marți, 28 aprilie 2020

Jurnal de Corona XXXIX

Incepem sa intram in panica, stiu, am promis ca mergem la restaurant, la opera, la magazine de incaltaminte, (apropos, organele vigilente au descoperit un plan de evadare a unor membre de sex feminin, vroiau sa ajunga la Romans, capitala europeana a pantofilor. Dar planu a fost dejucat datorita si receptionistului Signior Gigolo, cu care am baut citeva grappe aseara, si care le-a surprins tragindu-si geamantanele fara sa plateasca. Totul a fost premeditat deoarece au incercat sa ne-mbete cu apa rece. Am vrut sa le bagam in inchisoare la domiciliu, da le vom duce la biserica, la spovedanie.)
Si mai sunt atitea de vazut, si joi avem avioanele de intors! Nu cred ca reusim. S-a propus sa vizitam si noaptea!
Parca mi-ar veni sa ma intind pe sezlong, la plaje! Dar vrei, nu vrei, bea Grigore agheasma, ca doar nu am venit aici sa ne distram! (Atentie, intrebare de examen, de unde vine aceasta expresie?)
Ghiciti unde mergem azi? Bingo, la o biserica, pardon bazilica, nu mai fusesem de mult!
**********
Vorbeste ghidul!
Astăzi vom merge să vizităm bazilica San Pietro. E o zi splendită, însorită. (NR uneori imi doresc cite o furtuna, cu piatra, cu fulgere) Luăm metropolitana din stația Termini pe linia A. Ajungând la stația Lepanto, ne pregătim să coborâm la “prossima fermata”. Dacă întrebi italienii, majoritatea nu știe ce s-a întâmplat la Lepanto. Se mai întâmplă. Si la noi dacă întrebi ce s-a intimplat la Caracal, unii se fac ca nu stiu.
Ieșim la suprafață, stația Ottaviano (primul împărat). Numele străzilor le poți citi pe plăci de marmoră aplicate pe clădiri. Citim pe una: Giulio Cesare. Îmi amintesc, că atunci când am venit pt prima oară la Roma (acum 28 ani) am ieșit din metrou tot aici. Văzând pe clădire Giulio Cesare mă întrebam - cine o mai fi și asta? Da fapt si Iulius Caesar dacă ar învia, ceea ce nu e posibil, nefiind creștin, (NR buna poanta!, mi-ar fi placut s-o fi facut eu), si-ar pune aceeași întrebare. Ar vedea că nici Tibru nu mai este, acum e Tevere.
Cartierul acesta a fost construit pe vremea lui Mussolini, străzile fiind trasate după un proiect. Apropo de Mussolini, există în Roma un obelisc ridicat de el, pe care sunt scrise cu litere mari MUSSOLINI DVX. Venind dintr-o țară in care se fac revoluții culturale, i-am întrebat de ce nu au dărâmat obeliscul, sau măcar sa fi șters literele.
- Face parte din istorie, mi-au răspuns.
O luăm spre S. Pietro. Înainta de a ajunge în piață, vedem intrarea în Vatican păzită de soldați din garda elvețiană. Atenționez grupul, înainte de intrarea în piața, că vom intra pe teritoriul altui stat, Vatican. Pentru o clipă au crezut că trebuie să prezinte pasapoartele. Dar întâi trecem pe sub un fel de aquaeductus, (NR constructie ca un fel de pod care transporta apa), nu foarte înalt. De fapt este un tunel suspendat prin care papa a putut să fugă din Vatican, în castelul Sant Angelo, urmat de vreo 40 de soldați, rămași în viața din vreo 200. S-a întâmplat in timpul așa zisului “Sacco di Roma”, de care am mai vorbit. Datorită devotamentului lor, garda Vaticanului va fi formată mereu din elvețieni. (NR asa e si cu culegatorii de sparanghel, romanii s-au dovedit cei mai buni. Un baiat a ajuns la recordul absolut de 900 kg sparanghel pe zi. Kilu de spranghel a ajuns intre 10-15 euroi, inseamna ca a realizat, INTR-O zi, 9-15 mii de euroi) Cum în EM armatele erau formate din mercenari, aceștia nu prea aveau chef să-si pună pielea la bătaie. “Dădeau dosul” vorba românului, dacă lupta devenea serioasă. A fost o mare bătălie în EM, cântată de trubaduri, în care nr. de victime a fost 1 mort. Dacă stăm strâmb si judecam drept, a fost mai bine așa. Trecem de coloane și intrăm în piață. Este impresionantă chiar si pentru un șef de proiect de la Siemens. (NR ma fac ca nu pricep ironia)
-La construcția a tot ce vedeți, au fost implicați mari artiști si arhitecți ai Renașterii.
Bramante a primit comanda pt catedrală, dar Michelangelo a proiectat cupola, Bernini a proiectat piața cu colonade si cele două fântâni - fântâna din stânga e realizată de el. In centru a fost instalat un obelisc din granit roz, adus din Egipt în vremea lui Caligula. (NR Intrebari, de unde vine numele de Caligula, ce a spus Caligula cind a murit? Pe cine a numit Caligula consul?).
Ne întrebăm totusi de ce nu are hieroglife, ci inscripții in latina? (NR de ce?)
Se comentează în jur că atunci când muncitorii instalau obeliscul în piață, aveau interdicția de a vorbi. Totuși un muncitor a strigat “attention!” atunci când una din frânghii era pe punctul de a se rupe. S-au salvat astfel vieți ale muncitorilor si, ceea ce-i mai important, obeliscul, care era dintr-o bucată. Drept recompensă din partea papei, muncitorul și urmașii lui au primit dreptul de a fi distribuitori oficiali de ramuri de palmieri folosite de catolici in sărbătoarea de Paște. (NR Sa arat si eu ca stiu ceva. Dominica in Palmis este cu o saptamina inainte de Paste, a Floriilor, cum zic ortodocsii. In Jerusalem foloseau ramurele de Palmier, considerat copac sfint, de altfel nici nu aveau altceva. Fiecare cu ce are, unii cu ramuri de maslini, altii cu visc, cu brad, cu lalele, Salvati padurile!)
Privind catedrala vedem două mari statui. Ne dăm seama ca sunt Petru și Pavel. Pe Petru îl recunoaștem după cheile ce le tine în mână, iar pe Pavel după privirea bănuitoare. (NR Pe unde te invirti dai de Sf Petru, mai adineauri era cocotat pe Columna). De sus de pe terasă ne privesc cu bunăvoința 12 apostoli. Întrăm în catedrală, toți îmbrăcați cuviincios, (NR sefu are sapca, precum iepurasii, de ce nu ai ba sapca?), nu ca unii care încercau să dea buzna în pantaloni scurți. Nu le mai arăt unde e ușa sfântă, ce se deschide o dată la 25 de ani pt că oricum nu se vede....
La intrare in catedrală în dreapta se află “PIETA”, celebra opera a lui Michelangelo, ocrotită acum de un perete din sticlă. Cu ani în urmă, un psihopat a lovit grupul statuar cu un ciocan provocând distrugeri. Nu merită să ținem minte numele agresorului. Rețineți doar ca era ungur. (NR vreau sa amintesc ca l-a omorit si pe Mihai Viteazu, nu stiu daca era acelasi).
In catedrală sunt multe de văzut, dar să reținem ce este mai important. Le arăt stâlpii imensi ce susțin cupola, (NR Un pic supradimensionati) statuia de bronz a sf. Petru, si baldachinul din bronz proiectat de Bernini. Pt construcția baldachinului a fost folosită o cantitate mare de bronz. De unde l-au luat? Au jupuit Pantheonul, singura construcție rămasă intactă din Roma antică. La vremea aceea locuitorii Romei nu au agreat aceasta lucrare creștinească zicând ca ceea ce nu au făcut barbarii, a făcut Papa. La subsol, la verticala cupolei se află mormântul sf. Petru. Există si păreri ca sf. Petru nu ar fi călcat vreodata în Roma.
După un timp ieșim din catedrală si organizăm un”brain circle” pt a afla cum putem ajunge în vârful cupolei cu posibilitățile noastre modeste, înainte de masă sau după?
(NR Duoamnele, simtindu-se vinovate de incercarea de evadare, ar dori sa se catere cumva, una isi zmulge parul!)
PS Am primit o veste de la Brigitte, ii e dor de mine, i s-a stricat gardul. Doar nu ma apuc acum sa-i fac curte!

2 comentarii:

  1. Nu te inteleg, domnu injiner, nu te supara pe mine

    Ce cauti la pietre si bolovani la italieni ? cata vreme brigitte e calda acolo la teutonia ? si in plus toate sunt verzi si inflorite la gradina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai n-ai fost atent de la inceput. Femeile noastre au facut presiuni de doi ani, vrem Roma, vrem Roma, vrem Roma. Si pe de alt aparte chiar si eu mi-am zis ca sa ma mai cultiv si io, sa vezi cind o sa-i povestesc Brigittei, precis o prind la asternut!

      Ștergere