joi, 25 aprilie 2019

Circul

Azi ceva mai usor, asa ca de Paste, ca tot se vorbeste de Inviere.

Nepoata avea trei-patru ani si a venit la noi in oras o trupa de circ. Trupa e mult zis, era de fapt o familie, tata, mama si doua fetite. Spectacolul pe care-l ofereau era modest rau. Cea mai interesanta era participarea publicului, mai ales atunci cind copiii aveau voie sa calareasca poneii, chiar in picioare. Desigur, nepoata mea a fost prima si cea mai curajoasa.
Dar vine un numar mai periculos, nefasta circarului sta linga o placa si circaru arunca in ea cu cutite si topoare. Nu a nimerit-o. Imbatat de succes invita pe cineva din public sa participe, o gaseste pe nefasta mea, cica mama (desi era bunica) curajoasei fetite e precis si ea f curajoasa. Spre surprinderea mea nefasta, pianista de meserie, careia ie frica si sa merga pe bicicleta, ii e frica de tunete si de toate alea, se duce. Arunca ala cu topoare si cutite si nu o nimereste. Publicul aplauda in extaz.

Acum zice sa vedem si daca tata (adica eu, care eram bunic) indrazneste. M-am lasat rugat, implorat, publicul intii a aplaudat. Mai apoi a inceput sa fluiere si sa ma huiduiasca. Deci de voie, de nevoie, am facut-o!

Nu m-a nimerit, am fost invitati la circ si pt a doua zi, gratuit, dar am avut alte treburi.

Un comentariu:

  1. doamne fereste sa va fi nimerit, cine mai scria mai departe la cartea cu iar 95 ?

    RăspundețiȘtergere