Istoria dragonului viguros (continuare 2)

 Istoria dragonului viguros (continuare 2)

Deci, sper ca a inceput sa se lamureasca treaba cu canardul. Mai jos aveti o schita cu ecuatia de forte in cazul configuratei canard.

Un avantaj major al canardului e ca acesta e spalat de aer curat, comparind cu ampenajul in spate care primeste curent de la aripa plin de turbulente. Deci, mai ales in evolutii cu unghi mari de incidenta, canardul are un mare avantaj. Dezavantajul e ca prin aceasta configuratie centrul de greutate al intregului avion merge spre spate, ceea ce dezavantajeaza ampenajul vertical, respectiv momentul degiratie. Pt a compensa distanta mica intre AV si CG se mareste considerabil suprafata acestuia. Se vede in poza comparatia dintre Rafale si J-10, remarcindu-se suprafata monstruoasa a AVului J 10, ca parca se anuleaza avantajul canardului.

Sper ca s-a inteles ca nu toate avioanele cu canard au stabilitate artificiale si nici ca fara canard nu e posibila aceasta. Probabil ca se stie ca si la IAR 93 DC s-a incercat instalarea unui canard fix.

Cert e ca-n aviatia moderna f multe avioane au aceasta configuratie, chiar daca americanii nu sunt f pasionati de aceasta.

Dar sa trecem la alta componenta importanta si anume la priza de aer. Primele avioane de lupta cu motoare cu reactie, atit cele americane cit si cele rusesti au avut priza de aer montata in bot. Era o solutie comoda, curentul de aer mergea direct, fara pierderi cauzate de distorsionari ale circuitului. La MIG 21 s-a realizat si o solutie f simpla pt variatia sectiunii de intrare printr-un con care translata.

Cu timpul motoarele au devenit tot mai mari si aveau nevoie de mai mult aer. Pastrarea intrarii prin bot ar fi insemnat ingrosarea masiva a fuzelajului anterior, ca sa nu mai vorbim ca radarele tot mai mari ar obtura intrarea. Deci s-au trecut la solutii tot mai ciudate. Intii lateral, mai apoi la incastrarea aripa-fuzelaj, p-orma juma-juma si F 16 a trecut la priza de dedesupt, ca la unele avioane stealth sa fie cocotata pe acoperis, precum la hidroavioane.

Ai nostri s-au luat cu mina de cap cind au vazut asa ceva, mai ales eu care fusesem martor in armata cum unuia priza i-a furat boneta. Dar uite ca avantajul mai ales la unghiuri mari de incidenta s-a impus chiar daca uneori cind e gheata pe pista avionul trebuie sa stea la sol. Rusii, cum sunt ei mai dintr-o bucata, au bagat la Su 27 niste gratare sa se protejeze de intrarea obiectelor straine, sau chiar a pasarilor.

 Uneori e nevoie de variatia sectiunii de intrare functie de regimul de zbor, Eurofighter a dezvoltat cel mai complicat sistem cu clape, gaurele etc. ca asa le place nemtilor, complicat.

Dar toate prizele aveau o placa care delimita stratul limita, 

acesta ar fi frinat intrarea aerului. Pina niste americani, cine altii, au introdus “diverterless supersonic inlet”, aplicat la F 35.

 Iata insa ca si chinezii au avut curajul sa introduca, la variantele mai noi, acest

 sistem (?). Nu stiu daca au avut aprobarea americanilor care detineau un patent in acest sens.

Va urma. Hai inca putina concentrare, nu mai e mult!