nu mi-a placut ca are niste miini extrem de reci, e de undeva din Siberia. Nu-mi placea ca ma gidila, io sunt tare gidilos. Nu-i maritata, pai cine s-o ia? Imi imaginez ce cur rece trebe sa aiba. Nefasta ii zice, in fata mai scurt, in spate pierdut, ea zice, niet, mai mult nu stie sa spuna in germana. Incerc eu in rusa, am uitat ca nu stiu. Da nu e nici o sansa. Nefasta mai zice, rugatoare, macar lateral un pic mai pierdut, zice, niet. Nu am vazut-o niciodata pa nefasta atit de umila. Ce-nseamna domne sa faci parte dintr-un mare popor.

Da m-am luat cu vorba si am uitat sa va avertizez de pericolu rusesc. Desigur unu sau altu ar zice, pai ce ne priveste pe noi ce fac nemtii si francezii, daca vor sa-si vinda tara, n-au decit. Noi nu ne vindem tara nici d-ai draq. Pai nu-i asa, doamnelor si domnilor. Astia-s parsivi, pa ei de fapt nici nu-i intereseaza Franta si Germania, tinta lor e Romania, da nu-ndraznesc asa deodata, sa nu bata la ochi, vin pe ocolisuri, Franta, Germania, vine Bulgaria la rind si Romania se trezeste intr-un cleste. V-ati prins? Si sa va vad atunci cind tara va fi invadata de rusoaice cu curu rece! Ca de rusi ce sa mai vorbesc, parca vad ca frumoasele noastre manele vor fi inlocuite de cazacioc si ocii ciornii. Cum am putea sa prevenim acest pericol? Singura sansa e sa le consumam gazu cit mai mult, in definitiv romanii, daca stai sa te gindesti, nu dau nici un ban din buzunaru lor, totu vine de la FMI si la ars gazu suntem oricum mari specialisti. Ca rusii traiesc din gaz si din vodca, daca le consumam si vodca, aia sunt, cine a mai vazut rus fara vodca sa aiba chef de expansiuni?

Si dupa aia le cintam, apasati aici, Nabucco - Corul sclavilor ah, ma-nebunesc dupa coru asta! Великолепно, frumoasa-i opera!

Arpa d'or dei fatidici vati,
perché muta dal salice pendi?
Le memorie nel petto raccendi,
ci favella del tempo che fu!
O simile di Solima ai fati
traggi un suono di crudo lamento,
o t'ispiri il Signore un concento
che ne infonda al patire virtù!

Update De ar curge vodka din sinii tai