Pe trei cărări
mergeam neistovit pe trei cărări
și nu puteam să fac vreo coțcărie,
că toate trei duceau la vinărie.
Pe una pășea îngerul meu trist
bolnav de moarte și avangardist,
pe alta domnul ce-aș fi vrut să fiu
cu doctorat la școala de rachiu
și pe a treia, ocărît de babe,
tot eu, dar jigărit, în patru labe,
că-n țara cu bețivi de cursă lungă
cel care pleacă n-are cum s-ajungă,
iar cel ce vine-n veci n-o să sosească,
fiindcă-i născut în Țara Românească.
Te-am cunoscut în Epoca de aur
RăspundețiȘtergereSă nu mai spui că n-am avut răbdare,
fiindcă-am avut răbdare să te naști
și-am așteptat apoi să crești mai mare,
să-ți iei rochiță roșie de Paști
și să ucizi încă din clasa noua
un escadron de labagii timizi
care rîvneau să-ți bea din palme roua
cum e rîvnit salcîmul de omizi.
Și-apoi să mai comiți un rînd de crime,
cu-otrava dulce-a trupului ceresc,
cînd progresista noastră studențime
dansa de unu Mai muncitoresc,
pe stadion, cănd tu făceai șpagatul
ca un omagiu-al Marelui Cîrmaci,
m-am hotărît să las în urmă satul,
numai să mor la tine între craci.