joi, 1 mai 2014

Pe drumuri europene, azi Budapesta, pardon Bucuresti

Am fost aspru criticat si autocriticat ca nu am mai bagat nimic, uite, marfa noua, ia neamule, proaspata.
Pe linga lenevie am fost si mult pe drumuri si voi mai merge. Chiar am vrut sa fac un fel de jurnal de calatorie, fusei la Viena, Paris si... atentie.. Bucuresti. Acum veti crede ca am imbatrinit, ca m-am ramolit, da de data asta mi-a placut Bucurestiul enorm. Desigur, si faptul ca de data asta am fost mai deconecat, datile precedente am tot fost sa-mi vizitez rudele bolnave sau la inmormintari, acum a fost intr-adevar vacanta.
Ce mi-a placut? Ca biciclist entuziast m-am bucurat ca-n sfirsit exista piste de biciclete, trasate f. ordonat cu linie galbena plina si intrerupta. E adevarat ca pe aceste piste circula pietonii si, din grija fata de om, autoritatile s-or fi gindit ca-i mai bine sa interzica ... bicicletele.

Pista de bicicleta
Interzis bicicletelor
Ciorba de fasole

Ce mai mi-a placut? Desigur niste mici la Cocasatu au fost obligatorii dar si o ciorba de fasole in piine la Carul cu Bere nu a lipsit.
Fetite dulci ca-n Bucuresti in toata lumea nu gasesti, m-am uitat si dupa fuste si chiar sub fuste.



Cartierul vechi e extrem de frumos facut.
Ce sclipeste colo sus, o fi Luceafaru sau fro gaura neagra?

joi, 10 aprilie 2014

sunt un lenes

recunosc, e adevarat, nefasta are dreptate, sunt un lenes, am f. multe idei, am multe teme despre care as scrie teribil de spumos, interesant si plin de umor, as putea, de ex. vorbi despre o expozitie, JEC, se numeste, de la Paris, la care am fost cu citeva saptamini in urma, o expozitie tehnica extraordinara, am adunat chiar material si poze facute de mine. Sau as putea baga ceva de o calatorie juma privata, juma de serviciu la Viena, de asemenea documentata cu poze originale la opera si pline de poante intelectuale.

Am totu pregatit, chiar si textu e in cap, da mi-e o lene, teribil de lene, cind ma gindesc ca trebe sa scriu, sa fiu atent la nenorocitele de virgule, nu mai vorbesc de formatarea pozelor.. stiu fanii mei tin computerele deschise, daca timpu-i nasol, ploua si e frig bag, ceva, daca nu, nu.

vineri, 7 martie 2014

Ucraina, dragostea mea!


Iata a sosit si momentul cel mare, m-am tot ferit, m-am tot codit, dar gata, trebuie sa dovedesc si io ca sunt cetatean european constient, trebuie si eu sa iau pozitie, trebuie si eu sa fiu animal politic. Ucraina e o ocazie excelenta, pot sa-mi dau friu liber urii mele fata de rusi, vorba aia davai ceas, davai muiere, pot sa arat sensibilitatea mea fata de cei slabi, respectivi ucrainieni.
Desigur, voi spune, la fel ca toti oamenii de bine, Ucraina, te iubesc! Am gasit un articol in Spiegel, ma rog Spiegel nu e chiar revista mea preferata dar asta am gasit la repezeala.
Ce scrie autorul:

luni, 24 februarie 2014

IAR 93 vs ORAO

un baiat simpatic imi scrie:

Domnule inginer...
cateva intrebari de clarificat...

1. exista vreo posibilitate ca motorul Rolls-Royce cu care esta dotat IAR 93-B, sa fie modificat de romani? nu de englezi? (si rezultatele sa fie mult mai bune (P.C. -ul sa-l proiecteze romanii)

joi, 20 februarie 2014

Despre avioane

Priviti cu atentie acest film, v-ar putea salva viata in cazuri critice.
Atentie, imagini socante, persoanele hipertensive, cele cu copii in brate, vegetarienii, tristii, deprimatii si, mai ales, antialcoolicii sunt rugat(i)e sa nu bage click.
Scris marunt: Redactia blogului isi declina orice raspundere in aceste cazuri.

marți, 18 februarie 2014

Iarna pe ulita

Am scapat si anu asta, am scapat fara picioare rupte. Unde mai pui ca am avut noroc de porci, cind am ajuns in Austria era primavara, in Vale totul era verde. Pe virfu muntelui se vedea ceva zapada. Peste noapte a nins insa, a nins, a nins ca ne-a ajuns tot sejurul.

Totusi parca incep sa cred ca e ceva adevarat in chestia cu incalzirea globala!

miercuri, 22 ianuarie 2014

Pazvante Chioru si Papura Voda

Am primit pe E-mail o chestie interesanta din istoria Olteniei. Ii multumesc autorului anonim!

Pardon, autoru nu e deloc anonim, este Miron Manega, din situ Certitudinea. Imi cer scuze ca i-am "furat" postarea, nu stiu in ce masura am trecut peste niste reguli deontologice, avind in vedere insa ca nu am nici un fel de intentii de a cistiga bani cu acest blog, sper ca se poate.

am facut cercetari si textul e preluat de aici

******************************
Trăim vremuri în care domneşte fărădelegea... Nimic nu mai funcţionează, nimic nu-ţi mai dă siguranţa zilei de mâine. Instituţiile publice, sistemul de sănătate şi învăţământul au fost partial "distruse", economia a fost paralizată şi vândută pe bucăţi, resursele vândute şi ele, sau arvunite...
Există, în istoria noastră două denumiri de o mare plasticitate, a căror origine s-a estompat, dar care au intrat în folclorul istoric prin rezonanţa comică a formulării: „Pazvante Chioru” şi „Papură Vodă”. Ambele sunt, atât prin conţinut, cât şi prin expresie, de provenienţă oltenească. Prin sintagmele în care sunt incorporate („vremea lui Pazvante Chioru” şi „ ţara lui Papură Vodă”), ele exprimă, de fapt, două perioade istorice distincte, aflate aproximativ una în continuarea celeilalte. Despre prima („vremea lui Pazvante Chioru”) am mai scris şi am încadrat-o cronologic în a doua jumătate a epocii fanariote, mai exact la interferenţa secolelor XVIII şi XIX (1790-1809). A fost denumită aşa după porecla lui Pazvanoglu, paşa de la Vidin, care făcea incursiuni devastatoare în zona Olteniei, locuitorii fiind nevoiţi să îndure, pe lângă jugul fanariot, şi jaful pazvangiilor. Această perioadă a fost precedată însă de o alta (1735-1880), la fel de tulbure, în care ţinutul Olteniei (Valahia Mică), lipsit de conducere politică şi legi, s-a numit „ ţara lui Papură Vodă”. Toate teritoriile româneşti deveniseră practic, în această perioadă, teatru de război între habsburgi, otomani şi ruşi.

vineri, 17 ianuarie 2014

Cum e cu nefericitii?

Am analizat, in episoadele precedente, ce si cum e treaba cu fericirea. Sa vedem acum ce-i cu aia nefericitii, vai de mama lor! Din start ii scot din analiza pa abstinenti, vegetarieni si pe ulcerosi. Fericitii, de multe ori, nu-si dau seama cit de fericiti sunt, in schimb nefericitii sunt, in fiecare minut, constienti de starea in care se afla. Desigur exista si specii aparte care se bucura de starea lor nefericita, da-i consider exceptii. Neplacut e faptul ca bautura nu-i ajuta pe nefericiti. Am spus-o si-n topicul precedent, un nefericit beat e si mai nefericit. Da ce face un nefericit obisnuit, cum incearca el sa devina, totusi, fericit? In cazuri extreme poate sa divorteze, poate sa-si bata nefasta, sa-si injure sefu si pa politicieni, da multi, f. multi isi iau lumea-n cap. Precum Fat-Frumos din poveste isi pun tolba-n bat si pleaca peste mari si tari, in cautarea norocului.
Unii dintre ei ajung in Germania, cum am ajuns si eu. O fi bine, o fi rau ? Pt. unii e bine, de ex. pt. mine, pt. altii e rau, ma rog, fiecare cu soarta lui!
S-o luam stiintific, io cind o iau stiintific trebe sa am la indemina o statistica, o diagrama, o curva (nu va ginditi la prostii), de data asta ma voi baza pe Statistisches Bundesamt. Dupa cum observam, in 2012, au venit in Germania 116964 de romani, sunt extrem de impresionat de precizia nemteasca, cum or fi reusit sa numere atit de exact? As fi curios sa stiu daca autoritatile romane stiu citi oameni le-au plecat! Dar in acelasi timp s-au intors in Ro 71252, marea majoriate romani, nu ar fi exclus ca printre acestia sa fie si niste nemti. Imi e oarecum clar de ce au venit cei o suta de mii, da de ce au plecat cei saptezeci nu putem decit specula. Poate ca unii s-au vazut cu sacii-n caruta, altii si-au facut suma, unii s-au intors sa moara pa pamintu natal, da precis mai sunt si unii intorsi cu coada intre picoare nereusind sa faca nimic p-aici.
Interesant e sa vedem ca mai multi turci se-ntorc acasa, e de inteles e ca vin in germania multi polonezi, unguri, bulgari, greci. Sunt uimit ca vin si francezi, italieni, spanioli. Am citi pe undeva ca vin chiar si americani, si, tineti-va bine, chiar japonezi si monachezi.