Americanii si IAR 99

 Cu ceva timp in urma am scris ceva f interesant despre F 35 si IAR 99. Am spus atunci ca F 35 nu are dubla comanda si am facut niste propuneri deosebit de inteligente in scopul adaptarii IAR 99 scolarizarii F 35. Am fost mirat ca au fost f multe vizite din USA. Si acum iata rezultatul, americanii, vorbim mai ales de Marine, inlocuiesc avioanele de scoala. E vorba de 216 avioane.

Problema marinarilor aviatori e aterizarea pe portavioane. Aceasta aterizare difera de cea pe piste normale. La aterizarile normale cu putin inainte de a pune rotile pe pista, pilotul trage un pic de mansa, ridica un pic botul, fileaza, “flared”, pe englezeste, pt a micsora ceva viteza verticala de aterizare. La portavioane se apunteaza cu un unghi de incidenta constant de aprox 3,25° si pt a nimeri cirligul de acrosare in cablu, si e de fapt o prabusire controlata cu o viteza verticala de 4,3m/s, care ar corespune unei caderi libere de la aproximativ 1 m.

Aceasta “prabusire” solicita extrem trenul de aterizare si structura inconjuratoare, fapt care duce la necesitatea intaririi acestora cu consecintele de rigoare privind costurile, greutate suplimentare, scurtarea vietii avionului si complicarea intretinerii.

Americanii folosesc de peste 60 de ani avionul T-46 Goshawk, care nu e de fapt decit dragutul de englez Hawk, ceva intarit. Tare mi-a placut acest avion, pe timpul cind proiectam la IAR 99 prinsesem niste poze ale acestuia pe care le invatasem pe de rost, incercind chiar cu lupa sa masor pasul niturilor.

Dar iata ca marinarii americani vor sa ieftineasca pregatirea pilotilor si vor sa renunte, cel putin la scolarizare, la aceste aterizari bruste si sa foloseasca procedura apuntarii doar pina in apropierea solului, ca mai apoi sa se ridice din nou. In plus isi fac mari sperante ca noile simulatoare ii va instrui mai eficient pe pilotii

in devenire.

Aceasta noua filozofie deschide noi perspective noilor avioane de scoala care ar urma sa intre in dotarea USA Marine.

Au apărut patru competitori principali. Avionul T-7A Red Hawk de la Boeing a provenit de la acest avion, câștigând contractul EMD de 9,2 dolari al Forțelor Aeriene ale SUA pentru competiția de antrenament T-X în 2018. Acest program a înregistrat întârzieri și probleme de dezvoltare, deși Boeing a început să livreze aeronave către serviciu.

Lockheed și Korea Aerospace Industries au intrat cu TF-50N, în timp ce Beechcraft și Leonardo oferă M-346N.

Într-o mișcare surpriză în august 2025, Sierra Nevada Co. a apărut ca cel mai recent participant, dezvăluind antrenamentul său Freedom. Uups, astia sunt turci! Compania spune că, fiind un design complet, Freedom este capabil de aterizări reprezentative pentru portavioane. Compania Sierra Nevada încă laudă această capacitate după lansarea cererii de ofertă din martie. În februarie, compania a anunțat parteneriatul său cu General Atomics Aeronautical Systems Inc. și Northrop Grumman pentru această ofertă.

Si mai secret e intrarea in competitie a lui IAR 99, se spune ca de aceea I.Av. Craiova nu livreaza cele 10 avioane intrate in modernizare pt ca se asteapta sa fie cumparate de americani. Dar se cauta un specialist in Control de Calitate, unul care sa stie QMS, GQAR, Specialist in ISO 9001, EN/AS 9100 și AQAP, cu cunostinte privind RMAR 21G / RMAR 145 si care sa aiba un salariu intre 9.852 - 11.217 lei net/lună.

Marina se așteaptă să înceapă producția UJTS în 2032, ritmul urmând să crească la 12 pe an în 2033, 20 în 2034 și 25 în următorii șase ani. NAS Meridian din Mississippi și NAS Kingsville din Texas sunt așteptate să primească fiecare 95 de unități, în timp ce 26 sunt alocate NAS Pensacola din Florida.

Data viitoare, daca am chef, voi incerca sa compar diferitele avioane. Ramineti e fir.