sâmbătă, 16 octombrie 2010

Eroi ca noi

Helden wie wir, Eroi ca noi, este un roman scris de Thomas Brussig in 1995. Romanu incepe cu afirmatia unuia ca el ar fi darimat zidu Berlinului cu p**a.

Nu am mai scris de mult pe blog, in schimb am bagabondat pe alte bloguri. M-am amestecat si-ntr-o discutie despre dizidenti.

Iata ce am scris la Dorin Tudoran:

"Sincer sa fiu pa mine ma doare in pix ce ar fi spus sau ce ar fi trebuit sa spuna “intelectualii”. Pt. mine, in vremurile alea, era evident ca-i nasol, eram sigur ca cel putin 90% din populatie, cu diferite grade de cultura stie ca-i nasol. Nu vad ce mi-ar fi folosit nu stiu ce apeluri, nu stiu ce condamnari ale comunismului in proza sau in versuri.

Ca unu sau altu se bate azi in cu caramida in piept ca el ar fi spus, sau ar fi sugerat, sau a crezut e extrem de putin important, pa vremea aia era suficient sa mergi in orice circiuma, de ex. la Cateaua Lesinata si auzeai mai multe condamnari ale comunismului, mai ales de mama, intr-o seara, cit nu puteau intelectualii sa scrie o viata.

+++++++++++++++
"Pa vremuri lucram in Ro la un institut de cerecetare. Aveam o femeie de serviciu analfabeta, da tare simpatica si harnica. Intra val virtej in sala de proiectare si striga “Inginerii cu picioarele pe masa, trebe sa spal podeaua”, nici un ing. nu-ndraznea sa se-mpotriveasca.
Asa ca va spun si io, scriitorilor, intelectualilor, puneti picioarele pe masa, trebe spalate podelele!"

Update: Pe femeia de serviciu o chema Tica, a avut chiar probleme cu securitatea, a fost prinsa la poarta ca luase un lemn sa-si incalzeasca soba, lemnu fusese impachetat intr-un desen ozalid "secret de serviciu".

P.S Baiatu cu CV-u a luat postu. In ultimu an au venit in Germania 55000 de romani. Exista inca 30000 de posturi de ingineri libere. Ghici ce salar a primi baiatu cu CVu?

joi, 7 octombrie 2010

Multe giste fac galuste!

Mergeam zilele trecute cu nefasta in masina. La fiecare km ofta "Vai ce feerie de culori, vai ce feerie de culori" zicea ea privind dealurile si padurile. Mi-am dat seama ca a venit toamna.
Nostalgii, focu din curte la facut bulion, varza la butoi, cartofi, zacusca, muraturi, facut vin, pastrama cu must (asta chiar ca-mi lasa gura apa).
Acum totu-i industrializat, s-a dus romanticu toamnei, ramin doar oftaturile nefestei.
Ieri am jucat fotbal, terenu e linga un lac, erau mii de giste salbatice, aveau meeting point, sa se adune, se organizeaza si vor pleca. Nasoala e ca nu exista animal care se caca atit de mult precum gistele. Cica au un sistem de digestie deosebit, halesc iarba da nu o rumega, trebuie s-o digere repede ca sa nu se umfle si sa nu mai poata zbura, da n-o digera in intregime si d-aia fac o mizerie de nedescris. Nu cred ca exista in Germania loc mai murdar decit acolo unde campeaza gistele, da nu ai voie sa le-mpusti. Nu va spun in ce hal m-am facut de la fotbal si-n ce hal miros desi am facut chiar si baie.

Cred ca-n curind Germania va fi guvernata de animale. In Stuttgart e mare scandal de citeva zile pt. ca CFR, Deutsche Bahn, vrea sa faca o gara, proiect de miliarde, da pulimea nu vrea si fac demonstratii de multe zile. Nu au reusit nimic, da azi a intervenit EBA, nu, nu e EBA de care stiti voi, ci e Eisenbahnbundensamt, adica functionarii de certificare, s-a descoperit ca-n copacii care urmau a fi taiati pt. a construi gara traiesc niste gindaci. Cica acesti gindaci ar fi f. rari, pe cale de disparitie si deci monument al naturii.
Mai multi specialisti cauta solutii de salvare a acestora, unii ziceau sa-i adune si sa-i mute vro trei sute de metrii mai departe, aia de la protectia animalelor mici spun ca nu e bine pt. ca-i streseaza.

Tare mult mi-ar place daca gistele ar minca gindaci!

marți, 5 octombrie 2010

Those Magnificent Men in their Flying Machines

Va amintiti de acest film? L-am vazut in tinerete si mi s-a parut unu din cele mai emotionante si sensibile filme.
Acum cindva timp am scris despre ARCA. Am aflat cu multa bucurie ca baietii au reusit sa ridice racheta pin-la 40km. Desigur mai e mult pina departe, luna e pe cer, da fiecare lucru incepe cu un mic pas.
Felicitari!
Acesti oameni minunati si masinile lor zburatoare!
P.S Il invidiez, un pic, pa baiatu din poza, e frumos, fericit, lumea e a lui, viata e tare frumoasa!